Lucrarea este aprobata pentru editare de Consiliul Stiintifico-Didactic al Institutului de Stiinte ale Educatiei. Lucrarea include o serie de proiecte de standarde pentru invatamintul secundar general.


Чтобы посмотреть этот PDF файл с форматированием и разметкой, скачайте его и откройте на своем компьютере.
MINISTERUL EDUCAŢIEI
INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
UNICEF MOLDOVA
DE REALIZARE A POLITICILOR
Lucrarea este aprobată pentru editare de Consiliul Ştiinţific
Didactic al Institutului de Ştiinţe ale
Coordonatori ştiinţifici
, dr. conferenţiar, I.Ş.E.
N.Bucun
, dr.hab. în psihologie, I.Ş.E.
Bucun Nicolae,
Pogolşa Lilia,
Bolboceanu Aglaida,
Guţu Vladimir, Achiri Ion, Had
rcă Maria
, Bîlici
Prefaţă.................................................................................................................
...............................
ANALIZA PRACTICILOR INTERNAŢIONALE
DE PROIECTARE A
STANDARDELOR ÎN EDUCAŢIE
Originea standardelor şi conceptul general de standarde în viaţa cotidiană
..........................5
Dezvoltarea ideii de standarde educaţionale pe plan internaţional
........................................5
Standardele educaţionale în Germania
...................................................................................8
Standardele educaţionale în Spania
.......................................................................................9
Standardele educaţionale în Federaţia Rusă
........................................................................10
1.6. Analiza practicilor de st
andartizare în educaţie în SUA
......................................................16
Standarde educaţionale în Republica Moldova
....................................................................19
Conceptul de standarde în educaţie şi controversele legate de acestea
...............................20
1.9. Concluzii..............................................................................................................................21
DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI METODOLOGIA DE
MODERNIZARE A
STANDARDELOR EDUCAŢIONALE
Ce sînt
standardele în educaţie?
...........................................................................................94
4.2.
Conceptul
Standard educaţional
........................................................................................................................
94
Evoluţia conceptului de standard educaţional
.....................................................................94
Obiectivele standardului educa
ional...................................................................................95
Funcţiile standardelor educaţionale
.....................................................................................95
Cerinţe faţă de standardele educaţionale
.............................................................................96
Obiectele de bază ale standardizării
....................................................................................97
Orientări spre un nou sistem de standarde educaţionale în R. Moldova
.............................97
Structurarea standardelor pe arii curriculare……………………………………………...98
Principiile standardelor educaţionale
..................................................................................99
Ce este standardul de competenţă?
....................................................................................100
Obiectivele standardelor de competenţă
............................................................................100
Argumente în favoarea proiectării standardelor educaţionale din perspectiva
competenţelor.................
....................................................................................................101
Proiectarea standardelor de competenţă şcolară
................................................................102
Structura standardului de competenţă şcolară
...................................................................103
Profilul de formare al personalităţii absolventului învăţămîntului preuniversitar
5.5.3. Disciplina de studiu
Istoria, cultura, tradiţiile poporului ucrainean
................................263
5.5.4. Disciplina de studiu
Istoria, cultura, tradiţiile
poporului bulgar
......................................265
5.5.5. Disciplina de studiu
Istoria, cultura, tradiţiile poporului găgăuz
.....................................266
5.5.6. Disciplina de studiu
.................................................................................................267
CONCLUZII FINALE.......................................................................................................................269
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................272
Experienţa acumulată pe parcursul anilor demonstrează că, pentru a atinge o înaltă calitate a educaţie
e necesar de a dezvolta continuu
componentele standardelor educaţionale. Aceste modernizări sînt impuse de
influenţa unui şir de condiţii economice, sociale, pedagogice, psihologice.
în
acord cu politica educaţională prevăzută de Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova
„Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 20
09 -
2013, este o nouă condiţie
care impune
modernizarea standardelor
şi abordarea unor noi viziuni educaţionale ale învăţării.
Dezvoltarea standardelor
devine necesară pentru racordarea la obiectivele fundamentale ale educaţiei
formarea competenţelor şi
la dinamica
dele educaţionale reprezintă nivelurile de capacitate instructiv
educativă ale elevilor pe care
aceştiatrebuie să le atingă la finele treptei de învăţămînt
învăţămînt primar, gimnazial, liceal, stabilite
teoretic şi experenţial în baza valorilor educaţi
ale ale sistemului naţional de învăţămînt şi a demersului
ducaţional al lumii moderne
În aspect
practic, standardul traduce cerinţele exprimate la nivelul legităţilor pedagogice, la nivelul
unor „norme con
crete”, „indicaţii obligatorii”
sau „idei direc
te” care trebuie urmărite şi respectate în cadrul
Standardul educaţional este un document normativ de bază, purtător de explicaţii a articolului 7 al
Legii Învăţămîntului din Republica Moldova şi are statut de etalon pentru evaluarea niveluril
or de capacitate
ale elevilor şi de reper pentru autorii de curricula şi manuale, alte instrumente didactice.
Standardele educaţionale
modernizatesînt
chemate să asigure:
Realizarea drepturilor
cetăţenilor la învăţămînt şi educaţie în instituţiile de învăţămînt din ţară;
Crearea condiţiilor de asigurare a necesităţilor cetăţenilor vizînd calitatea învăţămîntului în
conformitate cu posibilităţile şi cerinţele elevilor;
Posibilităţi egale pentru toţi elevii în obţinerea unui învăţămînt calitativ în instituţi
ile de
din Republica Moldova, indiferent de norma lor juridico-
Crearea condiţiilor de dezvoltare valorică a personalităţii, stimularea şi consolidarea sănătăţii
nţinerea şi dezvoltarea spaţiului educaţional unic în R
epublica Moldova;
Integrarea sistemu
lui educaţional din Republica Moldova în spaţiul educaţional al comunităţii
Documentul are statut de act normativ pentru teleologia şi conţinuturile educaţiei în Republica
IZA PRACTICILOR INTERNAŢIONALE
DE PROIECTARE A STANDARDELOR ÎN
EDUCAŢIE
Analiza practicilor internaţionale de proiectare a standardelor în educaţie a vizat următoarele
examinarea originii standardelor în educaţie şi a controverselor legate de acestea;
analiza practicilor de proiectare şi elaborare a standadelor educaţionale în diferite sisteme de
identificarea cerinţelor faţă de proiectarea standardelor, a funcţiilor acestora şi a tipurilor de standarde
evidenţierea unor specificităţi în practicile de proiectare/elaborare a standardelor în educaţie;
raportarea practicii de elaborare a
standardelor educaţionale în Republica
Moldova la practicile altor
ţări/sisteme de învăţămînt
1.
2. Dezvoltarea ideii de standarde educaţionale pe plan internaţional
În anul 1993, în cadrul UNESCO a fost creată
Comisia internaţionala pentru educaţia din secolul XXI
care a preluat şi coordonat întreaga activitate referitoare la perspectivele dezvoltării personalităţii umane cu
autorul miloacelor de care dispune învăţămîntul la început de nou mileniu. Sub egida acestui for internaţional
contemporană, care puneau bazele normelor standard de formare profesională din domeniul învăţăm
întului.
Prin analiza documentelor şi acţiunilor promovate de această structură a UNESCO se conturează ideea
standardelor în domeniul educaţional, sub două aspecte distincte, dar aflate într
un raport de dependenţă unul
de altul.
Primul aspect priveşte normele standard de formare (pregătire şcolară a tineretului studio
s, elevi,
studenţi): criterii, principii, strategii generale, la nivel zonal, recomandate a fi adaptate în forme particulare la
nivel naţional, sub forma unor documente şcolare reglatorii şi instrumente operaţionale. În ţările centrale şi est
europene - foste socialiste -
aceste norme standard au fost concretizate, în perioada de tranziţie, sub forma unor
instrumente ale reformelor din domeniul educaţiei, spre exemplu, Curriculum naţional (proiectat
-programa
şcolară, aplicat
manualul alternativ şi realizat
competenţele dobîndite de elevi) şi, derivatele acestuia,
curriculum pe discipline şcolare.
La începutul anilor 90, prin contribuţia unui organism internaţional,
Fundaţia pentru Formare
Profesională
”, cu sediul în Italia, la Torino, s-a conturat un al doilea aspect, al standardelor în domeniul
educaţiei, strîns legat de primul, care priveşte cerinţele
standard de asigurare, evaluare şi certificare a nivelului
optim de pregătire profesională postşcolară a specialiştilor, inclusiv a specialiştilor cu funcţii
didactice în
învăţăm
nt, conform unor standarde specifice acestei activităţi, numite şi standarde ocupaţionale iau de
competenţe.
La sfirşit de secol şi mileniu, dominanta preocupărilor internaţionale a continuat să se axeze pe
probleme ca acestea: „Ce va
fi mîine, în anii de la începutul mileniului trei? Ce relaţii vor fi atunci şi ce
exigenţe ne aşteaptă? Cum ar trebui să fim atunci? Cum ar trebui să ne pregătim acum pentru acele vremuri?
Cum ar trebui de fapt să pregătim elevii care au început şcoala prin 1995, urmînd să parcurgă 10
-12 ani
pregătirea şcolară (posibil ca unii dintre ei să continuă încă 
-5 ani studiile î
n învăţămîntul superior), absolvind
cel devreme prin anii 2005-
2010? (cînd ar urma să se integreze în
viaţa activă
profesională, civică şi de
familie”- ca adult?”
. Şi încă:
În ce perspectivă să fie proiectată această pregătire şcolară? Ce schimbări
previzibile să includă curriculumul şcolar şi în general întregul program de perspectivă, precum şi strategia
dezvoltării continue a şcolii
Asemenea întrebări
problemă pun cu tot mai multă insistenţă şi responsabilitate experţii în materie, de
asemenea organisme şi instituţii şcolare, pedagogi, părinţi şi manageri şcolari. Acestor probleme le
sînt
rezervate un loc aparte în mai toate conve
nţiile şi documentele internaţionale elaborate în ultimul deceniu. Iar
din 1993 sî
nt gestionate de un organism specializat, cu această problemă
–„
Comisia Internaţională de educaţie
pentru secolul XXI”
din cadrul UNESCO. Suportul deliberărilor acestei comisii îl reprezintă datele şi analizele
problemelor principale dezbătute pe plan internaţional. Sintetiz
nd experienţa acumulată anterior, ea a prezentat
un studiu (18), conţinînd sugestii, soluţii şi recomandări privind
„normele de nivel” ca aspect major al
calităţii
învăţămîntului. Acestea se reflectă şi în preocupările statelor membre UNESCO privind
„normele prescrise în
materie de achiziţionare a cunoştinţelor
. Studiul nu recomandă adoptarea unor norme comune uniforme, ceea
ce nici nu este posibil într-o
lume caracterizată prin diversitate şi varietate a învăţămîntului din fiecare ţară.
Obiectivul ultim al educaţiei vizează insă dezvoltarea personalităţii elevului, pentru sine şi pentru a servi
cultura naţională şi mondială, pacea şi comprehensiunea mutuală.
În paralel, dar în concordanţă cu Comisia UNESCO, organisme specializate la nivelul unor zone şi
continente sau la nivel naţional discută, validează şi recomandă, ca primă urgenţă, elaborarea unor asemenea
„norme standard”
privind nivelurile de pregătire şcolară, valabile pentru întreaga perioadă de şcolarizare a
tineretului. Se aprecia că această perioadă poate avea o durată mai scurtă, de pildă pentru cei care au parcurs
dea unele cicluri şcolare şi care se vor integra în viaţa activă încă la sf
rşit
de secol XX. Probleme deosebite
ridică pregătirea şcolară a celor care au început şcoala (ex.: anul şcolar 1995
1996) şi o vor încheia prin anii
2005-2010, deoarece se are în vedere atî
t perspectiva dezvoltării sociale, deci a schimbărilor din societate ş
i
învăţăm
nt care se întrevăd, c
t şi cerinţele începutului de secol, cărora vor trebui să le facă faţă absolvenţii de
atunci.
Pînă în prezent s
au obţinut rezultate importante în privinţa elaborării
„normelor standard”
internaţionale, acestea stabilind contextul mondial, care direcţionează cadrul metodologic general, fără de care
nu se poate concepe un program naţional sau local viabil, deoarece se pune problema în ce direcţie va evolua
înv
ăţămîntul naţional şi local
în direcţia curentului general sau îm
potriva lui.
În privinţa
„componentelor fundamentale” ale acestor norme, acceptate la „
Conferinţa mondială a
educaţiei pentru toţi
” din 1990, s-
a stabilit că
„nivelul deprinderilor”
, ce urmează să fie dob
îndite pe parcursul
vieţii
sînt vaste, dar absolut necesare: „
ele vizează at
t deprinderi practice utile, esenţiale citit, scris, expresie
orală
-comunicare, calcule, rezolvare de probleme), cî
t şi conţinuturi educative fundamentale (cunoştinţe,
aptitudini, valori, atitudini), necesare pentru a supravieţui, adică pentru a contribui
la stimularea tuturor
capacităţilor, pentru a putea trăi şi munci în demnitate, pentru a putea participa activ la dezvoltarea generală, la
ameliorarea calităţii vieţii fiecăruia, pentru a lua decizii clare şi pentru a continua să înveţi
”. Se cunosc unele
realizări notabile în privinţa elaborării de norme standard internaţionale, la nivel internaţional, prin contribuţia
IEA (Asociaţia Internaţională de Evaluare a Randamentului şcolar, pe baza unor cercetări efectuate în peste 50
de ţări
, cu centrul în Canada sau la nivel zonal: Asia-Pacific -
cu centrul de influenţă în Japonia; Caraibii
Orientali -
cu centrul de influenţă în SUA; Comunitatea Europeană, ca centru de interes şi pentru Ţările central
-europene), din care se contur
ează un ghid orientativ pentru elaborarea unor programe naţionale şi locale.
Estimările curente şi previziunile privind prognozarea acestor norme se consideră că ar trebui să ţină seama de
fenomenele de mondializare a vieţii socio
-economice (produse, param
etri, competitivitate, cerinţe, tehnologii
etc.) şi cultural
ştiinţifice (valori, gusturi, performanţe etc.), de asemenea de apariţia unor noi domenii ale
cunoaşterii ştiinţifice sau domenii de frontieră, de sinteză, de interferenţă, interdisciplinară şi integrată care vor
determina apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii complexe şi noi profesii, a unor noi valori şi competenţe. Iată de
ce preocuparea faţă de cunoaşterea acestor probleme nu este de natură pur teoretică, ci mai ales practică, în
condiţiile preocupării pentru reformarea scolii actuale, prin aceasta prezentînd un interes general imediat, atft
pentru organele de decizie din învăţămînt, economie etc., cît şi pentru cadrele didactice cu funcţii de conducere
şi de predare, pentru cercetătorii pedagogici şi psihologi şcolari, pentru instituţiile şcolare şi pentru presa
pedagogică.
Un exemplu de „
norme educaţionale pentru secolul XXI
îl poate constitui proiectul elaborat de către
miniştrii educaţiei din ţările APEC (Cooperarea Economică dintre statele
zonei Asia-Pacific), apreciindu-
ele răspund nevoilor secolului XXI şi de aceea reprezintă o prioritate pentru toate sistemele educaţional
e din
zonă.
Aceste „norme” pentru secolul XXI sî
nt definite ca niveluri de achiziţii, adică:
I.- niveluri de pe
rformanţe şcolare colective şi de dezvoltare personală, vizînd pregătirea pentru o viaţă
productivă de adult şi de bunăstare într
-o lume în schimbare; aceste niveluri ar urma:
II.-
să asigure reuşita elevilor în studiu, în muncă şi ca buni cetăţeni;
III.-
să permită realizarea armonioasă a cîtorva obiective, de asemenea obţinerea unor rezultate şcolare
privind pregătirea teoretică şi practică, dezvoltarea unor aptitudini şi interese variate, a iniţiativei personale, a
creativităţii şi a autonomiei în gîndire şi acţiune independentă;
IV. -
să răspundă unor necesităţi şi cerinţe specifice zonei pentru a putea fi adaptate la situaţiile reale de
viaţă şi la cultura care îi este proprie fiecăruia;
să fie proiectate deocamdată norme comparabile doar într
-un
număr limitat de discipline de învăţămînt
(matematici, ştiinţe exacte şi naturale, precum şi cîteva tehnice şi practice);
VI. -reflectarea în curriculum
a cîtorva domenii de mare interes pentru învăţămîntul din zonă: dezvoltarea
şi cooperarea economică, noile tehnologii în serviciul existenţei umane, protecţia mediului, înţelegerea mutuală
între popoare şi promovarea păcii în lume;
VII. -
umanizarea întregului arsenal de formare a personalităţii tînărului, în pragul noului mileniu, în
condiţiile internaţionalizării economiei, care va
demonstra
şi convinge treptat că cele mai multe cunoştinţe,
competenţe şi atitudini, necesare pentru a trăi, vor fi aceleaşi în toate ţările.
În alte ţări (
de ex. cele din zona Caraibilor Orientali), aceste „norme standard” vi
zează prioritar obiective
cognitive din sfera socio-
culturală, corespunz
nd obiectivelor maore ale Deceniului mondial al dezvoltării
culturale (1988-1997). Potrivit acestor obiective, la sfî
rşitul şcolii secundare, elevii trebuie:
I. -
să dobîndească măiestria lecturii, a scrierii şi calculului (care să permită citirea revistelor, ziarelor şi
buletinelor de sănătate, preîntîmpinarea catastrofelor în agricultură), să compună scrisori în limba engleză
curentă pentru un prieten ori pentru un funcţionar, să se exprime clar şi logic, să facă calcule elementare de
bază, indispensabile tranzacţiilor monetare cotidiene;
II. -
să ştie să caute şi să găsească singur informaţiile necesare în biblioteci, repertorii, enciclopedii, hărţi,
diagrame, dispozitive electronice moderne;
III. -
să cunoască şi să practice obiceiuri, comportamente şi atitudini personale pozitive în raporturile cu
familia, oaspeţii şi în cadrul unor grupuri de contact;
IV. -
să stăpînească practic şi funcţional cel puţin o limbă străină de largă circulaţie;
V. -
să fie capabili să aprecieze o mare varietate de opere din domeniile muzicii, artelor, beletristicii,
teatrului şi să aibă competenţa de a se exprima (lucra, exersa) practic în cel puţin unul din aceste domenii;
VI. -
să posede cunoştinţe, priceperi şi aptitudini funcţionale pentru a se putea integra în lumea muncii sau
pentru a continua studiile;
VII. -
să deţină cunoştinţe şi aptitudini funcţionale, necesare participării active la viaţa civică (în calitate de
cetăţean al unui stat democratic, ca membru al unei organizaţii comunitare, ca cetăţean al zonei în care
trăieşte);
VIII. -
să adere la un sistem de valori, corespunzător unui concept (ideal) nobil, specific zonei şi poporului
de pe meleagurile în care trăieşte, călăuzîndu
se după pri
ncipii elevate (integritate, onestitate, sinceritate,
bunăvoinţă personală).
În numeroase ţări din toate zonele globului au mai fost concepute norme, fie într
o concepţie
transdisciplinară (ex.: educaţia ecologică, discutată la Conferinţa ONU de la Rio de
Janeiro din 1992), fie
orientate spre procese (raţiunea, gîndirea creatoare, rezolvarea de probleme), viziune critică, manifestată prin
examene (de verifica
re a memoriei, a capacităţilor/incapacităţilor prin teste), conţinuturi, normative
n ultimele decenii este cunoscută şi apreciată experienţa unui număr mare de ţări, care acum a atins cifra
de 52, situate pe toate meridianele globului, care se ocupă cu analiza comparativă a informaţiilor şi datelor
rezultate dintr-
o cercetare ştiinţifică comună. S
a observat că obiectivele urmărite de această cercetare vizează
tocmai „normele standard”
din perspectiva viitorului, adică:
a) normele prescrise (sau vizate) in programe, manuale şi activităţi şcolare (la matematici şi ştiinţe ca
fizica, chimia, biologia, geografia);
nivelurile de achiziţii atinse (cunoştinţe, capacităţi, priceperi, deprinderi, atitudini) pe eşantioa
ne
naţionale (de elevi), de aceeaşi vîrstă şi din aceleaşi clase;
c) performanţele din domeniul randamentului şcolar pe baz
a testelor aplicate sînt în fond norme
internaţionale de referinţă, la care s
au raportat programele prescrise din fiecare ţară.
Această cercetare internaţională se derulează sub auspiciile IEA (Asociaţia Internaţională pentru Evaluarea
Randamentului Şcolar). IEA reprezintă un experiment benefic:
colectarea şi prelucrarea datelor cu miloace electronice se realizează in Canada, de unde periodic se
expediază ţărilor participante instrumente de lucru şi sinteza rezultatelor parţiale la încheierea unei etape;
ulterior, la nivel naţional datele specifice amplasate în context general se resorteaz
şi se publică în
fiecare din ţările participante.
Prin aceasta, IEA şi
a dobîndit autoritatea de laborator al elaborării şi validării unor categorii importante de
„norme-cadru”
la nivelul curriculumului şcolar (criterii, ipoteze, proiecte, ghiduri, probe de evaluare, programe
generale şi naţionale, sinteze în perspectiva deschiderilor, cerinţelor şi exigenţelor solicitate de sfirşit şi început
de mileniu. Aceasta expl
ică interesul crescînd pentru rezultatele obţinute în cadrul IEA, iar lucrările care le
sintetizează, publicate în principal în revista UNESCO, Perspective*, sau pe plan naţional
sînt consultate pentru
fundamentarea metodologică a normelor
-standard în dome
niul educaţional de perspectivă.
Standardele educaţionale în Germania
În Germania, specialiştii operează cu noţiunea de standarde naţionale ale educaţiei. Prin standardele
educaţiei, se înţelege totalitatea cerinţelor de bază ale statului faţă activitatea
de predare a
învăţătorului/profesorului şi faţă de activitatea de învăţare a elevului în şcoală. Ele s
nt stabilite de minister şi
devin obligatorii pentru toate instituţiile din toate landurile Germaniei.
nt definite finalităţile educaţionale necesare de atins prin activitatea pedagogică, ele
reprezentînd şi rezultatele aşteptate din partea elevilor. Prin aceste finalităţi, ministerul, de fapt,
concretizează sarcinile puse, într
o anumită perioadă de timp, în faţa şcolilor, iar prin evaluarea lor şi
rezultatele se stabileşte eficienţa şcolii.
Standardele educaţionale elaborate în Germania
sînt
formulate în termeni de competenţe şcolare şi
clar definite pentru fiecare disciplină, pe trepte/niveluri de învăţămînt. Standardele fixează la mo
dul concret
ce competenţe şcolare trebuie formate într
o anumită treaptă de învăţămînt. Competenţele
sînt descrise clar
şi concret, pentru a putea fi ulterior transformate în sarcini de învăţare şi de evaluare prin intermediul
Standardele educaţionale nu acoperă tot curriculumul, ci doar nucleul acestuia, ele vizează domeniile
de bază şi se axează pe elementele esenţiale ale învăţării. De exemplu
standardul la matematică pentru
evaluarea PISA.
a de bază a standardelor educaţionale în
Germania este cea de orientare:
pentru pedagogi -
ele orientează activitatea de predare
învăţare şi servesc drept bază pentru
formarea-evaluarea elevilor;
pentru elevi şi părinţi
ele indică ce competenţe şi la ce nivel vor căpăta elevii în fiecare
treaptă de învăţămînt.
Standardele educaţionale elaborate de specialiştii din Germania respectă următoarele
standardele trebuie să fie clare şi concrete în formulare;
comprehensibilitate – standardele sînt
formulate pe înţelesul tuturor
specificitate –
standardele se referă la o anumită disciplină şi reflectă principiile fundamentale
focusare/concentrare – standardele sînt
focusate pe elementele de esenţă ale disciplinei şcolare;
cumulare –
standardele fixează ce competenţe de bază trebuie formate elevilor/asigurate într
-o
anumită perioadă de timp;
standardele trebuie să fie realiste (toţi elevii să le poată realiza);
să aibă în vedere posibilitatea diferenţierii/individualizării pentru a f
obligativitatea – standardele sînt
obligatorii pentru toţi.
De remarcat, în Germania, conceptul de standarde educaţionale este asociat direct cu cel de criterii
de calitate a sistemului de învăţămînt. Standardele educaţionale reprezintă o componentă a calităţii, iar
totalitatea eforturilor depuse de pedagogi şi elevi pentru creşterea calităţii învăţămîntului înseamnă eficienţa
sistemului. Îndeplinirea standardelor educaţionale este criteriul de bază în aprecierea performanţelor fiecărei
şcoli, clase şi a fiecărui elev în parte.
Standardele sînt
date publicităţii şi deseori servesc drept punct de referinţă pentru discuţii între
părinţi, profesori şi elevi, pentru a se cunoaşte dificultăţile de învăţare şi posibilităţile de soluţionare a
Standardele educaţionale în Spania
Pentru sistemul de învăţămînt din Spania, standardele educaţionale reprezintă enunţuri descriptive
clare şi precis formulate, specifice disciplinelor de învăţămînt, prin care se stabilesc cunoştinţele şi abilităţi
ce trebuie însuşite de către elevi în procesul învăţării.
Standardele sînt enunţuri clare, simple, măsurabile pe care profesorii trebuie să le considere drept
finalităţi ale învăţării. Ele desemnează cunoştinţele de bază pe care toţi elevii de o anumită vîrstă trebuie să
le posede şi să le demonstreze la finele unui ciclu de şcolaritate.
La nivel de concept, aici se vorbeşte despre trei tipuri de standarde educaţionale:
Standarde curriculare/de conţinut, care descriu nivelurile de exigenţă academică.
andarde de aplicare/realizare, care specifică nivelul de cunoştinţe şi abilităţi ce trebuie
însuşite de elevi, în relaţie cu standardele de conţinut.
Standarde pedagogice/de oportunitate, care vizează oportunităţile de învăţare.
Raţiunea principală pentr
u care s-
a început elaborarea şi stabilirea standardelor educaţionale a fost
formulată astfel: intenţia de a asigura accesul tuturor elevilor la o educaţie de bază de calitate. Totodată, s
-au
stabilit şi alte scopuri:
1. A protea publicul de lucrul rău făcut.
2. A comunica publicului finalităţile educaţionale dezirabile asumate de sistemul educaţional, oferta
sa educaţională şi speranţa în calitatea acesteia.
3. A orienta practica educaţională în dezvoltarea curricula şi evaluarea şcolară.
4. A propune
principii orientative privind facilitarea luării de decizii în vederea dezvoltării curricula
la nivel regional, local (pentru acele şcoli care nu
sînt
capabile să elaboreze autonom un curriculum potrivit
5. A dispune de un curriculum care se
bazează pe standarde comune minime în stare să permită
înfruntarea mobilităţii populaţiei.
În legătură cu conceptul de standard, pentru mediul educaţional din Spania este foarte important
răspunsul la două întrebări esenţiale:
ce trebuie să cunoască elevii în şcoală?
Cum află societatea ce s
-a realizat în acest sens?
Din perspectiva realizării activităţii de învăţare, MEN din Spania şi conceptorii de standarde
educaţionale formulează trei întrebări principiale:
Ce se aşteptă ca elevii să înveţe în şcoală? (Întrebarea vizează Planul de învăţămînt şi
disciplinele şcolare).
Cum poate fi facilitată învăţarea? (Întrebarea vizează Instruirea
Standarde de aplicare/realizare şcolară:
ele definesc gradul de posedare a cunoştinţelor sau
nivelul de realizare şcolară şi răspund la întrebarea: cît de bună este performanţa şcolară, este satisfăcătoare
sau nu? Descrie nivelul performanţei (inadecvat, adecvat sau exemplar); indică atît caracterul achiziţiilor
acumulate cît şi calitatea acestora.
Standarde pedagogice sau de oportunitate:
ele descriu condiţiile asigurate pentru învăţare,
disponibilitatea programelor, personalul şi resursele pe care instituţiile şcolare, municipale sau instanţele
statale le pregătesc pentru ca elevii să poată realiza standardele de conţinut şi de realizare şcolară.
În învăţămîntul spaniol, standardele educaţionale
sînt stabilite pentru fiecare ciclu/grad de
învăţămînt (preprimaria, primer, secundo, tercer, cuardo etc.).
Sînt
elaborate standarde pentru fiecare disciplină şcolară şi petru fiecare domeniu/componentă de
învăţare a acesteia (de ex. la limba spaniolă
– pentru fiecare dintre domeniile specifice ascultare,
vorbire/exprimare orală, lectură, scriere, comunicare, gramatică; la matematică
pentru domeniile algebră,
unice în Federaţia Rusă prin implementarea unui nucleu de bază în învăţămîntul din Rusia privind un nivel
minim obligatoriu (suficient) de informaţii şi cerinţe referitor la pregătirea finală a absolvenţilor şcolilor. Se
consideră că acest obiectiv a fost realizat. Concomitent, se consideră ca implementarea primei generaţii de
standarde educaţionale a dus la stagnare în dezvoltarea învăţămîntului în Rusia. În contextu
l noilor realii
sociale, efectului globalizării şi trecerii la o societate postindustrială, axată pe tehnologii informaţionale şi
cunoştinţe se consideră absolut necesare noile standarde educaţionale, deoarece învăţămîntul a devenit una
din principalele surse de dezvoltare social-
economică, politică şi culturală a ţării. Se preconizează trecerea în
învăţămînt de la lozinca „Învăţare pentru viaţă” la lozincile „Învăţare pe parcursul întregii vieţi” şi „O
persoană liberă într
-un stat liber”. Toate acestea au
generat cerinţe principiale noi privind învăţămîntul şi
rezultatele acestuia şi, astfel, este necesară elaborarea şi implementarea unei noi generaţii de standarde
Fundamente legislative
Generaţia a doua a standardelor din Federaţia Rusă este fundamentată pe:
Declaraţia Drepturilor Copilului, aprobată de ONU;
Constituţia Federaţiei Ruse, art. 3;
Legea Educaţiei din Federaţia Rusă (2007);
Pactul Internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale,
Standardele educaţionale de stat reprezentă un act uridic normativ pentru Federaţia Rusă prin care se
fixează sistemul de norme şi reguli, obligatorii pentru orice instituţie educaţională,ce realizează programele
educaţionale de bază.
Se preconizează a fi elaborate pentru o perioadă de cel puţin 10 ani.
Repere conceptuale.
Standardul este fundamentat pe
pactul social
un nou tip de relaţii între
individ, familie, societate şi stat. Acest tip de relaţii se axează pe principiul concilierii reciproce între
Obiectivele educaţionale
B.Minimumul obligator
iu al conţinuturilor programei de bază de învăţămînt.
Experienţa acumulată în cadrul activităţilor cognitive şi practice.
Cerinţele privind nivelul de pregătire a absolvenţilor(a şti, a putea, a aplica cunoştinţele şi priceperile
dobîndite în activităţile practice şi cotidiene).
Pentru ilustraţie
reproducem un model de
standard educaţional privind învăţămîntul general de bază
la disciplina şcolară
Studiul de geografie din şcolile primare are ca scop rea
toarelor obiective:
Dezvoltarea de cunoştinţe
despre conceptele geografice de bază, modele de
dezvoltare,
implementare şi de conexiun
e ale naturii; despre popula
ia şi economia diferit
elor zone; despre formarea
regiunilor geografice în conformitate cu factorii naturali
i socio-
economici; despre ţara lor, în toată
ei; despre mediul înconurător.
Stăpînirea abilităţilor
de a se orienta
în spaţiu
; de a folosi unul dintre diversele mijloace de
comunicare internaţională
- o h
artă geografică, statistici, tehnologii geografice ş
i inorma
ionale avansate
pentru a găsi, interpreta şi demonstra diferite date geografice;
de a aplica
cunoştinţele geografice pentru a
explica şi a evalua o varietate de
fenomene geografice.
intereselor cognitive, abilită
ilor intelectuale şi creative
în procesul observaţiilor
ionarea problemelor geografice, acumularea independentă de noi cunoştinţe la geografie.
Educaţie de valori,
atitudini pozitive pentru mediul înconjur
ător, cultură ecologică, dragoste pentru
localitatea, regiunea, ţara lor, înţelegerea reciprocă cu alte naţiuni
e Construirea capacită
şi disponibilită
ii de a utiliza cunoştinţe geografice şi de a fi compet
ent în
viaţa de zi cu zi pentru
conservarea m
ediului înconurător, capacitatea şi dorinţa
de a-
şi forma
un
comportament social responsabil fa
ă de
; de a se adapta la condiţiile de trai într
o anumită zonă;
autoevaluarea securită
ii mediului ca un domeniu maor de viaţă, rezolvarea problemelor p
ractice, legate de
Surse de informaţii geografice
Geografia ca ştiinţă.
Surse de cunoştinţe cu privire la caracterul Pămîntului, popula
iei şi economiei.
uscatului. Gheţarii. Observa
ii ale hidrosferei. Resursele de apă ale Pămîntului, amplasarea şi calitatea
acestora. Fenomene naturale în hidr
osferă, caracteristicile acestora şi normel
de securitate umană. Influenţa
activităţilor umane asupra hidrosferei. Monumente naturale din hidrosferă.
Atmosfera, componenţa ei, structura, circulaţia.
Schimbările de temperatură şi presiune
a aerului
la înălţime. Distribuţia de căldură şi de um
ditate de pe suprafaţa Pămîntului.
i clima.
Studiul elementelor de vreme. Monitorizarea vremii. Lectura hăr
ilor climatice şi grafice pentru a descrie
şi clima. Fenomene naturale în atmosferă: caracteristicile acestora şi normel
de securitate umană.
Adaptarea omului la diferite condiţii climatice. Influenţa activităţilor umane asupra mediului, conservarea
Biosfera, relaţia ei cu alte geosfere.
Diversitatea plantelor şi animalel
or; studiul
acestora.
Determinarea interacţiuni
i biosferei cu alte geosfere.
Compararea adaptării diferit
elor organisme vii la
mediul înconurător. Observaţii asupra florei şi faunei pentru a determina calitatea mediului înconurăto
Influenţa activităţilor umane asupra biosferei. Conservarea florei şi faunei pe Pamînt.
Solul ca o formaţiune naturală specifică
. Condi
ii de formare a solului. Determinarea tipurilor
de sol. Identificarea relaţiei dintre vegetaţie şi sol. Monitorizare asupra schimbării solului. Caracteristicile de
re şi de protecţie a solurilor.
a terestră a Pămîntului
, părţile sale componente, relaţiile dintre acestea, legil
de bază ale
dezvoltării. Latitudinea zonară şi altitudinea. Descrierea zonelor natural
e de pe Pamînt în conformitate cu
hărţile geografice. Compararea activităţilor economice umane în diferite zone naturale. Influenţa activităţilor
umane asupra scoar
ei terestre. Complexe teritoriale: naturale, natural-economice. S
chimbări
le tehnogene în
sistemele naturale. Scoar
a terestră a Pămîntului ca mediu uman.
Faţa modernă a planetei Pămînt
Originea continentelor şi a bazinelor oceanice.
terenurilor şi a oceanelor repartiţiei
lor pe emisferele pl
anetei. Continentele şi oceanele ca zone
naturale principale ale Pamîntului. Caracteristicile naturii oceanelor: structura reliefului,
Populaţia Pamîntului
Patria veche a omului
pusele căi ale migrării
lui pe
Populaţia Pamîntului.
Diferenţele geografice în densitatea populaţiei. Cultura materială şi spirituală ca rezultat a
Continente şi ţări.
Principalele caracteristici ale naturii din Africa, Australia, America de Sud,
Antarctica, America de Nord şi Eurasia. Populaţia continentelor. Repartiţia resurselor naturale şi utilizarea
lor. Natura schimb
ătoare sub influenţa activităţii economice. Efectele catastrofale
caracter natural şi
technogenic. Conservarea naturii în scopul
rii un mediu propice pentru om.
Regiunile natural-economice
culturale ale continentelor. Harta politică modernă. Varietatea
ţărilor, tipurile lor principale. Scurtă c
ă geografică a
ărilor de diferite tipuri. Capitalele şi marile
oraşe. Obiecte principale ale patrimoniului natural şi cultural al omenirii.
Geografia Rusiei
Particularităţile poziţi
ei geografice a Rusiei.
Terenuri şi zon
de apă, frontierele maritime,
terestre, spaţiul aerian, subsolul, platoul continental şi zona economică a Rusiei. Istoria de explorare şi de
studiu în Rusia. Împăr
irea administrativ-
-admini
strativă a ţării.
Natura Rusiei.
Condiţiile naturale şi resursele. Potenţialul ecologic
i natural al Rusiei. Caracteristici
ale structurii geologice şi distribuţia formelor maore de relief. Identificarea relaţiilor dintre structura
tectonică, topografică şi localizarea grupuril
or majore de minerale. Tipuri de climate, factorii de formare a
lor, zonele climatice. Metode de adaptare umană la diferite condiţii climaterice din ţară. Climatul şi
activităţile economice umane. Înghe
ării. Ape interioare şi resurse acvatice, în
special distribuirea lor în întreaga ţară. Relaţiile dintre regimul, natura fluxului de r
uri, topografie şi climă.
e naturale şi economice a
mărilor Rusiei. Solurile şi resursele de sol, introduc
erea principalelor
tipuri de sol. Măsuri pentru a conserva fertilitatea solului. Fenomene naturale în ţară. Flora şi fauna din
ert arctic, tundra şi tundra forestieră,
i semi-de
erturi. Altitudinea. Analiza de hărţi fizice şi hărţi ale componentelor naturii.
Populaţia din Rusia.
Potenţialul uman.
mplasarea, mişcarea naturală a populaţiei. Principalii
indicatori ce caracterizează populaţia şi teritoriile
populate. D
estinaţii şi tipuri de migraţie în interiorul ţării.
Sexul şi compo
nenta de vî
rstă a populaţiei. Grupuri etnice şi religii în Rusia. Utilizarea de cunoştinţe
geografice pentru analiza aspectelor teritoriale ale relaţiilor internaţionale.
Amplasarea popula
iei urbane şi
rurale. Reinstalarea benzilor principale
. Rolul oraşelor mari în viata ţării. Analiza hărţii populaţiei din Rusia.
Economia Rusiei.
Caracteristici sectoriale şi structura teritorială a economiei din Rusia. Potenţialul
de resurse naturale şi cele mai importante combinări teritoriale a
le resurselor naturale. Capacitatea de
ie: geografia sectoarelor economice, probleme geografice şi perspective de dezvoltare. Gruparea de
industrii în relaţia lor cu resursele naturale. Analiza de hărţi econ
omice din Rusia.
Regiunile economice
i naturaledin Rusia.
Diferenţele în ceea ce priveşte teritoriul, gradul de
dezvoltare economică: în zona de nord şi zona principală. Caracteristici geografice ale diferit
elor regiuni -
Nord şi Nord
-Vest, Rusia Central
ă, Regiunea Volgăi, o parte din Europa de Sud
Rusia, Ural, Siberia şi
Orientul Îndepărtat. Localizarea geografică a regiunilor, potenţialul lor natural şi economic, influenţa naturii
asupra caracteristicilor de viaţă şi activităţilor economice ale oameni
lor. Probleme ecologice regionale.
Rusia în lumea modernă.
Locul Rusiei între ţările lumii. Caracteristici ale relaţiilor economice,
politice şi culturale din Rusia.
Obiecte din patrimoniul mondial, natural
şi cultural a
Geografia republicii proprii (regiune, zon
Interacţiunea dintre omenire şi natură în trecut şi prezent. Principalel
e tipuri de resurse naturale.
Poluarea mediului şi a surselor de finanţare. Problemele de mediu ale zonelor rurale. Aplicarea cunoştinţelor
geografice pentru a î
nţelege problemele geoecologice
. Respectarea normelor de comportament uman în
mediul înconurător. Studiul de măsuri de protecţie
împotriva fenomenelor naturale.
e conceptele de baza geografice şi
conţinut, domeniul de aplicare, metodele de reprezentare cartografice, remarcabile descoperiri geografice şi
e investigarea geografică a mişcărilor Pamîntului, fenomenlor geografice şi a proceselor în geosferă,
relaţia dintre acestea şi schimbarea lor ca rezultat al activităţilor umane; zone geografice şi
zonarea;
e varietatea naturii continentelor şi oceanelor, popoarel
Pămîntului şi geografi
lor, diferenţele în
dezvoltarea economică a terenurilor şi a diferit
elor zone
de apă, relaţia dintre localizarea geografică,
condiţiile naturale, resursele şi economia din regiuni individuale şi ţări;
e amplasarea geografică specifică şi structura administrativ
teritorială a Federa
iei Ruse, în special
, populaţia, industrii
majore, natural-economice ale zonelor
e cauze naturale şi antropice de probleme de mediu la măsurile de nivel local, regional şi global,
pentru conservarea naturii şi protecţiei fenomenelor naturale;
să determine terenul, planul şi distanţa hăr
ii, direcţia, puncte de altitudine, coordonatele geografice
şi amplasarea de obiecte geografice;
e să evidenţieze şi să descrie caracteristicile esenţiale ale obiectelor geografice şi fenomenelor;
e să găsească
în
surse diferite şi să analizeze informaţiile necesare pentru studiul de obiecte
geografice şi diferite zone ale Păm
ntului, de resurse naturale necesare pentru viaţa şi activităţile populaţiei,
situaţia demografică în Rusia, introducerea principalelor sectoare econom
i industrii, precum şi
tendinţele de dezvoltare a acestora;
e să exemplifice: utilizarea şi protecţia resurselor naturale, adaptarea omului la condiţiile de viaţă
naturale în zonele urbane şi rurale, formarea de cultură ş
i de caracteristici de uz casnic a oamenilor sub
influenţa habitatului lor
; cele mai mari baze de
materii prime şi de combustibil,
bazele de energie, zonele
şi
de producţi
de produse esenţiale
comunicaţii
de bază, unităţile lor, sectoare ale economiei,
r economice externe ale Rusiei.
e să întocmească o scurtă descriere a diferit
elor zone geografice;
să utilizeze cunoştinţele şi abilităţile dobîndite în activitatea practică şi viaţa de zi cu zi
Standardul educaţional;
4.Scara de evaluare a progresului în realizarea standardului, ca
re conţine repere
comportamentale observabile.
Spre exemplu, la domeniul „Arta limbaului” pentru obiectivul nr. 5 „Aplicarea limbaului pentru a însuşi,
evalua şi comunica informaţia
”sînt
elaborate 3 standarde însoţite de repere comportamentale:
de învăţare A:
Depistează, organizează şi utilizează informaţie din diferite surse pentru a formula răspunsuri la
întrebări, soluţii şi a comunica idei.
Repere comportamentale:
caută răspunsuri la întrebări prin explorare activă a surselor;
ndard de învăţare B:
Analizează şi evaluează informaţia din diferite surse.
Repere comportamentale:
face legătură între cunoştinţele de care dispune dea şi informaţia nouă
Standard de învăţare C:
Aplică informaţia însuşită, conceptele şi ideile
pentru a comunica în format diferit.
Repere comportamentale:
5.C.E.C.Comunică informaţia altor persoane.
Pentru domeniul „Matematică”, obiectivul 6 „Demonstrarea şi aplicarea cunoştinţelor despre număr,
inclusiv numărarea şi operaţii cu numere (adunare, scădere, înmulţire, împărţire), patternuri, rate şi
înt elaborate 4 standarde:
Standardul de învăţare A:
Demonstrează şi utilizează cunoaşterea numerelor şi reprezentarea lor într
o gamă largă de situaţii teoretice
Repere comportamentale:
5.A.E.C.a Aplică concepte care includ recunoaşterea numerelor, calculul şi corespondenţa unu către
Standardul de învăţare B:
Examinează, prezintă şi soluţionează probleme aplicînd un număr de fapte, operaţii (adunare, scădere,
înmuţire şi divizare), proprietăţile operaţiilor
algoritmi şi relaţii.
Repere comportamentale:
5.B.E.C. Rezolvă probleme simple de matematică.
Standardul de învăţare C:
Calculează şi estimează folosind „calculul în minte”, metoda „foaie
creion”, calculatorul şi computerul
Repere comportamentale:
6.C.E.C.a Explorează cantitatea şi numărul;
6.C.E.C.d Stabileşte legături între numere şi cantităţile pe care le reprezintă folosind modele fizice, scheme.
Standardul de învăţare D:
Rezolvă probleme, utilizînd comparearea cantităţilor, proporţii şi procente.
Repere comportamentale:
compară cantităţi.
Statul Missouri
a structurat standardele educaţionale pentru dezvoltarea timpurie
, axîndu-le pe
scopurile educaţionale, referindu
se totodată şi la conţinuturile curriculare. Standardele educaţionale
elaborate în acest stat au fost numite
Standarde de Proces
(Process Standards), fiind definite ca competenţe
ce se constituie în procesul de formare în domeniul matematicii. Ele cuprind ariile curriculare
„Comunicarea”, „Arte
le fine”, „Educaţia fizică şi pentru sănătate”, „Matematica”, „Ştiinţe”, „Ştiinţe
sociale”. Autorii standardelor s-au ghidat la elaborarea lor de principiile de dezvoltare a copilului, acceptate
în practicile de educaţie timpurie din Statul Miss
În s
tructura fiecărui domeniu au fost stabilite cîteva componente de conţinut, respectiv pentru
component au fost form
ulate cîteva standarde. Numărul standardelor diferă de la un domeniu la altul. La
matematică, spre exemplu, s
înt formulate 11 standard
e, iar la dezvoltarea fizică, sănătate şi securitate 6
Propriu-zis,
standardul conţine:
a)standardul;
indicatorii definiţi ca date despre procesul de formare a competenţelor, mişcarea spre realizarea
standardelor şi exemple de comportamente observabile ale copiilor care demonstrează progresul
în dezvoltare.
Pentru ilustrare vom reproduce cîte un standard la domeniile „Matematică” şi „Dezvoltare fizică,
sănătate şi securitate”.
La domeniul „Matematică” au fost stabilite 5 componente de conţinut:
a)Num
Geometrie şi perceperea spaţiului;
Patternuri şi relaţii;
d)Explorarea datelor
La domeniul
„Matematică”
pentru elementul de conţinut
„Numere şi operaţii”
unul din
standardele formulate este
„Foloseşte limbaul pentru a reprezenta un număr d
e obiecte”.
Standardul este însoţit de următoarele indicatori şi comportamente conform tabelului care urmează:
Foloseşte limbaul pentru a compara
numere (mai mare, mai mic, egal, mai
mulţi, mai puţini)
Priveşte la cuburile sa
le proprii sau la
cuburile altor copii şi determină cine are
Compară stafidele cu cele ale prietenilor
şi decide dacă este ace
aşi număr.
Întreabă „Cu cît mai mult ai”
Combină şi spune cu cuvinte cît ai
pune creioane ro
ii, galbene, albastre
împreună, numără şi spune cîte creioane
sînt în total
recunoaşte că trei limuzine şi două
camioane alcătuiesc împreună cinci
Separă şi spune ce ai obţinut
Participă la ocuri cu degete, cîntece sau
istorioare de tipul „Ci
nci maimuţe mici”
sau „Cinci răţuşte”, în care foloseşte
Se oacă cu mingi de plastic sau cu
le de boiling şi poate spune, cî
te au
căzut şi cîte au rămas
Aplică unele fracţii în viata cotidiană
Spune „Am o portocală întreagă
” sau
„am o umătate de măr”
Reproducem în continuare un standard la domeniul
„Dezvoltare fizică, sănătate şi securitate”:
Elementul de conţinut
Practică comportamente sănătoase
Demonstrează independenţă în igi
Spală şi usucă hainele
Acoperă nasul şi gura, cînd strănută
Doreşte să participe în activităţile dinamice
Se oacă în sală sau
în aer liber cu
echipament special (patine, ming
i, ucării
Se implică activ în oc (aleargă, sare,
prinde pe cineva, se oacă cu animalele
Merge la plimbare cu membrii familiei.
Se încadrează în ocurile la aer liber sau în
încăpere (ocuri muzicale, sărituri, ocuri
Demonstrează forţă şi rezistenţă
Urcă pe scară sau dispozitiv special.
Toarnă lichid cu un ulcior mic.
se cu mînile de bară.
Se implică în activităţi ca: mers ca raţa, ca crabul,
sărit ca broasca
Statul Indiana
a evi
denţiat ca arii de subiecte ale standaredelor engleza/arta limbaului, matematica,
ştiinţa şi ştiinţele sociale. Aceste arii mai sî
nt divizate în K-
8, şcoala superioară, K
12 şi alte standarde. În
coerenţă cu standardele elaborate există
site-uri care pun
la dispoziţie elevilor recomandaţii pentru a face faţă
expectanţelor stipulate în standarde. Totodată standardele de evaluare (Indiana Academic Standarts
Assessments) promovează testări finale
pentru ca elevii să ştie ce cunoştinţe şi abilităţi trebuie să
demonstreze la finele treptei/ciclului.Testele promovate sî
nt aliniate la standardele educaţionale acceptate de
Consiliul de Stat al Educaţiei din Indiana
Standardele de Performanţă a elevilor din
definesc nivelurile de performanţă precum şi
care reprezintă o anume performanţă într
nivel suplimentar.
curriculare pentru evaluare sî
nt determinate ca esenţiale pentru toţi elevii,
astfel constituind repere şi expectanţe în raport cu învăţarea.
În
Statul Wisconsin
există Modelul de Standarde Academice (Wisconsin Model Academic Standarts)
au fost elaborate şi aprobate în anul 1998. Statul promovează standarde curriculare la următoarele arii
Arta limbii engleze;
Fiecare standard curricular este însoţit de standardele de conţinut pentru fiecare subiect la nivelul ,
8, 12, cît şi de glosar şi lista de resurse educaţionale
În SUA mai există şi o colecţie
de standarde de conţinut şi repere comportamentale pentru
nivelul K-
12 al educaţiei
– Achieve State Standarts Dotabase. Astfel accesibilitatea standardelor este
asigurată pentru toţi contribuabilii, fie cadre didactice, funcţionari publici, părinţi, elevi,
iar standardele
elaborate de experţi sînt acceptate pentru implementare doar după discuţii largi la nivel de stat
federal, sau la
Utilizatorii pot analiza şi compara standardele din diverse state din punctul de vedere al subiectului,
pta de învăţămînt, cuvintele
cheie sau categoriile de referinţă. Totodată ei pot face propuneri pentru
perfecţionarea standardelor.
ucaţionale în Republica Moldova
Republica Moldova este una dintre primele ţări exsovietice care a elaborat
sistemul de standarde
educaţionale la disciplinele şcolare din învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal, aprobate la Colegiul
Ministerului Educaţiei şi Tineretului. Standardul educaţional reprezintă un document normativ de bază,
elaborat în baza articolul
ui 7 din Legea Învăţămîntului. Are statut de etalon pentru evaluarea nivelurilor de
capacitate a elevilor şi de reper pentru autorii de curricula şi manuale, alte instrumente didactice.
Structurarea standardelor educaţionale la disciplinele şcolare în Rep
ublica Moldova.
Standardele educaţionale elaborate la fiecare dintre disciplinele şcolare din învăţămîntul primar,
gimnazial şi liceal sînt structurate pe domeniile:
Cunoaştere şi înţelegere.
În contnuare reproducem în orig
inal un model de standarde educaţionale la disciplina şcolară
Geografia (gimnaziu).
I. Cunoaştere şi înţelegere
Standardul 1.1.
Definirea principalelor noţiuni geografice: hartă geografică, reţea de grade, planul
terenului, scoarţă terestră, mantauă, nuc
leu, munte, cî
mpie, podiş, troposferă, presiune atmosferică, vreme,
climă, poziţia fizico
geografică, rasă umană, bilanţ natural al populaţiei, resurse umane de muncă, economie
Standardul 1.2.
Cunoaşterea şi explicarea unor dovezi, ipoteze, legităţi, principii fundamentale,
teorii cu privire la: formarea Păm
ntului, mişcarea Păm
ntului, zonalitate, azonalitate, regionare geografică,
specificul local ca rezultat al poziţiei geografice a regiunilor şi ţărilor;
Recunoaşterea diversităţii cadrului natural şi antropic al Terrei: minerale, roci, forme
de relief, tipuri de climă, obiecte hidrologice, vegetaţie, lumea animală, soluri, zone naturale, aşezări umane,
obiecte social-economice, resurse naturale, state;
Standardul 1.4.
ea repartiţiei în spaţiu a obiectelor, proceselor şi fenomenelor geografice
naturale şi umane;
Standardul 1.5.
Colectarea şi sistematizarea informaţiei geografice obţinute din diverse surse (texte,
hărţi, documente, diagrame, scheme, tabele, profiluri, ima
„Îngriorarea privind viabiliatea sistemului nostru educaţional a condus la prima conferinţă la v
îrf pe teme de
educaţie în septembrie 1989; preşedintele George Bush şi guvernatorii statelor au stabilit, de comun acord,
şase direcţii principale, sub titlul
The National Goals Report: Building a Nation of Learners
(Marzano şi
Kendall, 1998). Astfel, educator
ii din sistemul american erau mandataţi să „identifice standarde riguroase cu
privire la ceea ce ar trebui să ştie şi să facă elevii şi studenţii din toate ariile educaţionale şi
academice”(Marzano şi Kendall, 1998). Consecinţa a fost
organizarea unor echipe, pe discipline, care au
standarde în domeniile respective (Marzano şi Kendall, 1998).
Critica standardelor a început tot în SUA, imediat ce acestea au fost elaborate şi făcute publice:
academicieni şi specialişti în domeniul ştiinţelor educaţiei au exprimat atitudini foarte critice faţă de intenţia
statului de a standardiza educaţia şi, mai ales, faţă de procedurile standardizării. Expunem mai os unele
opinii critice în acest sens (cf. M. de Castillia Urbina, 2001).
Cea mai acerbă critică adusă practicii de elaborare a standardelor educaţionale vizează uniformizarea
care se urmăreşte, prin politica de standardizare.
Criticii consideră că elaborarea standardelor pe discipline conduce la restricţionarea curriculumului
şcolar. Ei văd în standardizare o piedică reală pentru profesori în dorinţa acestora de a promova
interdisciplinaritatea sau de a-
şi axa predarea
pe teme de interes pentru elevi, de a lega instruirea cu
viaţa şi de a practica un învăţămînt menit să rezolv
problemele din viaţa reală.
Evaluarea bazată pe probe standardizate poate dăuna elevilor şi distorsiona priorităţile educaţionale
ale clasei
. Criticii se tem că profesorii vor preda conform standardelor şi doar ceea ce se evaluează,
impunînd uniformitatea.
Standardele educaţionale nu contribuie cu nimic la autorarea şcolilor, profesorilor şi elevilor din
localităţile îndepărtate de centru. Criticii argumentează că necesitatea cea mai
gentă pentru şcoli
constă în resursele financiare, nu în standarde
Standardele educaţionale şi evaluarea standardizată în baza acestora nu vor spori egalitatea
tunităţilor şi disponibilităţilor de învăţare. Stabilirea unor standarde înalte va selecta elitele, dar
îi va demotiva pe cei mai mulţi dintre elevi, confirmînd numai performanţele modeste.
Implementarea standardelor educaţionale va scădea încrederea în şcolile publice şi va pava calea
spre privatizarea educaţiei; îi va stimula pe părinţi şi elevi să
şi caute o şcoală mai înaltă, respingînd
Mulţi educatori asociază negativ standardele educaţionale cu evaluarea standardizată prin teste cu
itemi cu alegere multiplă care s
înt verificate cu ajutorul ma
şinilor de calcul. Oponenţii acestui tip de
evaluare consideră că randamentul academic al unui elev poate fi măsurat mai bine prin eseuri,
calcule matematice, rezolvare de probleme, experimente, activităţi de cercetare etc.
Cea mai mare polemică e legată însă de eficienţa standardelor. Pentru cine vor fi elaborate, de către
cine şi la ce vor servi
nt de acord că standardele de conţinut şi de performanţă ar trebui
elaborate de specialişti ce nu s
nt influenţaţi politic şi să servească mai mult drept ghid decît lege, cu
o mară clară de implementare, pentru a permite perfecţionarea şi îmbunătăţirea lor.
Analiza practicilor de elaborare a standardelor permite formularea următoarelor concluzii:
Pentru toţi cei care contribuie la dezvoltarea personalităţii copiilor, pregătirea lor pentru viaţă,
standardele reprezintă o resursă importantă ce orientează acţiunile educative în scopul spriinirii şi
stimulării învăţării, dezvoltării normale şi depline. În cel mai larg sens, standardele reprezintă un set
de afirmaţii care reflectă aşteptările privind ceea ce ar trebui elevii să ştie şi să poată să facă în
fiecare domeniu de învăţare la o anumită treaptă şcolară.
Statele definesc standardele pentru a spriini creşterea şi dezvoltarea copiilor de la naştere pînă la
intrarea în şcoală, apoi pînă la finisarea studiilor, atît în mediul familial, cît şi în cadrul instituţiilor
de învăţămînt. Ele reprezintă o resursă, un document ce informează asupra aşteptărilor pe care le pot
educatorii, părinţii şi societatea civilă, toţi acei care participă la creşterea, dezvoltarea şi
educaţia copiilor. Ele reflectă finalităţile educatiţionale, care, la rîndul
, conţin implicit cele mai
importante valori ale naţiunii sau statului, orientează şi îmbunătăţesc practicile în acord cu specificul
dezvoltării copilului într
o anumită perioadă a vieţii, av
înd în vedere în mod holistic toate domeniile
Scopul urmărit în diferite ţări/sisteme de învăţămînt prin elaborarea standardelor educaţionale
vizează creşterea calităţii în educaţie, asigurarea aceluiaşi nivel de educaţie de bază pentru toţi,
standardele contribuind la apropierea nivelului de performanţe al şcolilor din cadrul unui sistem şi al
sistemelor de învăţămînt din diferite regiuni/zone/ţări de
nivelul standardelor
educaţiei de calitate.
Există o controversă în legatură cu necesitatea standardelor în educaţie. Mulţi specialişti văd în
standardizare o politică de uniformizare a educaţiei. Polemica în urul acestei probleme se atestă atît
în SUA,
ţara cu cel mai standardizat învăţămînt din lume, cît şi în Europa.
5.Pentru cadrele
didactice, formularea standardelor de dezvoltare şi învăţare reprezintă un punct de
referinţă în organizarea şi proiectarea activităţilor din unităţile de educaţie. Ele
sînt relevante numai
nivel de grup de copii, şi nu la nivel individual în sensul diagnosticării profilului de
dezvoltare a copilului.
Observarea în baza standardelor şi a indicatorilor are ca scop conturarea
unui profil al grupului de copii
pentru a cunoaşte
la ce domenii de dezvoltare
apelează ei mai puţin
în
activităţile desfăşurate
eea ce permite să se
nă în proiectarea viitoarelor activităţi.
Rolul principal al standardelor este acela de a contribui prin multiplele utilizări pe care le presupun
la o educaţie, îngriire şi dezvoltare cît mai sănătoasă a copilului în acord cu finalităţile educaţiei. Ele
se adresează tuturor părinţilor, instituţiilor care oferă programe de îngriire şi educaţie a copiilor,
instituţiilor care formează resursele umane în educaţie, precum şi factorilor de decizie din sectoarele
de educaţie, îngriire şi sănătate.
7.Majoritatea standardelor sî
nt structurate pentru fiecare nivel sau treaptă de învăţămînt şi pe arii
curriculare, vizînd
de cele mai dese ori comunicarea (arta limbaului), matematica, ştiinţele, ştiinţele
sociale. Cu o frecvenţă puţin mai mică s
nt evidenţiate domeniile artelor fine, dezvoltarea fizică,
sănătatea şi securitatea. Indiferent de felul cum s
nt structurate, standardele educaţionale tind să
acopere toate aspectele dezvoltării personalităţii în educaţie.
8.În majoritatea cazurilor, standardele sî
nt elaborate pe discipline de învăţămînt, vizează domeniul
cognitiv al instruirii, stabilesc nivelul performanţelor/rezultatelor aşteptate din partea elevilor, de
obicei, nivelul mediu de performanţă (adică
sînt
accesibile pentru toţi elevii) (în Federaţia Rusă
sînt
menţionate rezultatele necesare şi suficiente) şi au caracter obligatoriu.
Referitor la structura standardelor pot fi evidenţiate următoarele elemente: indicaţii la domeniul de
dezvoltare, standardul propriu, indicatori de perfo
rmanţă, exemple de activităţi sau comportamente
care permit constatări
a standardului în procesul de educaţie.
Practica de elaborare a standardelor atestată în Spania, Federaţia Rusă prezintă interes prin caracterul
lor multiaspectual, or, pr
in cele trei tipuri de standarde (de conţinut, de realizare şi pedagogice) s
înt
vizate elementele de bază ale procesului educaţional
predarea, învăţarea şi evaluarea
- toate
contribuind la asigurarea unei educaţii de calitate.
În unele sisteme de învăţăm
înt (Germania, Republica Moldova),
standardele nu acoperă tot
curriculumul, ci doar elementele esenţiale ale acestuia şi au în vedere competenţele
capacităţile
necesare de formare-evaluare
prin fiecare disciplină şcolară.
Între timp, s-
au modernizat atît tendinţele şi perspectivele de abordare a actului educaţional, cît şi
exigenţele societăţii faţă de şcoală.
a acţiunii de evaluare a standardelor educaţionale elaborate pentru sistemul şi
procesul de învăţămînt din Republica Moldova este o măsură necesară şi oportună din mai mult
considerente, şi anume:
standardele elaborate sînt formulate adeseori în enunţuri relativ generale, nu vizează
finalităţile concrete ale procesului educaţional şi nu arată ce performanţe concrete se
aşteaptă de la elevi, deci nu pot constitui o bază reală pentru activitatea de evaluare;
se remarcă diferenţe în formularea standardelor, de la o disciplină şcolară la alta, precum
şi în circumscrierea ariei sale de cuprindere;
actualmente se află în proces de restructurare, revizuire şi reelaborare curricula ş
prin urmare, trebuie revăzută şi componenta privind standardele educaţionale;
sistemul de învăţămînt se află în proces de descentralizare, iar standardele pot fi unicul
mecanism de reglare şi monitorizare a diferenţelor învăţării, în sensul asigurării unui
sistem unitar de cerinţe;
conceptul de standard apare tot mai frecvent în discuţiile pedagogice ceea ce sugerează
că procesul de învăţare se amelioreazăşi vizează direct calitatea învăţămîntului;
este necesară reactualizarea standardelor educaţionale din perspectiva competenţelor;
au modernizat aspectele conceptuale referitoare la standardul educaţional şi la
activitatea de standardizare.
La momentul actual s-
au creat şi alte premise care solicită aducerea la zi a standardelor educaţionale,
tre care evidenţiem: percepţia negativă a cadrelor didactice şi a elevilor vizavi de curriculumul
implementat, stabilirea unui parteneriat social familie-
plenitudinea reperelor
- Este clar definit conceptul de
Reperele conceptuale conţin toate
elementele necesarereferitoare la
noţiunea de standard educaţional: scop,
obiective, principii, funcţii, cerinţe,
obiectele standardizării?
- În r
eperele conceptuale este vizată
raportarea standardelor la valorile
- Standardele sînt orientate spre
dezvoltarea integrală a personalităţii
Standardele orientează spre a învăţa
area societăţii civile
educaţiei centrate pe elev?
înt
suficiente şi adecvate realităţii
educaţionale din Republica Moldova?
Standardele reflectă nevoile reale de
dezvoltare ale elevilor?
Standardele reflectă nevoile reale de
voltare a identităţii naţionale şi
elevilor şi ale părinţi
Standardele răspund nevoilor sociale?
standardelor în raport
- Standardele sînt adecvate în raport cu
obiectivele generale şi obiectivele
ei de învăţămînt
- Standardele sînt focusate pe elemente
de esenţă ale disciplinei şcolare?
Standardele educaţionale sînt orientate
spre formarea de competenţe
Standardele acoperă echilibrat toate
domeniile specifice disciplinei?
ardele indică clar un anumit
nivel de performanţă şcolară (minim,
mediu, maxim)?
Claritatea formulării
- Standardele sînt formulate suficient de
clar şi de explicit, pentru a se evita erori
Standardele reflectă cu adevărat
nevoile de formare-dezvoltare ale
- Standardele formulate pentru
disciplina sînt în acord cu aşteptările
Standardele corespund posibilităţilor
de învăţare ale tuturor el
- Standardele proiectate sînt realiste în
raport cu resursele educaţionale
disponibile şi cu pregătirea cadrelor
- Standardele sînt realizabile în
intervalul de timp prevăzut prin Planul
- Standardele actuale contribuie la
tarea cerinţelor igienico
privind încărcătura didactică pentru
Coerenţa şi logica
standardelor în
sistemul educaţional
Standardele sînt în acord cu finalităţile
treptei de învăţămînt, cu nive
intrarea în următoarea treaptă de
învăţămînt şi/sau pe piaţa muncii?
Standardele reflectă adecvat
specificul domeniului şi al ariei
Standardele prevăd abordări inter/
Standardele educaţionale trebuie
orate pe trepte de învăţămînt sau pe
sistemul de standarde la disciplina
respectivă? Exemplificaţi.
standarde-
În standarde este precizată ideea că
acestea sînt bază pentru evaluare?
- Standardele actuale pot fi considerate
şi standarde de performanţă pentru toţi
Standardele existente constituie o bază
suficientă pentru proiectarea
rezultatelor şcolare?
- Standardele sînt formulate în termeni
de performanţe măsurabile?
- Standardele pot constitui un punct de
plecare pentru elaborarea descriptorilor
de performanţă/criteriilor de notare?
standardelor naţionale
Standardele naţionale vizează
atingerea unor competenţe
recomandate de Consiliul Europei?
Standardele naţionale stabilesc nivelul
la care trebuie însuşite competenţele
nt în măsură să
declanşeze tendinţa cadrului didactic
pentru calitatea prestaţiei sale
Implementarea
contribui la conştientizarea nevoilor de
dezvoltare profesională ale cadr
Standardele asigură motivaţia elevilor
- În standarde sînt prezente mecanisme
de transfer în situaţii reale a
competenţelor/capacităţilor dobîndite
de elevi prin învăţare?
verificare a
ipotezelor emise şi, în egală măsură, de validare a construcţiei standardului educaţional în
Pentru a aprecia calitatea sistemului de standarde formulate la disciplina respectivă se vor utiliza
procedee de evaluare:
Analiza sintactică de conţinut
pentru a analiza, de exemplu, structura unui standard educaţional
formulat în scopul identificării elementelor care descriu genul proxim şi diferenţa specifică în
procesul de operaţionalizare a acestuia. Prin acest procedeu se poate aprecia măsura în care, prin
modul de formulare, standardul exprimă dezvoltarea comportamentală corespunzătoare: păstrează
elementele caracteristice unui anume comportament, dar dobî
ndeşte atribute ale evoluţiei (dezvoltării)
calitative. Analiza sintactică este un procedeu eficient de apreciere a coerenţei verticale a sistemului
de standarde la disciplina respectivă.
Analiza lexicală de conţinut
pentru a analiza măsura în care un standard sducaţional descrie cu
ţe comportamentul şi contextul în care acest comportament se aşteaptă a fi dob
îndit. Acest
procedeu conduce la aprecieri privind calitatea formulării şi coerenţa orizontală a sistemului de
Rezultatele obţinute în cadrul utilizării acestei metode vor sta la baza concluziilor şi recomandărilor
pentru ameliorarea calităţii sistemului de standarde la disciplina respectivă.
Analiza comparată
Studiile deja efectuate, de exemplu, chestionarea cadrelor didactice referitoare la standardele
educaţionale la disciplina respectivă, inclusiv studiile internaţionale
oferă informaţii obiective privind
factorii care influenţează învăţarea şi nivelul achiziţiilor elevilor şi, în funcţie de obiective, permit realizarea
analizelor comparate în raport cu mult
iple variabile care descriu eficienţa educaţiei.
Analiza comparată
, ca metodă de evaluare a standardelor educaţionale preia rezultate din toate
studiile (naţionale şi internaţionale) efectuate la disciplina şcolară respectivă pentru a lua deciziile adecvat
întru
ameliorarea situaţiei respective. Informaţiile oferite de analiza comparată vor conduce la formularea
unor concluzii privind calitatea sistemului de standarde existente la disciplina respectivă şi vor indica
necesitatea de a acţiona constructiv în revizuirea acestuia pentru a crea premisele unui învăţămînt competitiv
.. Metoda cvalimetrică
Metoda cvalimetrică permite obţinerea răspunsurilor la întrebările evaluative cu caracter cantitativ.
Pentru a obţine răspunsurile respective, experţii vor efectua măsurările necesare: vor calcula numărul
respectiv de standarde, de concepte, de unităţi de conţinut etc., apoi vor obţine rapoartele cerute sau
procentele respective. În funcţie de rezultatele obţinute se vor formula concluzii şi recomandări privind
ameliorarea sistemului de standarde la disciplina respectivă.. Pentru eficientizarea aplicării metodei
cvalimetrice vor fi utilizate reprezentări statistice ale datelor obţinute: tabele, grafice, diagrame, histograme
studia cu atenţie şi în profunzime standardele supuse evaluării;
analiza fiecare criteriu şi fiecare întrebare evaluativă;
răspunde concret şi succint la fiecare întrebare evaluativă formulată;
în cazul răspunsurilor scurte, de t
fiecare dintre acestea va fi argumentat;
prezenta un raport de evaluare. Recomandările formulate în raport vor conţine exemplificări adecvate
privind ameliorarea situaţiei existente şi perspectiv
a elabor
ării ulterioare a standardelor educaţio
nale
în Republica Moldova.
EVALUAREA STANDARDELOR EDUCAŢIONALE
3.1. ARIA CURRICULAR
ĂŞ
I COMUNICARE
3.1.1. DISCIPLINA DE STUDIU LIMBA
I LITERATURA ROMÂN
Informaţii şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu cu
rriculumul
Standardele nu indică nivelul propus (
minim, mediu
obiectele standardizării
sînt indicate doar
obiectivele şi disciplinele şcolare
, dar nu şi cele ale
conţinuturilor,condiţiilor de învăţare, manualului
standardele se repetă
, unele care sînt prea
, ar putea fi unite.
S.3.2. Trebuie plus 3.3;
Variantă de redactare (evitînd două s
ubstantive):
exprimarea argumentată
ETAPA LICEALĂ
, doar
1.3. N.B! Materia gramaticală nu corespunde conţinuturilor gramaticale din curriculum. E clar că trebuie
.. Pur şi simplu, lucrînd la curricu
a repartizat minuţios acest aspect.
Vezi propuneri la etapa gimnazială S.1.5/S.1.6.
S.1.6. „Observarea”?
operelor, numelor scriitorilor nu este adecvat, poate:
S.1.9. Nu este necesar;
Deducerea operei literare în baza
... nu este clar, ar trebui redactat;
Ar mai trebui standarde cu: memorarea unor fragmente din operele literare sau a unor opere literare.
trebuie propusă într
-un standard anterior („mai sus”);
Considerăm că aspectele indicate sînt valabile pentru
, deoarece pentru
aceste aspecte
au un grad înalt de dificultate;
urmează a fi trecut
generalizarea argumentată
, esenţa se păstrează
generalizare;
De reformulat, să nu fie două substantive
Mai propunem:
dialoguri, răspunsul la întrebări şi formularea întrebărilor, caracterizarea
personaelor, redarea conţinutului
identificarea;
Credem că formula
în scris
este inutilă, deoarece este vorba de
în scris
La nivelul unei înalte conştiinţe morale
S.3.4. Nu e necesar, vezi 3.1.;
S.3.5. De completat cu:
naţionale, poporului purtător al limbii
În mare
măsură reflectă nevoile de comunicare;
Susţinem că societatea vrea mai mult: studii universitare în limba
român
ă, stăpînirea la perfecţie a
limbii române, îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în limba român
Considerăm că unele standarde nu sînt
pentru nivelul minim;
Standardele sînt realiste, dar lipsesc resursele educaţionale necesare, cel puţin 10% din venit
Sînt realizabile;
Considerăm că
criteriul 6.4.este foarte accesibil
, deoarece, la etapa gimnazială sînt prevăzute în
Profesorului îi sînt,
utile, deoarece sînt relativ concrete, clare. Dacă ar fi şi pe clase
Sperăm că da, deoarece profesorii vor dori să fie pregătiţi pentru realizarea lor
Sperăm că
3.1.2. DISCIPLINA DE STUDIU LIMBA
ŞI LITERATUR
AROMÂN
ţii şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu curricula la limba şi
literatura român
Standardele naţionale la limba şi literatura
român
ă sînt derivatedin obiectivele currirculare şi sînt
racordate la conţinuturi. Cronologic, la momentul elaborării prezentului curri
culum standardele nu au
existat; ele au fost elaborate în 2002 şi publicate abia în 2008, după apariţia vari
antei descongestionate a
Se poate observa cu uşurinţă prioritatea CNLLR în relaţia dintre cele două documente.
O viziune
modernă asupra limbii de instruire s
a axat pe elaborarea obiectivelor, iar apoi şi a standardelor subordonate
deprinderilor integratoare (
înţelegerea la auz şi vorbirea, lectura, scrierea
pentru
formarea
culturii comunicării, formarea
culturii literar-
artistice şi competenţele de muncă intelectuală
Astfel, pentru întreaga etapă gimnazială standardele de înţelegere la auz şi vorbire sînt:
A.1. Ascultarea şi înţelegerea corectă a mesaului comunicat de către un partener ş
i încadrarea
într-
o comunicare orală (dialoguri formale şi informale)
A.2. Adaptarea înţelegerii şi a vorbirii la varietatea şi complexitatea situaţiilor concrete dialogate
A.3. Structurarea logică şi clară a unei intervenţii orale, a unui mesa clar, adecvat cerinţelor şi
contextului de comunicare
A.. Folosirea corectă şi expresivă a limbii literare, sub toate aspectele (ortoepic, lexical,
gramatical şi stilistic).
Respectiv, la etapa liceală, formarea culturii comunicării presupune ca
Comunicarea oral sau în scris în limba român
ă la orice subiect accesibil ca vîrstă, experienţă şi
Interpretarea adecvată a fenomenelor lingvistice atestate în texte literare şi nonliterare de diferite
se regăsesc în competenţele specifice pe clase, organizate în dimensiuni de cunoaştere,
aplicare şi integrare. Ele
sînt corelate cu uni
tăţile de conţinut. De exemplu:
realizarea comunicării (dialogate sau
monologate) la subiecte adecvate ca
în limita
permisă de
timp, respectîndu-se
norma lexicală, gramaticală şi ortoepică a
Situaţia de comunicare.
Vocabularul limbii române.
Structurarea textului oral.
ialogat şi monologat.
Integrare
a şi realizarea comunicării
comunicării (dialogate sau monologate) la
subiecte adecvate ca vîrstă,
în limita
permisă de
timpul rezervat, respectîndu-se
norma st
ilistică, lexicală, gramaticală,
ortografică şi ortoepică a limbii.
ografia şi ortoepia
limbii române.
mantice în limbă, dinamica lor.
Lexicul operei literare.
Rezumatul textului citit.
Tipologia sensurilor cuvîntului.
Aspectul grafic al textului.
Tipuri de compuneri.
litate socială. Corespondenţa.
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
Acestea trebuie să devină punctul de start pentru elabora
rea celorlalte acte reglatoare.
3.1.3. DISCIPLINADESTUDIU
РУССКИЙ ЯЗЫК И ЛИТЕРАТУРА (В НАЦИОНАЛЬНОЙ
ШКОЛЕ)
Информация и данные о взаимосвязи стандартов с базовым куррикулумом и
куррикулом по русскому языку и литературе.
Понятие стандарт» обозначает
Следовательно, образовательные стандарты
это
образовательные нормы. Именно стандарты определяют тот образовательный уровень, который
должен являться необходимым и самодостаточным для полноценного развития учащегося и его
успешности на последующих этапах/ступенях образования и/или при интеграции в социальную или
трудовую сферах жизни.
При разработке образовательных стандартов необходимо учитывать соотношение между
составляющими Базового и школьного предметного куррикулума, а также кросс
куррикулумные
темы, рекомендации, предложенные Советом Европы.
Согласно методологическому гиду Evaluarea standardelor educaţionale» (2009) структура
образовательных стандартов (в том числе и по русскому языку и литературному чтению), должна
состоять из следующих компонентов:
Общих компетенций, соотносимых с компетенциями,предложенными Советом Европы.
Специфических компетенций, структурированных по областям:
а) знание/познание и понимание (знания); б) применение (способности); в) интеграция
Основными требованиями, которым должны соответствовать образовательные стандарты по
учебной дисциплине являются: 1) ясность и конкретность в их формулировке; 2) доступность
(прозрачность) для понимания; 3) их спецификация (стандарты могут разрабатываться как для
предмета в целом, так и по содержательным областям или по этапам обучения); ) кумулятивность
(стандарты фиксируют основные компетенции, которые необходимо формировать у учащихся за
определенный период; 5) реализабильность (стандарты должны быть реализованы, т.е. все учащиеся
в состоянии их реализовать); 6) дифференцированность (стандарты должны предполагать и
возможности дифференциации/индивидуализации обучения); 7) непрерывность (они должны
обеспечить координацию и непрерывность между этапами обучения); 8) технологизированность
(стандарты поддаются инструментальному измерению); 9) ориентированность (они должны быть
ориентированны на нормирование конечного/финального образовательного результата); 10)
обязательность/облигаторность (стандарты обязательны для всех учащихся).
Анализ стандартов по русскому языку и литературному чтению в аспекте рассматриваемого
вопроса дает возможность утверждать, что содержание образовательных стандартов соответствует
перечисленным требованиям. Стандарты по русскому языку адекватны общим образовательным
целям Базового куррикулума и общим целям школьной дисциплины. Они отражают реальные
потребности развития учащихся и сфокусированы на значимых элементах школьной дисциплины
знание/понимание,
применение
(способности),
предметные
речевая, коммуникативная).
Анализируемые стандарты по русскому языку сформулированы ясно, четко, отражают
последовательность и непрерывность формирования и развития учащегося на разных этапах
обучения. Прослеживается также взаимосвязь стандартов и с ключевыми целями изучаемой
дисциплины. Достижение стандартов как конечных/финальных результатов каждым учеником,
возможно (при условии, что учебный процесс осуществляет учителя
Представляется, что разработанные стандарты могут являться основой для проектирования
поэтапного и финального оценивания школьников по изучаемой дисциплине.
Следует также отметить, что система стандартов по русскому языку и литературе отражает
реальные потребности как учащихся, так и их родителей, общества в целом (формирование
полноценной личности, владеющей, кроме родного языка, еще одним
Предложенные стандарты могут быть подвергнуты измерению, несмотря на то, что авторы
вообще не рассматривают этот немаловажный аспект проблемы стандартизации.
В связи с этим необходимо отметить и недостатки, наблюдаемые при анализе структуры и
содержания стандартов.
Они не безадресны.
Они ориентированы на учителей, учеников, их
родителей, на все заинтересованных в том, чтобы ребенок состоялся как образованная, полноценная
личность, в том числе и владеющая языками. Учителя нуждаются в четких, ясных объяснениях и
рекомендациях по использованию стандартов в учебном процессе. А они отсутствуют в структуре
Следовательно, существует насущная потребность в издании образовательных
стандартов по русскому языку и литературному чтению V
IX классов молдавской гимназии
отдельным документом для учителей республики, содержащем, кроме собственно стандартов (общих
и специфических), описание концептуальных основ. Необходимо определение самого понятия
образовательные стандарты», их цели, функции, требования к образовательным стандартам как
нормам, общие образовательные цели, критерии и методы, уровни измерения и др.
Рекомендации по модернизации образовательных стандартов
Стандарты оценивания должны соответствовать стандартам европейского типа по всем
Национальные стандарты предполагают достижение отдельных рекомендованных Советом
Европы базовых компетенций
3.1.4. DISCIPLINADESTUDIU
РУССКИЙ ЯЗЫК И ЛИТЕРАТУРА (ДЛЯ УЧЕБНЫХ
ЗАВЕДЕНИЙ С РУССКИМЯЗЫКОМ ОБУЧЕНИЯ)
Информация и данные о взаимосвязи стандартов с базовым куррикулумом и
куррикулом по русскому языку и литературе.
Образовательные стандарты
нормы и требования, определяющие обязательный минимум
содержания основных образовательных программ, максимальный объем учебной нагрузки учащихся,
уровень подготовки выпускников школ, а также основные требования к обеспечению
образовательного процесса.
С этих позиций взаимосвязь образовательных стандартов и базового куррикулума
представляется очевидной, поскольку куррикулум, так же как и образовательные стандарты, входит в
систему документов образовательной политики, включая в себя иерархию теоретических и
практических положений, исходящих из потребностей общества в качественном образовании.
Можно сказать, что базовый куррикулум представляет собой национальный образовательный
стандарт в широком смысле слова.
Стандарты по русскому языку и литературе регламентируют оптимальный минимум
лингвистического и литературного образования выпускников гимназического/лицейского циклов.
Данные стандарты разработаны на базе государственного образовательного стандарта и являются, в
свою очередь, основой для проектирования содержания и структуры предметного куррикулума.
Стандарты являются эталоном для определения результатов образования в области русского языка и
литературы. На их основе определяется уровень владения учебным материалом на всех ступенях
гимназического и лицейского обучения. На основе данных стандартов предполагается создание
учебников, методических рекомендаций, дидактических пособий и т. д.
Данные стандарты включают в себя:
Понятийные стандарты
(знания) и
технологические стандарты
(умения и навыки)
максимально приближенные к уровням, нормам, моделям, правилам, которые можно проверить и
Стандарты ценностных отношений
незамеряемы, поэтому они констатированы,
выявлены, оценены с точки зрения их значимости.
На базе стандартов определяется уровень развития учащихся при помощи различных видов
контроля. Стандарты реализуюттеоретический аспект лингвистического и литературного
образования, представляют различные уровни развитиякоммуникативных/литературных умений и
навыков, необходимых для дальнейшего их совершенствования. Форма презентации позволяет
применять различные техники контроля приобретенных умений и навыков. Стандарты предполагают
связь с межпредметными целями базового куррикулума, а также со всеми структурными
компонентами предметного куррикулума, обязательны для авторов учебников, методических
рекомендаций, для учителей и учащихся.
Стандарты по русскому языку содержат описания (формулировки) уровней развития
коммуникативных умений и навыков учащихся, формирующихся и развивающихся в процессе
обучения в соответствии с целями обучения языку. Они включают:
а) знания о системе языка и знания по теории речевой деятельности (знать);
б) коммуникативную компетенцию, необходимую для утверждения личности, способной
общаться в различных жизненных ситуациях (уметь);
в) ценностные отношения (быть способным) по отношению к:
системе родного (русского) языка;
собственной коммуникативной деятельности.
Языковые стандарты соотносятся с целями и содержанием обучения следующим образом:
достижение того минимума, который будет способствовать включению в социально
культурную сферу деятельности, развитию интеллектуальных, психомоторных способностей
учащихся посредством коммуникативных актов;
содержание обучения:
объединение информации и участие в коммуникативно
деятельностном акте посредством речевых поступков.
Стандарты по литературе содержат
описания (формулировки) уровней развития
литературных/литературоведческих умений и навыков учащихся, формирующихся и развивающихся
в процессе обучения в соответствии с целями обучения.
знаниесодержания
художественных произведений и теории литературы
(знать);
литературную/читательскую компетенцию (уметь),
что означает демонстрацию
личностного восприятия основополагающих нравственных ценностей (Истина. Добро. Красота.
Справедливость. Свобода.); литературно
художественную компетенцию (эстетические, моральные,
религиозные, теоретические аспекты), что подразумевает взаимоотношение
ценностные отношения и мотивации (быть способным),
проявлять интерес к:
художественному произведению (эмоциональный отклик на произведение);
автору/рассказчику/лирическому герою;
поэтическому языку;
литературной ценности произведения (определение собственной шкалы ценностей);
оцениванию изученных произведений, составленных текстов (собственных и составленных
товарищами), их интерпретации;
эстетическим вкусам и литературным предпочтениям.
Стандарты по литературе соотносятся с целями и содержанием обучения следующим
достижение социокультурного развития, художественного восприятия,
художественного воображения, художественного мышления, художественного творчества;
содержание обучения:
объединение информации и расширение восприятия
(читательский инструментарий).
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
Образовательные стандарты по русскому и литературе
нормы и требования,
определяющие обязательный минимум содержания программ по данным предметам, максимальный
объем учебной нагрузки учащихся, уровень подготовки выпускников школ по данным предметам, а
также основные требования к обеспечению процесса обучения русскому языку и литературе.
В контексте этих позиций рекомендации по модернизации стандартов могут включать в себя
1. Поскольку стандарты являются основой для разработки предметных куррикулумов начальной,
гимназической и лицейской ступени обучения, они должны качественно и количественно
коррелировать между собой по всем структурным компонентам, должны соответствовать принципу
2. Стандарт по русскому языку как языку обучения должен включать в себя:
обязательный минимум содержания;
требования к уровню подготовки учащихся.
Обязательный минимум содержания
, на наш взгляд, должен включать три раздела:
а) содержание, обеспечивающее формирование коммуникативной компетенции;
б) содержание, обеспечивающее формирование языковой и лингвистической компетенций;
в) содержание, обеспечивающее формирование культуроведческой и социокультурной
Требования к уровню подготовки учащихся
, соответственно, должны отражать уровень
сформированности у учащихся каждой из этих компетенций.
5. Будет уместным в обязательном минимуме основным шрифтом выделить содержание, изучение
которого будет являться объектом контроля и оценивания в рамках итоговой аттестации, а курсивом
выделить то содержание, которое изучается в школе, но не будет входить в требования к уровню
подготовки учащихся (рекомендовано только для ознакомления) и, соответственно, не будет
являться объектом контроля.
Материал, представленный в образовательном стандарте по русскому языку и литературе,
должен носить деятельностный характер и определять стратегию развития курса русского языка и
литературы в школе и приоритетные направления в их преподавании.
3.1.5. DISCIPLINA DE STUDIU LIMBA
ŞI LITERATURA
Информация и данные о взаимосвязи образовательных стандартов с Базовым
куррикулумом и Куррикулумом по предмету.
Образовательные стандарты по украинскому языку и литературе отображают систему
ключевых целей, непосредственно вытекают из базовых целей предмета и обеспечиваются
содержанием предмета и типами учебной деятельности по формированию коммуникативных и
языковых умений и навыков учащихся. Стандарты охватывают все виды речевой деятельности
слушание, говорение, чтение, письмо.
Стандарты разработаны по каждой ступени образования: начальное образование(1
 кл)
пропедевтический курс, гимназическое обучение (5
9 кл.)
систематический курс, лицейское
специализированный курс.
На этом этапе необходимо отметить следующую взаимосвязь образовательные стандарты
базовый куррикулум
куррикулум по предмету».
В Базовом куррикулуме, представляющем собой национальный образовательный стандарт в
широком смысле слова, разработаны учебные цели по ступеням обучения. Стандарты также
разработаны по ступеням обучения. Куррикулумы по украинскому языку и литературе разработаны
по ступеням обучения, в каждой ступени идет разделение по годам обучения. По каждому году
обучения сформулированы ключевые цели, которые с педагогической точки зрения соотносятся с
теми результатами обучения на уровне знаний, умений и ценностных отношений, которые должны
быть сформированы в учебном процессе. И поскольку промежуточные цели соотносятся с какой
определенной относительно самостоятельной единицей содержания, стандарты являются итоговыми
ключевыми целями на каждой ступени образования. И вместе с тем стандарты на каждой ступени
образования усложняются, приобретают более широкий смысл и ориентированы на выход
получение полного образования учащимися
Например, в начальной школе учащийся должен уметь усовершенствовать собственный текст
специальными терминами: сообщение, открытка, поздравление (Стандарт 2.9.).
В гимназическом звене данная цель представлена так.
Стандарт В.3.1. Функциональное письмо (для практических и информационных целей) Создание
текста. Тема, контрольная работа. Почтовая открытка. Телеграмма. Заявление. Словарная статья.
Библиография. Квитанция. Карточка читателя. Разные виды инструкций. Кулинарные рецепты.
Документы. Объявление культурного или спортивного мероприятия. Каталог выставки. Спортивная
хроника. Заключение. Интервью. Ответы на анкету. Протокол собрания. Автобиография.
В лицейском звене эти стандарты представлены в более сложном и обобщенном виде.
Стандарт А.7. Формы устного сообщения: функциональное письмо с целью практического
использования, информационное, рассуждение, которое базируется на личном опыте, творческое
(сочинение
литературную
литературного/нелитературного текста.
Стандарт А.8. Типология текстов для:
Стандарт А.8.1. функционального письма
Стандарт А.8.2. рассуждения
Стандарт А.8.3. творческого письма.
Стандарт А.8.. письма на базе литературного/нелитературного текста.
Если говорить о соответствии стандартов базовым и ключевым целям по предмету, то
необходимо обратить внимание на некоторую несогласованность.
Начальное образование
Стандарты непропорциональны по количественному содержанию целей по  видам речевой
деятельности. В части І Знать и понимать» из 7 стандартов 1 стандарт по письму. В этой части
необходимо предусмотреть и знания из области графики, орфографии(апостроф, ь, основные
В части ІІ Уметь» Стандарт 2.12. Находить в прослушанном или прочитанном тексте
повествование, описание, монолог, диалог. Но при этом отсутствует стандарт умения составлять
тексты разного типа.
Крайне необходимо включить стандарты по обучению чтению.
Таким образом, стандарты по начальному образованию требуют доработки: углубления,
конкретизации, модернизации.
Гимназическое образование.
Стандарты отражают в содержательной части и Базовый куррикулум, и Куррикулум по
предмету. Однако также требует работы по пересмотру: формулировки стандартов, углубления и
конкретизации(особенно часть Письмо”)
Лицейское образование.
Стандарты в старшем звене также отражают в содержательной части и Базовый куррикулум, и
Куррикулум по предмету. В основном все учтено. При этом не совсем четко выделена теория
литературы, что очень важно именно на этой ступени обучения. Поэтому авторам следует доработать
стандарты именно в области теории литературы.
Также авторам куррикулума для лицейского звена необходимо пересмотреть содержание и
структуру ключевых целей, возможно, даже по модели стандартов
Рекомендации по модернизации образовательных стандартов.
В результате рассмотрения и анализа, изданных в 2008 году Стандартов по предмету
Украинский язык и литература» для начальной школы, гимназий и лицеев мы можем сделать
следующий вывод.
В целом структура подачи материала в Стандартах по всем трем уровням образования
нуждается в переработке (особенно в разделе украинский язык») в структурном и содержательном
1. Анализ концепции предмета. Анализ структуры.
1.1.Образовательные стандарты отражают основные компетенции учащегося по предмету,
соответствующие базовым целям куррикулума по предмету.
Компетенции по предмету выявляются в следующих типах способностей учащегося:
Знание и понимание, применение и интегрирование.
1.2. Базовые цели предмета определяются в соответствии с видами речевой деятельности,
представляющими дидактическую модель обучения родному языку и литературе. При обучению
языку у учащихся должна быть сформирована коммуникативная компетенция, проявляющаяся в
способности ко всем видам речевой деятельности: слушанию, говорению, чтению и письму. Наряду с
этим в концептуальную основу образования по данному предмету входит освоение украинских
литературных текстов как эстетическо
художественной ценности и как основы формирования
этнического самосознания.
1.. Стандарты по украинскому языку и литературе направлены на всестороннее
интеллектуальное, культурное и социальное развитие учащегося через содержание предмета и виды
деятельности в процессе усвоения предмета.
1.5. Стандарты предполагают достаточную языковую и речевую (коммуникативную)
компетенцию учащихся в родном языке, что позволит им свободно общаться в украинской языковой
среде и осваивать знания в любой области на основе родного языка.
1.6. Стандарты предполагают знание учащихся о родстве и взаимовлиянии языков и культур
народов, живущих в Республике Молдова.
1.7. Стандарты соответствуют принципам личностно
ориентированного образования.
1.8. Основные стандарты отражают связь с образовательными стандартами цикла учебных
дисциплин и общими образовательными стандартами Республики Молдова.
2.1. Стандарты соответствуют потребностям филологического развития учащихся в области
знания родного языка и украинской литературы.
2.2. Стандарты по украинскому языку и литературе удовлетворяют потребность учащихся
украинцев Молдовы через родной язык, историю и украинский фольклор и литературу осознать свою
принадлежность к украинскому этносу и к народу Республики Молдова.
2.3. Стандарты по украинскому языку и литературе отвечают ожиданию родителей и учащихся
определенного уровня овладения украинским языком и литературой.
2.. Заданные в предмете стандарты отвечают потребностям представителей украинского
этноса в овладении родным языком.
3.1. Представленные стандарты в целом находятся в соответствии с базовыми целями и целями
обучения предмету. Но в структуре подачи материала находим отклонение от принятой четкой
рубрикации. Рубрикация в разделе украинский язык» на уровне компетенций знание
понимание
применение
интеграция» отсутствует, представлены стандарты более частного порядка
в
соответствии с видами деятельности.
3.2. Стандарты отражают суть школьного курса украинский язык и литература», но
представлены слишком дробно в разделе язык».
3.3. Стандарты отражают все виды компетенций учащегося, которые должны быть
сформированы у него в результате обучении родному языку и литературе.
3.. Стандарты охватывают все разделы и подразделы (темы и подтемы) предмета, которые
входят в содержание обучения.
3.5. Думаем, что в некоторых формулировках стандартов недостаточно ясно определен и
выражен уровень учебных достижений
в соответствии с уровнем поставленных задач) с точки
зрения степени их сложности (минимальный, средний, максимальный).
.1. Анализ показал, что не все стандарты выражены достаточно простым и однозначно
понимаемым текстом и могут быть упрощены.
.2. Формулировка стандартов должна быть упрощена с точки зрения легкости их восприятия
и понимания не только преподавателями, но и родителями, и учащимися.
.3. Необходимо упростить формулировку стандартов.
5.1. Реально стандарты в целом соответствуют потребностям учащихся в соответствующем
уровне развития, но, тем не менее, есть возможность упрощения, так как в целом заданные стандарты
предполагают уровень обучения языку как языку полной социальной и культурной реализации в
стране проживания.
5.2. Стандарты по украинскому языку и литературе предполагают подготовку учащегося в
соответствии с требованиями к данной ступени образования и в соответствии с требованиями
современного общества.
6.1. Стандарты соответствуют возможностям не всех учеников, поэтому должны быть
дифференцированы по уровням сложности.
отражают
возможности
методической
подготовленности преподавательского состава.
6.3. Стандарты могут быть реализованы в рамках предусмотренного учебного плана при
условии дифференцированного подхода к уровню сложности содержания
7.1. Стандарты предполагают уровень подготовленности учащихся, позволяющий им
продолжить образование по окончании соответствующего цикла, а также возможность быть
конкурентными на рынке труда.
7.2. Стандарты находятся в соответствии с предметом и содержанием соответствующего
Куррикулума.
7.3. В стандартах отражены междисциплинарные связи
с другими языками, с культурой и
историей Молдовы и Украины.
7.5. Стандарты представлены последовательно и логично.
8.1. Представленные стандарты могут служить основой для оценивания компетенций
учащегося на разных образовательных уровнях.
8.3. Для того чтобы данные стандарты могли быть использованы при разработке системы
оценивания результатов обучения, необходимо сократить и сжать представленные стандарты на
уровне гимназических и лицейских классов.
8.. Не всегда стандарты сформулированы таким образом, что их выполнение или
невыполнение можно замерить.
9.1. Стандарты отражают ключевые цели (компетенции), обозначенные как рекомендованные
способность (компетенция) общаться на родном языке,
способность к самостоятельному усвоению знаний,
способность соблюдать нормы межличностного общения, нормы жизни в гражданском
обществе, моральные нормы,
способность усваивать культурные ценности.
10.1. В определенной мере.
10.2. Исполнение стандартов требует сознательного отношения со стороны преподавателей и
постоянного профессионального роста.
10.3. Стандарты обеспечивают мотивацию учащихся к освоению родного украинского языка и
10.. Стандарты предусматривают механизмы применения в реальности компетенции и
способности, приобретенные учащимися в процессе.
3.1.6. DISCIPLINA DE STUDIU LIMBA
ŞI LITERATUR
Информация и данные о взаимосвязи образовательных стандартов с базовым
куррикулумом и куррикулумом по предмету.
Соответствие между Стандартами, Базовым куррикулумом и Куррикулумом по болгарскому
языку и литературе являются основой для успешного достижения образовательных целей по
Образовательные стандарты для
каждой предметной области содержат:
Базовые компетенции, коррелирующие с компетенциями, апробированными Советом Европы,
из которых для нашего предмета актуальны следующие:
коммуникативная компетенция
умение общаться (коммуникация) на родном языке,
образовательная компетенция
умение самостоятельно получать новые знания;
компетенция межперсональная, гражданская, моральная…;
компетенция формирования личных ценностей через культуру.
Компетенции, структурно проявляющиеся как следующие способности:
а) знание и понимание (формирование системы знаний)
в) приложение (формирование продуктивных и творческих способностей)
с) интегрирование (включение, формирование отношения).
Нормативные компоненты Базового куррикулума
содержат в своей структуре:
общеобразовательные целеполагания;
транспредметные целеполагания;
целеполагания по уровням образования;
целеполагания цикла учебных дисциплин (в частности, учебные цели по родному языку и
общие целеполагания по учебным дисциплинам (общие, надо полагать, по родному языку и
Различия в содержании пунктов ) и 5) для нас не совсем ясны. Попытаемся выявить различия,
рассмотрев внимательнее материал, изложенный в Базовом куррикулуме на стр. 21
35. Несколько
диффузно и туманно.
Но структурно речь идет о целях, предполагающих у учащихся выработку
способностей к
ключевым видам деятельности
знания (
знать) (кстати, мы уже писали о том, что содержание рубрик не всегда
вполне соответствует общему тезису);
(компетенции);
В Куррикулуме по родному языку на разных образовательных уровнях не всегда четко
сформулированы базовые цели (например, в куррикулуме для лицейского уровня базовые цели
выражены имплицитно или названы в разных частях текста). Но реально в структуре Куррикулума
реализуются цели, соответствующие целям базового куррикулума и базовым компетенциям,
выраженным в стандартах, на
уровне знаний и понимания, умений и навыков, отношений и
способности к интеграции
Структура куррикулума по предмету, как уже отмечалось в анализе, должна быть приведена в
большее соответствие с Базовым куррикулумом на частно
Рассмотрим эту взаимосвязь более конкретно на содержательном уровне.
Образовательные стандарты по болгарскому языку и литературе отображают систему
ключевых целей, непосредственно вытекают из базовых целей предмета и обеспечиваются
содержанием предмета и типами учебной деятельности по формированию коммуникативных и
языковых умений и навыков учащихся. Стандарты охватывают все виды речевой деятельности
слушание, говорение, чтение, письмо.
Стандарты разработаны по каждой ступени образования: начальное образование(1
 кл)
пропедевтический курс, гимназическое обучение
9 кл.)
систематический курс, лицейское
специализированный курс.
На этом этапе необходимо отметить следующую взаимосвязь 
образовательные стандарты
базовый куррикулум
куррикулум по предмету».
В базовом куррикулуме, представляющем собой национальный образовательный стандарт в
широком смысле слова, разработаны учебные цели по ступеням обучения. Стандарты также
разработаны по ступеням обучения.
Куррикулумы по болгарскому языку и литературе разработаны по ступеням обучения, в
каждой ступени идет разделение по годам обучения. По каждому году обучения сформулированы
ключевые цели, которые с педагогической точки зрения соотносятся с теми результатами обучения
на уровне знаний, умений и ценностных отношений, которые должны быть сформированы в учебном
процессе. И поскольку промежуточные цели соотносятся с какой
то определенной относительно
самостоятельной единицей содержания, стандарты являются итоговыми ключевыми целями на
каждой ступени образования. И вместе с тем стандарты на каждой ступени образования
усложняются, приобретают более широкий смысл и ориентированы на выход
получение полного
образования учащимися.
Например, в начальной школе учащийся должен уметь усовершенствовать собственный текст
специальными терминами: сообщение, открытка, поздравление (Стандарт 2.9.).
В гимназическом звене данная цель представлена так
Стандарт В.3.1. Функциональное письмо (для практических и информационных целей)
Создание текста. Тема, контрольная работа. Почтовая открытка. Телеграмма. Заявление. Словарная
статья. Библиография. Квитанция. Карточка читателя. Разные виды инструкций. Кулинарные
рецепты. Документы. Объявление культурного или спортивного мероприятия.Каталог выставки.
Спортивная хроника. Заключение. Интервью.Ответы на анкету. Протокол собрания. Автобиография.
В лицейском звене эти стандарты представлены в более сложном и обобщенном виде.
Стандарт А.7. Формы устного сообщения: функциональное письмо с целью практического
использования, информационное, рассуждение, которое базируется на личном опыте, творческое
(сочинение
литературную
литературного/нелитературного текста
Стандарт А.8. Типология текстов для:
Стандарт А.8.1. функционального письма
Стандарт А.8.2. рассуждения
Стандарт А.8.3. творческого письма.
Стандарт А.8.. письма на базе литературного/нелитературного текста.
Если говорить о соответствии стандартов базовым и ключевым целям по предмету, то
необходимо обратить внимание на некоторую несогласованность.
Начальное образование.
Стандарты непропорциональны по количественному содержанию целей по  видам речевой
деятельности. В части І Знать и понимать» из 7 стандартов 1 стандарт по письму. В этой части
необходимо предусмотреть и знания из области графики, орфографии(апостроф, ь, основные
В части ІІ Уметь» Стандарт 2.12. Находить в прослушанном или прочитанном тексте
повествование, описание, монолог, диалог. Но при этом отсутствует стандарт умения составлять
тексты разного типа.
Крайне необходимо включить стандарты по обучению чтению.
Таким образом, стандарты по начальному образованию требуют доработки: углубления,
конкретизации, модернизации.
Гимназическое образование.
Стандарты отражают в содержательной части и базовый куррикулум, и куррикулум по
предмету. Однако также требует работы по пересмотру: формулировки стандартов, углубления и
конкретизации(особенно часть Письмо”).
Лицейское образование.
Стандарты в старшем звене также отражают в содержательной части и базовый куррикулум, и
куррикулум по предмету. В основном все учтено. При этом не совсем четко выделена теория
литературы, что очень важно именно на этой ступени обучения. Поэтому авторам следует доработать
стандарты именно в области теории литературы.
Также авторам куррикулума для лицейского звена необходимо пересмотреть содержание и
структуру ключевых целей, возможно, даже по модели стандартов.
Рекомендации по модернизации образовательных стандартов.
В результате рассмотрения и анализа, изданных в 2008 году Стандартов по предмету
Болгарский язык и литература» для начальной школы, гимназий и лицеев мы можем сделать
следующий вывод.
В целом структура подачи материала в Стандартах по всем трем уровням образования
нуждается в значительной переработке (особенно в разделе болгарский язык») в структурном и
содержательном отношениях.
1. Анализ концепции предмета. Анализ структуры.
1.1.Образовательные стандарты отражают основные компетенции учащегося по предмету,
соответствующие базовым целям куррикулума по предмету.
Компетенции по предмету выявляются в следующих типах способностей учащегося:
Знание и понимание, применение и интегрирование.
1.2. Базовые цели предмета определяются в соответствии с видами речевой деятельности,
представляющими дидактическую модель обучения родному языку и литературе. При обучению
языку у учащихся должна быть сформирована коммуникативная компетенция, проявляющаяся в
способности ко всем видам речевой деятельности: слушанию, говорению, чтению и письму. Наряду с
этим в концептуальную основу образования по данному предмету входит освоение болгарских
литературных текстов как эстетическо
художественной ценности и как основы формирования
этнического самосознания.
1.. Стандарты по болгарскому языку и литературе направлены на всестороннее
интеллектуальное, культурное и социальное развитие учащегося через содержание предмета и виды
деятельности в процессе усвоения предмета.
1.5. Стандарты предполагают достаточную языковую и речевую (коммуникативную)
компетенцию учащихся в родном языке, что позволит им свободно общаться в болгарской языковой
среде и осваивать знания в любой области на основе родного языка.
1.6. Стандарты предполагают знание учащихся о родстве и взаимовлиянии языков и культур
народов, живущих в Молдове
1.7. Стандарты соответсвуют принципам личностно
ориентированного образования
1.8. Основные стандарты отражают связь с образовательными стандартами цикла учебных
дисциплин и общими образовательными стандартами Р. Молдова.
2.1. Стандарты соответствуют потребностям филологического развития учащихся в области
знания родного языка и болгарской литературы.
2.2. Стандарты по болгарскому языку и литературе удовлетворяют потребность учащихся
болгар Молдовы через родной язык, историю и болгарский фольклор и литературу осознать свою
принадлежность к болгарскому этносу и к народу Молдовы как болгар бессарабских.
2.3. Стандарты по болгарскому языку и литературе отвечают ожиданию родителей и учащихся
определенного уровня овладения болгарским языком и литературой.
2.. Заданные в предмете стандарты отвечают потребностям представителей болгарского
этноса в овладении родным языком.
3.1. Представленные стандарты в целом находятся в соответствии с базовыми целями и целями
обучения предмету. Но в структуре подачи материала находим отклонение от принятой четкой
рубрикации. Рубрикация в разделе болгарский язык» на уровне компетенций знание
интеграция» отсутствует, представлены стандарты более частного порядка
в
соответствии с видами деятельности.
3.2. Стандарты отражают суть школьного курса болгарский язык и литература», но
представлены слишком дробно в разделе язык».
3.3. Стандарты отражают все виды компетенций учащегося, которые должны быть
сформированы у него в результате обучении родному языку и литературе.
3.. Стандарты охватывают все разделы и подразделы (темы и подтемы) предмета, которые
входят в содержание обучения.
3.5. Думаем, что в некоторых формулировках стандартов недостаточно ясно определен и
выражен уровень учебных достижений (в соответствии с уровнем поставленных задач) с точки
зрения степени их сложности (минимальный, средний, максимальный).
.1. Анализ показал, что не все стандарты выражены достаточно простым и однозначно
понимаемым текстом и могут быть упрощены.
.2. Формулировка стандартов должна быть упрощена с точки зрения легкости их восприятия
и понимания не только преподавателями, но и родителями, и учащимися.
.3. Необходимо упростить формулировку стандартов. Например, Стандарты для
гимназического уровня по болгарскому языку: Стандарт А.1. ученикът трябва да може да слуша и
адекватно да възприема устните съобщения в различни комуникативни ситуации, съответно и в
ситуацията ученик
учител, ученик
5.1. Реально стандарты в целом соответствуют потребностям учащихся в соответствующем
уровне развития, но, тем не менее, есть возможность упрощения, так как в целом заданные стандарты
предполагают уровень обучения языку как языку полной социальной и культурной реализации в
стране проживания.
5.2. Стандарты по болгарскому языку и литературе предполагают подготовку учащегося в
соответствии с требованиями к данной ступени образования и в соответствии с требованиями
современного общества.
6.1. Стандарты соответствуют возможностям не всех учеников, поэтому должны быть
дифференцированы по уровням сложности.
отражают
возможности
методической
подготовленности преподавательского состава.
6.3. Стандарты могут быть реализованы в рамках предусмотренного учебного плана при
условии дифференцированного подхода к уровню сложности содержания.
7.1. Стандарты предполагают уровень подготовленности учащихся, позволяющий им
продолжить образование по окончании соответствующего цикла, а также возможность быть
конкурентными на рынке труда.
7.2. Стандарты находятся в соответствии с предметом и содержанием соответствующего
Куррикулума.
7.3. В стандартах отражены междисциплинарные связи
с другими языками, с культурой и
историей Молдовы и Болгарии.
7.5. Стандарты представлены последовательно и логично.
8.1. Представленные стандарты могут служить основой для оценивания компетенций
учащегося на разных образовательных уровнях.
8.3. Для того чтобы данные стандарты могли быть использованы при разработке системы
оценивания результатов обучения, необходимо сократить и сжать представленные стандарты на
уровне гимназических и лицейских классов.
8.. Не всегда стандарты сформулированы таким образом, что их выполнение или
невыполнение можно замерить.
9.1. Стандарты отражают ключевые цели (компетенции), обозначенные как рекомендованные
спобность (компетенция) общаться на родном языке,
способность к самостоятельному усвоению знаний,
способность соблюдать нормы межличностного общения, нормы жизни в гражданском
обществе, моральные нормы,
способность усваивать культурные ценности.
9.2. До большой степени
10.1. В определенной мере.
10.2. Исполнение стандартов требует сознательного отношения со стороны преподавателей и
постоянного профессионального роста.
10.3. Стандарты обеспечивают мотивацию учащихся к освоению родного болгарского языка и
болгарской литературы.
10.. Стандарты предусматривают механизмы применения в реальности компетенций и
способностей, приобретенных учащимися в процессе обучения родному языку и литературе.
Таким образом, проделанная нами работа по Оцениванию школьного куррикулума по
болгарскому языку и литературе» позволяет сделать следующие выводы:
действующие стандарты и куррирулум по предмету в целом соответствуют
потребностям современного развития образования
однако с течением времени и совершенствованием образования возникает необходимость
доработки указанных нормативных документов.
3.1.7. DISCIPLINADESTUDIU
LIMBA ŞI LITERATURA GĂGĂUZĂ
Информация и данные о взаимосвязи образовательных стандартов с базовым
куррикулумом и куррикулумом по предмету.
Образовательные стандарты по гагаузскому языку и литературе отображают систему ключевых
целей, непосредственно вытекают из базовых целей предмета и обеспечиваются содержанием
предмета и типами учебной деятельности по формированию коммуникативных и языковых умений и
навыков учащихся. Стандарты охватывают все виды речевой деятельности
слушание, говорение,
Стандарты разработаны по каждой ступени образования: начальное образование (1
 кл)
пропедевтический курс, гимназическое обучение (5
9 кл.)
систематический курс, лицейское
специализированный курс.
На этом этапе необходимо отметить следующую взаимосвязь образовательные стандарты
базовый куррикулум
куррикулум по предмету».
В базовом куррикулуме, представляющем собой национальный образовательный стандарт в
широком смысле слова, разработаны учебные цели по ступеням обучения. Стандарты также
разработаны по ступеням обучения. Куррикулумы по гагаузскому языку и литературе разработаны
по ступеням обучения, в каждой ступени идет разделение по годам обучения. По каждому году
обучения сформулированы ключевые цели, которые с педагогической точки зрения соотносятся с
теми результатами обучения на уровне знаний,умений и ценностных отношений, которые должны
быть сформированы в учебном процессе. И поскольку промежуточные цели соотносятся с какой
определенной относительно самостоятельной единицей содержания, стандарты являются итоговыми
ключевыми целями на каждой ступени образования. И вместе с тем стандарты на каждой ступени
образования усложняются, приобретают более широкий смысл и ориентированы на выход
получение полного образования учащимися.
Например, в начальной школе учащийся должен уметь усовершенствовать собственный текст
специальными терминами: сообщение, открытка, поздравление (Стандарт 2.9.).
В гимназическом звене данная цель представлена так.
.3.1. Функциональное письмо (для практических и информационных целей).
Создание текста. Тема, контрольная работа. Почтовая открытка. Телеграмма. Заявление. Словарная
статья. Библиография. Квитанция. Карточка читателя. Разные виды инструкций. Кулинарные
рецепты. Документы. Объявление культурного или спортивного мероприятия. Каталог выставки.
Спортивная хроника. Заключение. Интервью. Ответы на анкету. Протокол собрания. Автобиография.
В лицейском звене эти стандарты представлены в более сложном и обобщенном виде.
.7. Формы устного сообщения: функциональное письмо с целью практического
использования, информационное, рассуждение, которое базируется на личном опыте, творческое
(сочинение
литературную
литературного/нелитературного текста.
.8. типология текстов для:
.8.1. функционального письма.
рассуждения
творческого письма
.8.. письма на базе литературного/нелитературного текста.
Если говорить о соответствии стандартов базовым и ключевым целям по предмету, то
необходимо обратить внимание на некоторую несогласованность.
Начальное образование
Стандарты непропорциональны по количественному содержанию целей по  видам речевой
деятельности. В части І Знать и понимать» из 7 стандартов 1 стандарт по письму. В этой части
необходимо предусмотреть и знания из области графики, орфографии (апостроф, основные
В части ІІ Уметь» Стандарт 2.12. Находить в прослушанном или прочитанном тексте
повествование, описание, монолог, диалог. Но при этом отсутствует стандарт умения составлять
тексты разного типа.
Крайне необходимо включить стандарты по обучению чтению.
Таким образом, стандарты по начальному образованию требуют доработки: углубления,
конкретизации, модернизации.
Гимназическое образование
Стандарты отражают в содержательной части и базовый куррикулум, и куррикулум по
предмету. Однако также требует работы по пересмотру: формулировки стандартов, углубления и
конкретизации (особенно часть Письмо”).
Лицейское образование.
Стандарты в старшем звене также отражают в содержательной части и базовый куррикулум, и
куррикулум по предмету. В основном все учтено. При этом не совсем четко выделена теория
литературы, что очень важно именно на этой ступени обучения. Поэтому авторам следует
доработать стандарты именно в области теории литературы.
Также авторам куррикулума для лицейского звена необходимо пересмотреть содержание и
структуру ключевых целей, возможно, даже по модели стандартов.
Рекомендации по модернизации образовательных стандартов.
В результате рассмотрения и анализа изданных в 2008 году Стандартов по предмету
Гагаузский язык и литература» для начальной школы, гимназий и лицеев мы можем сделать
следующий вывод.
В целом структура подачи материала в Стандартах по всем трем уровням образования
нуждается в значительной переработке (особенно в разделе гагаузский язык») в структурном и
содержательном отношениях.
1. Анализ концепции предмета. Анализ структуры.
1.1.Образовательные стандарты отражают основные компетенции учащегося по предмету,
соответствующие базовым целям куррикулума по предмету.
Компетенции по предмету выявляются в следующих типах способностей учащегося
Знание и понимание, применение и интегрирование.
1.2. Базовые цели предмета определяются в соответствии с видами речевой деятельности,
представляющими дидактическую модель обучения родному языку и литературе. При обучению
языку у учащихся должна быть сформирована коммуникативная компетенция, проявляющаяся в
способности ко всем видам речевой деятельности: слушанию, говорению, чтению и письму. Наряду с
этим в концептуальную основу образования по данному предмету входит освоение гагаузских
литературных текстов как эстетическо
художественной ценности и как основы формирования
этнического самосознания.
1.. Стандарты по гагаузскому языку и литературе направлены на всестороннее
интеллектуальное, культурное и социальное развитие учащегося через содержание предмета и виды
деятельности в процессе усвоения предмета.
1.5. Стандарты предполагают достаточную языковую и речевую (коммуникативную)
компетенцию учащихся в родном языке, что позволит им свободно общаться в гагаузской языковой
среде и осваивать знания в любой области на основе родного языка.
1.6. Стандарты предполагают знание учащихся о родстве и взаимовлиянии языков и культур
народов, живущих в Молдове
1.7. Стандарты соответсвуют принципам личностно
ориентированного образования
1.8. Основные стандарты отражают связь с образовательными стандартами цикла учебных
дисциплин и общими образовательными стандартами Республики Молдова.
2.1. Стандарты соответствуют потребностям филологического развития учащихся в области
знания родного языка и гагаузской литературы.
2.2. Стандарты по гагаузскому языку и литературе удовлетворяют потребность учащихся
гагаузской национальности Молдовы через родной язык, историю и гагаузский фольклор и
литературу осознать свою принадлежность к гагаузской национальности, проживающих в Молдове и
считающих себя частью нашей общей родины.
2.3. Стандарты по гагаузскому языку и литературе отвечают ожиданию родителей и учащихся
определенного уровня овладения гагаузским языком и литературой.
2.. Заданные в предмете стандарты отвечают потребностям представителей гагаузской
национальности в овладении родным языком.
3.1. Представленные стандарты в целом находятся в соответствии с базовыми целями и
целями обучения предмету. Но в структуре подачи материала находим отклонение от принятой
четкой рубрикации. Рубрикация в разделе гагаузский язык» на уровне компетенций знание
применение
интеграция» отсутствует, представлены стандарты более частного
в соответствии с видами деятельности.
3.2. Стандарты отражают суть школьного курса гагаузский язык и литература», но
представлены слишком дробно в разделе язык».
3.3. Стандарты отражают все виды компетенций учащегося, которые должны быть
сформированы у него в результате обучении родному языку и литературе.
3.. Стандарты охватывают все разделы и подразделы (темы и подтемы) предмета, которые
входят в содержание обучения.
3.5. Думаем, что в некоторых формулировках стандартов недостаточно ясно определен и
выражен уровень учебных достижений (в соответствии с уровнем поставленных задач) с точки
зрения степени их сложности (минимальный, средний, максимальный).
.1. Анализ показал, что не все стандарты выражены достаточно простым и однозначно
понимаемым текстом и могут быть упрощены.
.2. Формулировка стандартов должна быть упрощена с точки зрения легкости их восприятия
и понимания не только преподавателями, но и родителями, и учащимися.
.3. Необходимо упростить формулировку стандартов. Например, Стандарты для
гимназического уровня по гагаузскому языку:
Стандарт 1.1
SeslemȚȚ hem annayıp
8.1. Представленные стандарты могут служить основой для оценивания компетенций
учащегося на разных образовательных уровнях.
8.3. Для того чтобы данные стандарты могли быть использованы при разработке системы
оценивания результатов обучения, необходимо сократить и сжать представленные стандарты на
уровне гимназических и лицейских классов.
8.. Не всегда стандарты сформулированы таким образом, что их выполнение или
невыполнение можно замерить.
9.1. Стандарты отражают ключевые цели (компетенции), обозначенные как рекомендованные
способность (компетенция) общаться на родном языке,
способность к самостоятельному усвоению знаний,
способность соблюдать нормы межличностного общения, нормы жизни в гражданском обществе,
моральные нормы,
способность усваивать культурные ценности.
9.2. До большой степени
10.1. В определенной мере.
10.2. Исполнение стандартов требует сознательного отношения со стороны преподавателей и
постоянного профессионального роста.
10.3. Стандарты обеспечивают мотивацию учащихся к освоению родного гагаузского языка и
гагаузской литературы.
10.. Стандарты предусматривают механизмы применения в реальности компетенции и
способности, приобретенные учащимися в процессе обучения родному языку и литературе.
3.1.8. DISCIPLINELE DE STUDIU
Reperele conceptuale
ale standardelor prezintă o de
ţie clară a conceptului de „
standard”, standard
educaţional cu dezvoltarea contextuală în plan teoretic şi practic; includ scopul, obiectivele, funcţiile,
cerinţele faţă de standardele educaţionale şi obiectele standardizării. Prin funcţia de umanizare a
nvăţămîntului .1
. se relevă raportarea standardelor la valorile educaţiei. Asigurarea dezvoltării integrale
a personalităţii elevului este vizată
de îns
ăşi structura standardului educaţional, de componenta
Obiectele de
ale standardizării. Standard
prevăd o educaţie centrată pe elev,
conform nevoilor lui de formare,
înzestrarea elevului cu un sistem de competenţe funcţionale, necesare pentru viaţă.
Standardele vizează un nivel minim de performanţă şcolară şi corespund posibilităţilor de învăţare
ale
elevilor. Sînt relativ realiste, corelate
cu resursele educaţionale şi cu pregătirea cadrelor didactice.
Standardele de conţinut corespund relativ finalităţilor la fiecare treaptă de învăţămînt. Analiza şi
compararea acestora cu conţinuturile lingvistice prevăzute de curriculum pune în evidenţă discordanţă
esenţiale. Standardele pentru treapta liceală prin competenţele
cheie asigură accederea
absolvenţilor la spaţiul educaţional european şi integrarea lor în viaţa socială. Standardele pent
ru toate
treptele de învăţămînt transpun abordări interdisciplinare: l
imbaromân
ă, istoria, geografia, literatura
universală, filosofia, informatica etc.
Pentru elev, profesor, părinte ar fi mai bine dacă standardele vor fi elaborate pentru fiecare treaptă
de
studii. Astfel standardele îl vor orienta pe profesor şi pe elev către elementele esenţiale şi vor reuşi să
focalizeze energia şi resursele educaţionale asupra cunoştinţe
lor fundamentale pe care elevul
va trebui să le
dobîndească la finele ciclului şco
Analiza standardelor pentru fiecare treaptă şcolară nu a atestat discordanţe cu conţinuturile.
conferă o bazăsubstanţială pentru evaluare. Ele statuează cu claritate ce cunoştinţe
trebuie să posede elevul şi ce activităţi să efectu
ndardele actuale nu pot fi considerate şi standarde de performanţă, deoarece vizează doar nivelul minim
de performanţă şi sînt obligatorii şi pentru elevi
cu potenţial mai înalt. În consecinţă
, ele nu constituie o
bază reală şi suficientă pentru proiectarea şi evaluarea rezultatelor şcolare.
Formularea standardelor în termeni de performanţe măsurabile transpun elaborarea descriptorilor de
performanţă şi a criteriilor de notare.
Standardele la limbi străine vizează atingerea următoarelor competenţe
-cheie recomandate de
Consiliul Europei în Cadrul European comun de Referinţă: competenţa de a şti să înveţi, a comunica în
limba străină, competenţe civice, morale, competenţe de formare a valorilor prin cultură, competenţe
digitale, deprinderi cu tehnologia comun
icării şi informaţiei.
Standardele naţionale nu indică explicit nivelul la care trebuie însuşite aceste competenţe şi urmează să fie
Standardele oferă profesorului un scop clar al activităţii educaţionale, precum şi cunoştinţe,
capacităţi şi competenţe fundamentale
pe care
trebuie să le însuşească elevii şi oferă un instrument general
de evaluare a performanţelor şcolare. Pentru a atinge aceste standarde
, profesorul va fi motivat de a selecta
metode, tehnologii eficiente atît de predare/învăţare cît şi de evaluare,
de a utiliza
tehnologii informaţionale,
conţinuturi ce ar motiva elevii
dobîndirea competenţelor funcţionale
conform intereselor
lor. Creşte
responsabilitatea profesorului pentru asigurarea calităţii rezultatelor şcolare şi respo
nsabilitatea elevilor, a
părinţilor pentru rezultatele învăţării.
cheie la elevi impune o pregătire calitativă a profesorului, înzestrarea lui cu o
varietate de competenţe digitale, deprinderi de cunoaştere a tehnologiilor comunicării şi informaţionale,
competenţe interculturale.
Standardele actuale nu asigură motivaţia tuturor categoriilor de elevi (pe interese, potenţial înalt),
deoarece nu
eficient
învăţare
. Standardele sînt obligatorii pentru toţi elevii şi vizează un
nivel
minim al performanţelor. Elevii cu potenţial intelectual înalt nu
şi regăsesc nivelul lor de performanţă, fapt
ce ar putea provoca
pierderea interesului lor de a învăţa şi profesorul ar putea să
-i trateze ca pe elevi cu un
nivel mediu de capacităţi.
Sugestii şi recomandări generale cu privire la modernizarea standardelor educaţionale.
educaţionale constituie baza aprecierii obiective a nivelului de pregătire generală a
ţilor pe cicluri de învăţămînt.
Standardul educaţional este un
instrument obligatoriu
de normare socială a calităţii învăţămîntului şi
volumului de cunoştinţe ce trebuie însuşite de către elevi.
3.2.ARIA
CURRICULARĂ MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE
3.2.1. DISCIPLINADESTUDIUMATEMATICA
Informaţii şi date cu privire la curr
de bază în relaţie cu curriculumul la
Conceptul de
standard educaţional
este definit multilateral şi clar. Reperele conceptuale s
înt
formulate prin evocarea tuturor elementelor referitoare la noţiunea de standard educaţional: scop, obi
ective,
principii, funcţii, cerinţe, obiectele standardizării. Standardul educaţional reflectă un sistem de cerinţe faţă de
calitatea educaţiei corelat cu idealul educaţional şi finalităţile sistemului de învăţămînt.
Standardele educaţionale:
sînt orientat
e spre dezvoltarea multilaterală şi integrală a personalităţii elevului;
exprimă normative concrete care trebuie respectate în cadrul educaţional;
orientează spre a învăţa elevul să înveţe;
stimulează dezvoltarea societăţii civile;
reflectă principiile educaţiei centrate pe elev;
principiile standardizării s
nt suficiente şi corelează adecvat cu realitatea educaţională din
Republica Moldova;
reflectă obiective reale care asigură dezvoltarea integrală a elevilor;
reflectă obiective reale care asigură menţinerea şi dezvoltarea spaţiului educaţional unic în
Republica Moldova;
orientează învăţămîntul spre evidenţ
posibilităţilor individuale, capacităţilor şi necesităţilor
nt în corelaţie directă cu aspiraţiile elevilor şi părinţilor;
orientează învăţămîntul spre valorile naţionale şi general
nt în corelaţie directă cu aspiraţiile întregii societăţi;
nt adecvate în raport cu obiectivele generale şi obiectivele
cadru ale predării
învăţării matematicii
la nivel primar, gimnazial şi liceal
n evidenţă elementele de bază care proeminează spaţiul educaţional matematic;
nt orientate spre formarea de competenţe matematice încadrate în trei nivel
uri principale:
cunoaştere şi înţelegere; aplicare; integrare;
pecifice ale predării
învăţării matematicii la fiecare treaptă şi fiecare
În tabel este indicat numărul de standarde la cele 3 nivel
Dezvoltarea matematică, matematica
Cunoaştere şi înţelegere
Integrare
În
Învăţămînt gimnazial
Învăţămînt liceal
Standardele educaţionale:
indică clar un nivel mediu de performanţă şcolară în studierea matematicii la nivelul fiecărei trepte;
utilizînd proprietă
ile acestor opera
ii (comutativitatea, asociativitatea,
distributivitatea, elementul neutru, polinomul opus)”;
de modificat standardul 2.11: „Utilizarea corectă a terminologiei aferente
no
iunii de
matrice (matrice, element, linie, coloană, diagonala principală, diagonala secundară)
clasificarea matricelor utilizînd numărul de linii, coloane, matrice
coloană, matrice unitate,
matrice nulă, matrice opusă, matrice triunghiulară, matrice pătratică de ordinul n,
transpusa unei matrice, *matrice inversabilă, *matrice inversă”;
de modificat standardul 2.12: „Efectuarea opera
iilor cu matrice (adunarea, scăderea,
înmul
irea, înmul
irea cu un scalar), calcularea* matricei inverse, matricei transpuse de
ordinul n×m, n, mr 3 date;
de modificat standardul 2.13: „Utilizarea defini
iei, a *proprietă
Standardele în ansamblu
acoperă toate domeniile specifice fizicii, sînt formulate suficient de clar, pe
înţelesul profesorilor şi elevilor.
Standardele sînt realizabile în intervalul de timp prevăzut de Planul
cadru (este necesar să se ţină cont
şi de dozarea timpului, pentru a
exclude supradozarea).
Totuşi, la elaborarea standardelor la fizică iniţial s
a atras mai multă atenţie celor de nivel
„Cunoaştere şi înţelegere”, „Aplicare” şi mai puţin celor de nivelul ”Integrare”.
Spre exemplu, pentru gimnaziu este important de in
clus standarde de următorul conţinut:
Utilizarea corectă şi inofensivă a aparatelor, instrumentelor şi substanţelor la lucrările de laborator şi
sugerăm a se include
- Formarea unei atitudini responsab
ile faţă de protearea mediului ambiant;
Formarea concepţiei ştiinţifice despre lume (Univers);
Conştientizarea avantaelor pe care le oferă fizica la cunoaşterea lumii şi aplicarea lor practică.
liceu pot fi formulate standarde de următorul conţinut:
Utilizarea corectă şi inofensivă a aparatelor, instrumentelor şi substanţelor la lucrările de laborator şi
practice şi în viaţa cotidiană (
recomandăm a se sublinia
Luarea unei atitudini responsabile faţă de protearea me
Luarea deciziilor în viaţa cotidiană în baza cunoştinţelor fizice ş.a.
De asemenea, este important de a revedea conţinuturile standardelor la toate nivel
urile, pentru a
verifica dacă unele concepte se conţin în curriculumul şcolar l
a fizi
că şi nu figurează în cadrul standardelor
Alte cîteva exemple arată că standardele 1.2.
1.5. (nivel de cunoaştere şi înţelegere) conţin
componente care prevăd aplicaţii practice (nivel „Aplicare).
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
Standardele educaţionale, fiind finalităţi ale învăţării, reprezintă o componentă a calităţii, eficienţei
ntului la nivel de ţară, instituţie şcolară şi elev în parte. Standardul educaţional este o normă
uarea competenţelor elevilor la disciplina şcolară structurată pe cele trei componente:
1. Cunoaşterea şi înţelegerea.
2. Aplicarea (formarea capacităţilor productive şi creative)
3. Integrarea (inclusiv formarea atitudinilor).
Standardele publicate în anul 2008 sî
nt actuale la moment, ele scot în evidenţă cerinţele educaţiei faţă
de elevii de diferite vîrste, conform obiectivelor generale ale disciplinei, orient
spre formarea de
calităţi/capacităţi, includ performanţe concrete, însă nu întotdeauna sînt formulate clar şi nu corespund
posibilităţilor cognitive ale elevilor.
Standardele de fizică la treapta gimnazială (liceală) de învăţăm
înt trebuie s
ă coreleze cu capacităţile
de vî
rstă ale elevilor, să aibă
continuitate în sistemul de standarde pe trepte
educaţionale; nu
standardele sînt formulate în te
rmeni de performanţe măsurabile,
dar ele pot servi ca
informaţie pentru
riptorilor de notare a elevilor şi trebuie să prevadă cerinţe interdisciplinare.
Pentru efectuarea corelării standardelor naţionale cu cele europene este necesar să dispunem de acte
toare ale Consiliului Europei.
În baza analizei standardelor din 2008
considerăm că este necesar:
De elaborat o nouă variantă a Standardelor educaţionale în baza evaluării rezul
tatelor acumulate;
Standardele educaţionale să fie supuse dezbaterii publice.
La elaborarea noilor standarde autorii vor ţine cont ca toate standardele să corespundă:
vîrstei elevilor;
să fi realizabile în timpul prevăzut de
cadru de învăţăm
înt (in
clusiv, să corespundă
sanitare privind încărcătura didactică pentru elevi);
nevoile reale de dezvoltare ale elevilor
Standardele educaţionale vor fi luate ca bază pentru elaborarea (reevaluarea) Curriculumului de bază
şi a curricula la disciplinele şcolare (inclusiv, curriculumul de fizică).
3.2.3. DISCIPLINADESTUDIUINFORMATICA
Standardele educaţionale în relaţie cu curricula de bază şi curricula la disciplina
Pentru evaluarea componentei „
Claritatea şi plen
itudinea reperelor conceptuale ale
” a fost utilizată metoda analizei de concept.
Este clar definit conceptul de standard educaţional?
În compartimentul 1. Noţiune de standard educaţional se încearcă să se explice ce înseamnă standard
educaţional, însă
după părerea noastră noţiunea nu este destul de clară
Obiective generale/Obiective-cadru/Standarde
Cunoaşterea conceptelor informatice fundamentale,
unităţilor de măsură a cantităţii de informaţie, a
metodelor de codificare şi decodificare a informaţiei
dio şi video.
Cunoaşterea bazelor ştiinţifice ale tehnicii de
calcul şi ale tehnologiilor informaţionale, algebrei
booleene şi sistemelor de numeraţie, limbaelor
algoritmice şi tehnicilor de programare, modelării şi
Formarea gîndirii algoritmice şi aplicarea
cunoştinţelor din domeniul limbaelor algoritmice şi
programare
problemelor frecvent întîlnite în activitatea cotidiană.
calculatorului,
de
calculatoare şi a sistemelor informatice pentru
colectarea, înregistrarea, organizarea, prelucrarea,
analiza, reprezentarea şi interpretarea datelor.
deprinderilor
programelor de aplicaţii destinate păstrării şi
prelucrării informaţiei cu autorul procesoarelor de
texte, programelor de calcul tabelar, sistemelor de
gestiune a bazelor de date, programelor multimedia.
Dezvoltarea capacităţilor de acomodare la un
mediu informaţional în continuă schimbare şi
Dezvoltarea responsabilităţilor vizînd utilizarea
tehnicii de calcul şi a tehnologiilor informaţionale în
scopul accesării şi difuzării informaţiilor de interes
personal sau public.
Stabilirea conexiunilor intra-
şi extradisciplinare ale
Standardele evaluate sînt adecvate în raport cu obiectivele generale şi obiectivele
cadru la informatică
după cum se vede în tabelul de mai sus.
Nu avem standarde pentru obiectivele generale 6 şi 7
, fi
indcă este foarte greu de evaluat şi de
măsurat performanţele acestea.
Standardele sînt focusate pe elemente de esenţă ale disciplinei şcolare
Standardele educaţionale sînt orientate spre formarea de competenţe disciplinare?
Nu sînt formulate în termen
i de competenţe
dar prin realizarea obiectivelor se formează unele
Standardele acoperă echilibrat toate domeniile specifice disciplinei?
Numărul de obiective/standarde
Domeniile disciplinei
Gimnaziu
Liceu umanistic
7
8
9
10
11
12
10
11
12
Informaţia. Sisteme
Sisteme de operare
calculatorului
2/2
35/19
Reţele de calculatoare
5/2
4/2
progr.aplicative
11/2
13/4
programare PASCAL
23/13
programare
22/7
Modelare şi metode
5/1
36/20
38/18
15/6
82/44
46/23
23/13
38/18
Standardele indică clar un anumit nivel de performanţă şcolară (minim, mediu, maxim)?
Standardele la gimnaziu au un singur nivel, pentru liceu sî
nt specificate două nivel
uri: pentru umanistic
ritatea formulării
Veridicitatea standardelor
reflectă cu adevărat nevoile de formare
-dezvoltare ale elevului?
Standardele formulate pentru disciplin
ă sînt în acord cu aşteptările societăţii
Accesibilitateastandardelor:
Standardelecorespund
posibilităţilor de învăţare ale tuturor
Standardele proiectate sînt realiste în raport cu resursele educaţionale disponibile şi cu pregătirea
cadrelor didactice?
Standardele nu pot fi coborîte la nivelul cadrului didactic.
Formularea corectă a întrebării ar fi:
pregătirea cadrelor didactice şi resursele educaţionale
disponibile sînt conforme standardelor?
Nivelul cadrelor didactice lasă de dorit mai ales in mediu rural; există situaţii cînd profesorii
a avea studii în domeniu.
sînt realizabile în intervalul de timp prevăzut prin Planul
Standardele actuale contribuie la respectarea cerinţelor igienico
sanitare privind încărcătura
didactică pentru elevi?
Coerenţa şi logica
standardelor în
sistemul educaţional
se află în concordanţă cu finalităţile treptei de învăţămînt, cu nivelul cerut la intrarea
în următoarea treaptă de învăţămînt şi/sau pe piaţa muncii?
Standardele reflectă adecvat specificul domeniului şi al arie
prevăd abordări inter/ transdisciplinare
Standardele educaţionale trebuie elaborate pe trepte de învăţămînt sau pe ani de studiu?
de învăţămînt.
Există anumite discontinuităţi în sistemul de standarde la disciplina respectivă?
standarde-evaluare
În standarde est
e precizată ideea că acestea servesc ca bază pentru evaluare
Standardele actuale pot fi considerate şi standarde de performanţă pentru toţi elevii?
Pentru a avea mai multă informaţie
în acest domeniu este necesar un
examen la informatică
existente constituie o bază suficientă pentru proiectarea
/evaluarea rezultatelor
sînt formulate în termeni de performanţe măsurabile
Standardele pot constitui un punct de plecare pentru elaborarea descriptorilor de
performanţă/criteriilor de notare?
Corelareastandardelor
standardeleeuropene
Standardele naţionale vizează atingerea unor competenţe
-cheie recomandate de Consiliul Europei?
naţionale stabilesc nivelul la care trebuie însuşite competenţele
motivaţională a
standardelor
9.1.Standardelesînt înm
ezetendin
acadruluididacticpentrucalitateapresta
ieisale
sînt formulate suficient de clar şi de explicit, pentru a se evita erori
Standardele sînt focusate pe elemente de esenţă ale disciplinei şcolare
Standardele sînt formulate pe înţelesul tuturora (profesori, elevi, părinţi)?
Sînt necesare reformulări ale unorstandarde? Exemplificaţi.
Implementarea standardelor va contribui la conştientizarea nevoilor de dezvoltare profesională ale
cadrelor didactice?
asigură motivaţia elevilor pentru învăţare
În standarde sînt prezente mecanisme de transfer în
situaţii reale a competenţelor/capacităţilor
dobîndite de elevi prin învăţare?
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
Elaborarea standardelor pe clase.
Concretizarea nivelului descris (minim, mediu, de bază).
Standardizarea: c
ompetenţelor profesionale ale profesorilor, a condiţiilor de învăţare, a
Elaborarea standardelor educaţionale este orientată spre optimizarea procesului educaţional în
condiţiile flexibilităţii şi diversităţii procesului de învăţămînt. Este important de menţionat că în condiţiile
actuale în prim plan apare necesitatea dezvoltării competenţelor profesionale
absolvenţi
lor i
nstituţiilo
preuniversitare de învăţămînt. Elevul trebuie să dea dovadă nu numai de cunoştinţe în domeniu, dar
, în
primul rînd
, şi să demonstreze abilităţi/competenţe. Anume aceste abilităţi/competenţe îi v
or permite
asolventului gimnaziului
/liceului să s
e integreze act
iv în viaţa socială, să se adapteze mult mai uşor la
condiţiile reale ale vieţii.
În cazul elaborării unor standarde naţionale se poate
o educaţie egală
a tuturor
şi un
mediu şi înalt de performanţă Ele indică clar ce trebuie să înveţe elevii
pentru a atinge aceste
oportunităţi educaţionale.
Standardele educaţionalereprezintă
p
entru elevi repere spre care ei trebuie să tindă ca să
se integreze
în societate şi să contribui la dezvoltarea ei. Pentru autorităţile şcola
standardele reprezintă un ghid
apolitic şi orientativ, care se află la baza proiectării didactice.
Aplicarea sistemului de standarde educaţionale oferă:
Şanse egale tuturor copiilor de a obţine o educaţie de calitate cu autorul profesorilor pregătiţi
în
baza acestor standarde;
Coerenţă în cadrul comunităţii educaţionale şi a celei sociale;
O imagine unitară
profesiei de pedagog, contribuind la creşterea prestigiului şi protecţiei
profesionale a cadrelor didactice;
Crearea unui mediu comun de formare
a personalităţii elevului
pe parcursul tuturor treptelor de
Definirea clară a responsabilităţilor în cadrul procesului educaţional, ceea ce va determina
perfecţionarea sistemului de educaţie.
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
În tabelul ce urmează sînt prezentate concluziile şi recomanările în baza analizei standardelor
existente la biologie pentru ciclurile gimnazial şi liceal.
crt.
Criteriul
Analiza de concept
Analiza structurală
1. Este clar definit conceptual de
standard educaţional?
2. Reperele conceptuale conţin toate elementele necesare
noţiunea de standardul educaţional: scop,
obiective, principii, funcţii, cerinţe, obiectivele
3. În reperele conceptuale este vizată raportarea standardelor
la valorile educaţiei?
4. Standardele sînt orientate spre dezvoltarea in
personalităţii elevului?
5. Standardele orientează spre a învăţa elevul să înveţe?
6. Standardele orientează spre dezvoltarea societăţii civile?
7. Standardele reflectă principiile educaţiei centrate pe elev?
ardizării s
nt suficiente şi adecvate
realităţii educaţionale din Republica Moldova?
9. Principiile standardizării s
nt suficiente şi adecvate pentru
1. Standardele reflectă nevoile reale ale dezvoltării elevului?
2. Standardele reflectă nevoile reale de dezvoltare a
identităţii naţionale, cetăţeanului R.Moldova?
3. Standardele răspund aşteptărilor elevilor şi ale părinţilor?
. Standardele răspund nevoilor sociale?
tandardele reflectă nevoile reale de
dezvoltare a identităţii naţionale ce ţine de
libertatea cetăţeanului.
standardelor în
raport cu obiectivele
1. Standardele sînt adecvate în raport cu obiectivele generale
cadru ale disciplinei de învăţămînt?
2. Standardele sînt fo
cusate pe elemente de esenţă ale
Standardele sînt focusate pe elementele de
esenţă în conformitate cu obiectivele
disciplinei şcolare?
rdele educaţionale sî
nt orientate spre formarea de
competenţe disciplinare?
. Standardele acoperă echilibrat toate domeniile specifice
5. Standardele indică clar un anumit nivel de performanţă
şcolară (minim, mediu, maxim
generale / obiectivele-
cadru şi curriculumul
disciplinei şcolare.
Standardele educaţionale sî
formarea de competenţe disciplinare, fiind
eşalonate pe domenii cognitive: cunoaştere
şi înţelegere, aplicare, integrare.
Prezentarea indicilor nivelurilor (minim,
mediu, maxim
) de performanţă şcolară la
biologie. (în cazul cînd acest criteriu este
comun pentru standardele tuturor
Odată ce prin definiţ
reprezintă o normă, atunci
diverse niveluri (minim, mediu, maxim).
Claritatea formulării
1. Standardele sînt formulate su
ficient de clar şi de explicit,
pentru a se evita erori de interpetare?
2. Standardele sî
nt formulate pe înţelesul tuturora (profesori,
nt necesare reformulări ale unor
Standardul 1.3. (gimnaziu):
Identificarea
structurilor animale implicate în funcţii de nutriţie
(digestive, absorbţie, respiraţie, circulaţie, excreţie); funcţii
de susţinere şi funcţii de relaţie
locomoţie, reglare, orientare); funcţii de reproducere
(fecundaţie, dezvoltare prenatală, dezvoltare postnatală).
Standardele sînt formulate explicit, dar la
Reformularea standardelor în vederea
sporirii accesibilităţii lor.
1. Standardele reflectă cu adevărat nevoile de formare
dezvoltare ale elevului?
2. Standardele formulate pentru disciplină s
înt în accord cu
aşteptările societăţii?
reflectă parţial n
formare-dezvoltare a elevului, fiind în
corelare cu dezvoltarea societăţii.
Racordarea standardelor educaţionale la
nevoile societăţii moderne.
1. Standardele corespund
posibilităţilor de învăţare ale
În majoritatea lor, Da
2. Standardele proiectate sînt realiste în raport cu sursele
educaţionale disponibile şi cu pregătirea cadrelor didactice?
3. Standardele sînt realizabile în intervalul de timp pr
prin Planul-cadru?
Da; Parţial pentru clasa a XI
. Standardele actuale contribuie la respectarea cerinţelor
sanitare privind încărcătura didactică pentru elevi?
Da; Parţial pentru clasa a XI
Standardele educaţionale
sînt realizate în
sursele educaţionale
disponibile şi cu pregătirea cadrelor
Optimizarea standardelor educaţionale la
intervalul de timp prevăzut prin Planul
Coerenţa şi logica
standardelor în
1. Standardele sînt congruente
cu finalităţile treptei de
învăţămînt, cu nivelul cerut la intrarea în următoarea treaptă
de învăţămînt şi/sau pe piaţa muncii?
2. Standardele reflectă adecvat specificul domeniului şi al
3. Standardele prevăd abordări inter/transdisciplinare?
. Standardele educaţionale trebuie elaborate pe trepte de
învăţămînt sau pe anii de studii?
Pe trepte de învăţămînt
5. Există anumite discontinuităţi în sistemul de standarde la
respectivă? Exemplificaţi
Standardul 1.2. (liceu):
Identificarea…..,
trăsăturilor distinctive ale grupelor de organism la nivel de
regn, filum şi clasă (pentru profilul umanist doar la nivel de
treptele de învăţămînt (gimnazial şi liceal).
Standardele reflectă specificul domeniului şi
al ariei curriculare în conformitate cu
curriculumul disciplinei.
Elaborarea standerdelor educaţionale pe
mînt.
Excluderea discontinuităţilor în sistemul de
ndarde educaţionale prezentate.
De analizat oportunitatea elaborării
standardelor educaţionale pe anii de studii.
standerde-evaluare
1. În standarde este pr
ecizată ideea că acestea
bază pentru evaluare?
2. Standardele actuale pot fi considerate şi standarde de
performanţă pentru toţi elevii?
3. Standardele existente constituie o bază suficientă pentru
proiectarea evaluării rezultatelor şcolare?
Standardele educaţionale servesc drept bază
pentru evaluarea rezultatelor şcolare.
Standardele actuale sînt orientate pentru
elevii cu o performnţă medie.
Standardele pot constitui un punct de
4. Standardele sî
nt formulate în termeni de performanţe
Majoritatea, nu
5. Standardele pot constitui un punct de plecare pentru
elaborarea descriptorilor de performanţă/criteriilor de
plecare pentru elaborarea descriptorilor de
performanţă/criteriilor de notare
Elaborarea unor termeni de performanţe
măsurabili în cadrul standardului.
Constituirea grupurilor de lucru pentru
elaborarea descriptorilor de
performanţă/criteriilor de notare pe domenii
1. Standardele naţionale vizează atingerea unor competenţe
cheie recomandate de Consiliul Europei?
2. Standardele naţionale stabilesc nivelul la care trebuie
însuşite competenţele
ţionale vizează tangenţial
atingerea unor competenţe
recomandate de Consiliul Europei.
Includerea în standardele educaţionale
naţionale a competenţelor
recomandate de Consiliul Europei.
Stabilirea nivelurilor la care trebuie însuş
1. Standardele sî
nt în măsură să declanşeze tendinţa cadrului
didactic pentru calitatea prestaţiei sale profesionale?
2. Implementarea standardelor va contribui la
conştientizarea nevoilor de dezvoltare profesională ale
3. Standardele asigură motivaţia elevilor pentru învăţare?
4. În standarde sînt prezente mecanisme de transfer în
situaţii reale a competenţelor/capacităţilor dobîndi
Implementarea standardelor va contribui la
conştientizarea nevoilor de dezvoltare
profesională ale cadrelor didactice,
factorul economico-social.
Prezentarea standardelor ce ar reflecta
mecanisme de transfer în situaţii reale a
competenţelor/capacităţilor dobîndite de
CURRICULARĂ ŞTIINŢE SOCIOUMAN
3.3.1. DISCIPLINADESTUDIUISTORIE
Informaţii şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu curriculumul disciplinar
Analiza standardelor la Educaţia istorică pentru treapta gimnazială şi liceală.
educaţiei istorice sînt descrise în termeni prea general şi practic nu
au un caracter
lucrativ. În special sînt neglijate la componenta evaluare. Testele finale la BAC sî
nt elaborate fă
a lua în
consideraţie standardele educaţionale.
Ele lipsesc în curri
cula la istorie şi practic nu sînt în şcoli. De
asemenea, cadrele didactice nu au o pregatire cu referire la implementarea standardelor.
Pe parcursul ultimilor 5-7
ani au suferit modificări esenţiale documentele şcolare cu referire la
educaţia istorică.
Standardele educaţiei istorice
au r
ămas, însă, practic neschimbate ş
i nu corespund
totalmente obiectivelor curriculare.
De exemplu, pentru
treapta gimnazială
la compartimentul
1.Cunoaştere şi înţelegere
Standardul 1.1.Ordonarea cronologică a evenimentelor, evoluţia socio
-economico-
politică şi
ştiinţific a societăţii umane (din cele mai vechi timpuri şi pînă
în prezent (în baza unui exemplu) sînt prea sofisticate
şi greu de masurat.
Unele standarde sînt prea generale, de exemplu:
Standardul 1.2.
Descrierea modurilor de trai, ocupaţi
Standardul 3.1. Sintetizarea informaţiilor asupra unui eveniment dobîn
dite din diverse surse (manual,
crestomaţie, mass
media, hărţi, diagrame, scheme, etc.).
Standardul 3.3. Argumentarea cauzelor şi impactului evenimentelor studiate (evoluţia social
economică şi politică, organizarea statală, declanşarea conflictelor militare, influenţel
e culturale, progresul
Standardul 3.. Prezentarea şi argumentarea opiniei personale privind problema abordată.
Standardul 3.5. Compararea diverselor surse istorice asupra unui eveniment, argumentînd opinia
u corespund cerinţele pentru standarele de apreciere a unor cunoştinţe şi capacităţi
spaţiul
în comparaţie cu cele din spaţiul naţional şi local.
spaţiul naţional s
nt evidenţiate
doar
unele personalităţi, de exemplu:
Standardul 1.
1. Descrierea în bază de algoritm a personalităţilor studiate (Burebista, Decebal,
Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Vitezul, Vasile Lupu, Matei Basarab, Constantin Brîncoveanu,
Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Ion Incu
leţ, Ion Pelivan, Panteleimon
Halippa, Ion Brătianu, Ion C. Brătianu, Ionel I. C. Brătianu, N. Titulescu, I. Antonescu etc.).
Pentru spaţiul universal asemenea cerinţe
Ar trebui formulate standarde şi pentru a lărgi
cunoştinţele şi capacităţile
La domeniul
2. Aplicare
ar trebui pus accent mai mult pe posibilităţile localităţii şi a
le regiunii, unde
elevii ar putea participa la acţiuni de cercetare, de elaborare de proiecte şi implementare a unor idei în
colaborare cu membrii familie
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
Pentru realizarea obiectivelor preconizate şi eficentizarea procesului educaţional ar trebui elaborate
documentele reglatoare luî
nd în consideraţie:
standarde
de performanţă
- obiective generale – obiective
de referinţă/competenţe specific
e–
finalităţi (competenţe generale).
Acestea vor contribui la:
utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru prezentarea unei
rmaţii pertinente;
argumentarea unui demers explicativ;
sesizarea unor succesiuni de fenomene şi procese naturale;
citirea şi interpretarea informaţiei grafice şi cartografice;
construirea unui text structurat utilizî
nd o informaţie cartografică sau grafică;
descrierea şi explicarea faptelor observate pe teren sau identificate pe modele;
utilizarea unor metode şi tehnici simple, specifice diferitelor discipline ştiinţifice, pentru analiza unor
elemente ale hidrografiei în contextul mediului înconurător;
ilizarea reprezentărilor cartografice în investigarea mediului geografic.
3..3.2. DISCIPLINADESTUDIUGEOGRAFIE
Informaţii şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu curriculumul de
Claritatea şi plenitudinea reperelor concep
tuale ale standardelor la geografie
Nu putem afirma sau nega, cu certitudine, dacă standardele evaluate la geografie sînt orientate spre
dezvoltarea integrală a personalităţii elevului, pentru aceasta ar fi nevoie de cercetări la clasă.
Standardele la Geog
rafie orientează spre a învăţa elevul să înveţe, dar nu
sînt cuprinse toate
Standardele orientează spre dezvoltarea societăţii civile. Afirmăm aceasta din perspectiva formării
unei atitudini a elevului faţă de mediu, a comportamentului lui în mediul de viaţă şi a
care şi le asumă.
Standardele la Geografie evaluate nu reflectă principiile educaţiei centrate pe elev.
Nu se includ principiile standardizării, pentru că
acest concept
nu se cerea la momentul elaborăr
Actualitatea şi relevanţa standardelor.
Considerăm că standardele la Geografie reflectă nevoile reale de dezvoltare a elevilor,
, parţial
i a identităţii naţionale, a cetăţeanului Republicii Moldova. Ele răspund parţial aşteptărilor
levilor şi părinţilor şi nevoilor sociale. Calificăm ca „parţial”, pentru că la acest aspect s
-ar cere
opinia ele
vilor, părinţilor, profesorilor i efectuarea unor sondae şi a unor cercetări tematice, ceea
ce nu face parte din obiectivele expertizei de fa
Pertinenţa standardelor în raport cu obiectivele.
Standardele, vizavi de obiectivele generale sînt grupate pe domeniile Cunoaştere, Aplicare şi
Integrare, dar obiectivele generale –
pe Cunoaştere, Capacităţi şi Atitudini.
Obiectivele-cadru
zentăm în Tabelul 1 coerenţa obiectivelor generale cu standardele la Geografie (liceu).
Coerenţa obiectivelor generale cu standardele la Geografie în învăţămîntul liceal
Standarde educaţionale la Geografie
I. Cunoaştere şi înţelegere
Obiective generale la geografie
1.1. Definirea noţiunilor geografice
proprii mediului natural şi uman.
A.1. Să definească noţiunile geografice.
componentelor naturale şi umane ale
mediului înconurător (mine
rale, roci,
forme de relief, tipuri de climat, obiecte
hidrografice, vegetaţie, lumea animală,
solul, resurse naturale, state, populaţie,
aşezări umane, ramuri ale economiei).
A.2. Să identifice obiectele şi procesele
geografice din natură şi societate.
1.3. Descrierea şi explicarea proceselor
a suprafeţei
1.. Observarea, descrierea şi explicarea
proceselor şi fenomenelor naturale
(fizice, chimice şi biotice) şi
umane (demografice, sociale, politice,
A.5. Să caracterizeze diferite obiecte,
fenomene şi procese geografice.
Estimarea diferitelor modalităţi de
protecţie şi conservare a mediului
.1. Să formuleze sarcini concrete pentru
valorificarea raţională şi protecţia naturii
la nivel local, regional şi global.
Colectarea informaţiei geografice
lizeze materialele grafice,
cartografice şi alte surse de informare.
B.3. Să analizeze materialele grafice,
cartografice şi alte surse de informare.
II.Aplicare
2.1. Utilizarea diverselor modalităţi de
2.2. Compararea caracteristicilor naturale
şi umane ale spaţiului geografic la scară
ală şi globală.
.. Să compare caracteristicile
geografice ale obiectelor, fenomenelor şi
2.3. Analizarea şi reprezentarea grafică a
caracteristicilor naturale şi umane ale
mediului geografic, în baza aplicaţiilor
formaţiei obţinute din
2. 4. Clasificarea diverselor componente
ale mediului natural şi uman.
2.5. Aplicarea unui algoritm pentru
caracterizarea obiectelor, proceselor şi
A.5. Să caracterizeze diferite obiecte,
fenomene şi procese geografice.
domenii de
Observarea,
explicarea
argumentarea relaţiilor cauzale dintre
componentele naturale şi umane ale
mediului înconurător.
B.5. Să deducă relaţiile cauză
componentele mediului geografic şi a
celui socio-uman.
2.7. Utilizarea procedeelor de analiză,
sinteză, explicare şi evaluare pentru
interpretarea şi aprecierea informaţiei
B.3. Să analizeze materialele grafice,
cartografice şi alte surse de informare.
3.1. Aplicarea unor modele în analiza,
interpretarea şi reprezentarea grafică a
informaţiei geografi
B.3. Să analizeze materialele grafice,
cartografice şi alte surse de informare
3.2 Enunţarea şi argumentarea unor idei
şi ipoteze în explicarea proceselor şi
fenomenelor din natură şi societate.
A.3. Să explice teoriile, ipotezele, legile şi
principiile generale ce stau la baza
formării concepţiei ştiinţifi
lumea înconurătoare.
3.3. Programarea şi realizarea unui
proiect de cercetare/investigaţie asupra
mediului înc
onurător.
B.2. Să investigheze fenomenele şi
procesele geografice la nivel local.
3.. Evaluarea valorii şi utilităţii
informaţiei geografice.
3.5. Evaluarea interacţiunii şi
dependenţei proceselor naturale şi
ondiţionează caracteristicile
şi particularităţile specifice ale spaţiului
B.5. Să deducă relaţiile cauză
componentele mediului geografic şi a
celui socio-uman.
3.6. Aprecierea modului în care
activitatea umană modifică mediul
natural (prin poluare, defrişare,
valorificare de resurse naturale, utilizare
de tehnologii, efectuare de construcţii
C.5. Să aprecieze valoarea
cunoaşterii mediului geografic
pentru adaptarea la condiţiile
actuale din natură şi societate
Luarea de decizii raţional
e în
soluţionarea unor situaţii
problemă.
şi asume responsabilităţi pentru
menţinerea echilibrului mediului în
condiţiile impactului antropic la nivel
C.. Să rezolve diferite situaţii
cu caracter geografic apărute în mediu.
Constatăm că unele obiective generale nu se încadrează în nici un standard, dar le considerăm
importante, deci urmează a fi
standarde şi pentru aceste obiective. De exemplu, obiectivele din
A.. Să descrie căi de ameliorare a condiţiilor de viaţă a omului şi de protecţie a mediului;
Să aplice adecvat terminologia geografică;
de colaborare cu alte popoare ale lumii în diferite domenii ale ac
tivităţii
C.5. Să aprecieze valoarea cunoaşterii mediului geografic pentru adaptarea la condiţiile actuale din natură
Astfel, constatăm că există o corelare diferită între standarde şi obiectivele generale, precum urmează:
e directă constatăm doar între opt standarde şi nouă obiective generale;
o corelare parţială există între patru standarde şi obiective generale
trei dintre ele sînt, însă, din
diferite domenii
de cunoaştere;
şi găsesc reflectare în obie
ctivele generale (1.3., 2.1., 2.3., 2.4., 3.4.);
un standard este formulat în termeni de
obiective operaţionale (1.3.);
se dublează cu standardul 2.5;
standardul 2.3. se triplea
ză cu standardele 1.6. şi 2.7.;
se triplează cu
În general, standardele sînt focusate pe elemente esenţiale ale Geografiei, dar nu acoperă
astfel de
aspecte ca orientarea spaţială în mediu, descrierea căilor de ameliorare a condiţiilor de viaţă a
omului şi de protecţie a mediului, aplicarea adecvată a terminologiei geografice, respectul şi dorinţa
de colaborare cu reprezentanţii altor etnii în diferite domenii ale activităţii umane, aprecierea valorii
cunoaşterii mediului geografic pentru adaptarea la condiţiile actuale din natură şi so
+
+
100
+
+
100
-
-
34
+
+
100
-
+
34
+
+
100
+
+
100
-
-
34
-
+
67
-
-
34
+
+
100
+
+
100
+
+
100
+
-
67
+
+
100
-
+
34
+
+
100
+
+
100
-
+
34
+
+
100
13
16
65
80
77
Analizînd datele din Tabelul 2, constatăm că 12 standarde se reflectă în toate trei conţinuturi
geografice, 2 standarde –
numai în două conţinuturi şi 6 standarde
– doar într-
un singur conţinut. Pe clase
situaţia este următoarea: în Geografia fizică generală regăsim 85% standrde, în Geografia umană
65 % şi
în Geografia mediului – 80%. Valoarea medie pentru toate clasele de liceu constituie 77%, deci sînt
standarde care nu se reflectă în toate clasele.
Standardele la Geografie prevăd abordări inte
rdisciplinare.
Aceasta este reflectat în Tabelul 3.
Abordări interdisciplinare ale standardelor la Geografie în învăţămîntul liceal
Geografia fizică generală
Geografia mediului
Istoria
Biologia
Fizica, Chimia, Biologia
Fizica, Chimia
Fizica, Chimia, Biologia
-
Biologia
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Fizica, Chimia, Biologia
-
-
-
-
-
-
Fizica, Chimia, Biologia
Fizica, Chimia, Biologia
-
-
Fizica, Chimia, Biologia
Fizica, Chimia, Biologia
Fizica, Chimia, Biologia
Fizica, Chimia, Biologia
Fizica, Chimia, Biologia
Chimia – 7
Biologia - 9
Istoria - 2
Fizica – 4
Chimia – 4
Biologia - 8
Fizica – 12 (28%)
Chimia – 11 (26%)
Biologia – 17 (41%)
Analizînd datele din Tabelul 3, constatăm că 1% dintre standarde ar putea realiza relaţiile
interdisciplinare cu Biologia, 28% - cu Fizica, 26% -
cu Chimia şi doar 5%
cu Istoria. Acesta este încă un
argument în favoarea ideii despr
e apartenenţa geografiei la Matematică şi Ştiinţe
şi nu la
Considerăm că standardele educaţionale la geografie trebuie elaborate pe trepte de învăţămînt şi
nu pe ani de studii.
Există anumite discontinuităţi în sistemul de standar
de la Geografie (reflectat în pct. 7.2.).
Coraportul „Standarde – Evaluare”.
În standarde nu este precizată ideea că acestea
constituie baza pentru evaluare.
Standardele actuale nu pot fi considerate şi standarde de performanţă pentru toţi elevii.
rdele existente nu constituie o bază suficientă pentru proiectarea evaluării rezultatelor
Considerăm că nu toate standardele la Geografie sînt formulate în termeni de performanţe
măsurabile. De exemplu, nu pot fi măurabile standardele: 1.2., 1.3.
a) formulare standardelor în termeni de competenţă, care ar cuprinde cunoştinţe fundamentale,
conştientizarea cunoştinţelor acumulate, aplicarea cunoştinţelor în situaţii simple şi soluţionaea situaţiilor în
condiţii noi, dar similare celor învăţate;
b) formularea standardelor conform noilor
cerinţe pentru învăţămîntul gimnazial ş
formulărilor
alambicate, caresporesc dificultatea
d) redactarea stilistică a standardelor, evitarea greşelilo
r în exprimarea
specifică geografică.
. Pentru realizarea corespunderii standardelor cu pregătirea profesorilor de geografie:
a) includerea în programele-
cadru pentru cursurile de formare continuă a activităţilor de corelare a
standardelor cu oboiectivel
e generale, obiectivele de referinţă, obiectivele operaţionale, obiectivele de
evaluare şi încadrarea în metodele de predare
învăţare şi cele de evaluare;
b) includerea acestor activităţi şi în cadrul întrunirilor cu profesorii din raioane în perioada
c) proiectarea şi realizarea unui şir de treninguri cu formatorii
-profesori de geografie privind
3.3.4. DISCIPLINADESTUDIU
EDUCAŢIE CIVICĂ
Informaţii şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu curriculumul disciplinar
Întrebări evaluativ
- Este clar definit conceptul de
standard educaţional
Reperele conceptuale conţin toate elementele necesare
referitoare la noţiunea de standard educaţional: scop,
obiective, principii, funcţii, cerinţe, obiectele standardizării?
În reperele conceptuale este vizată raportarea standardelor la
valorile educaţiei?
Standardele sînt orientate spre dezvoltarea integrală a
Standardele orientează spre a învăţa elevul să înveţe?
Standardele orientează spre dezvoltarea societăţii civile
Standardele reflectă principiile educaţiei centrate pe elev?
Principiile standardizării sînt suficiente şi adecvate realităţii
educaţionale din Republica Moldova?
Conceptul de standarde la educaţia civică, în linii
generale, este definit clar. În mare, standardele sînt
orientate spre dezvoltarea inte
grală a personalităţii
şi reflectă principiile educaţiei centrate p
e elev:
principiul individualităţii
, principiul alegerii, principiul
creativităţii şi succesului
principiul încrederii şi
Deoarece din anul 2002, cînd au fost elaborate standardele
şi pînă în prezent, R. Moldova a evoluat pe plan social,
ţional, cultural etc., standardele nu sînt întru totul
adecvate realităţii educaţionale din Republica Moldova.
Standardele reflectă nevoile reale de dezvoltare ale elevilor?
eflectă nevoile reale de dezvoltare a identităţii
naţionale, cetăţeneşti
Standardele răspund aşteptărilor elevilor şi ale părinţilor?
Standardele răspund nevoilor sociale?
Standardele la nivel de Cunoaştere şi Înţelegere şi
Aplicare nu reflectă sufice
nt nevoile de realizare ale
elevilor, or, accentul principal este pus pe problematica
drepturilor şi a responsabilităţilor şi
instituţiilor/instrumentelor de protecţie a DO. Urmează
fi proiectate standarde care ar viza în mod special
unicitatea individului
din perspectivă personală,
etnică/naţională, socioculturală, europeană (în varianta
actuală a standardelor atestăm doar patru asemenea
la nivel de Cunoaştere şi Înţelegere,
unul – la nivel de Aplicare
-la nivel de Integrare).
Pentru a determina dacă standardele răspund cu adevărat
aşteptărilor elevilor şi părinţilor, considerăm că urmează
aplica pentru elevi şi părinţi chestionare în vederea
determinării aşteptărilor reale ale acestora, iar apoi
redacta standardele în fun
cţie de respectivele aşteptări.
Standardele corespnd parţial nevoilor sociale, deoarece
exemplu: nevoia de integrare în spaţiul european).
în raport cu
Standardele sînt adecvate în raport cu obiectivele generale şi
cadru ale disciplinei de învăţămînt?
Standardele sînt focusate pe elemente de esenţă ale
plinei şcolare?
Standardele educaţionale sînt orientate spre formarea de
competenţe disciplinare?
Standardele acoperă echilibrat toate domeniile specifice
Standardele indică clar un anumit nivel de performanţă
şcolară (minim, mediu, maxi
nu acoperă suficient obiectivul
dezvolatrea abilităţilor de comunicare şi colaborare pe
baza valorizării diferenţelor.
Standardele sînt orientate pe elementele de esenţă ale
disciplinei şcolare, însă nu în proporţii egale (de exemp
numărul de standarde care vizează problematica
drepturilor omului este exagerat).
Deoarece încă nu este elaborat sistemul de competenţe
care urmează să fie formate prin disciplina educaţie
civică, considerăm că actualele standarde ar acoperi
parţial posibilele competenţe disicplinare la educaţia
Unele domenii specifice disciplinei nu sînt acoperite
suficient de standarde (de exemplu: educaţi
a privind
mediul înconurător,
economi
Standardele nu au fost formulate pe niveluri de
minim, mediu, maxim
Standardele sînt formulate suficient de clar şi de explicit,
Standardele reflectă cu adevărat nevoile de formare
dezvoltare a elevului?
- Standardele formulate pentru disciplin
sînt în
cu aşteptările societăţii?
Considerăm că, în linii mari, standardele reflectă nevoile
de formare-dezvo
ltare a elevului, dar după o eventuală
evaluare a nevoilor elevului.Unele standarde ar putea fi
redactate, modificate. De asemenea ar putea fi elaborate şi
De exemplu, ar fi nesesar un standard care ar viza
formarea de competenţe antreprenoria
Aşteptările societăţ
-au schimbat, prin
şi standardele ar putea fi modificate în acest sens.
De exemplu, ar fi necesare standarde care ar viza:
manifestarea unei atitudini
responsabile faţă de misiunea
omului în natură şi societate; interpretarea critică a
diverselor opinii ş.a.
Standardele corespund posibilităţilor de învăţare ale tuturor
siderăm că standardele corespund posibilităţilor de
- Standardele proiectate sînt realiste în raport cu resursele
educaţionale disponibile şi cu pregătirea cadrelor didactice?
Standardele sînt realizabile în intervalul de timp prevăzut
prin Planul- cadru?
Standardele actuale contribuie la respectarea cerinţelor
sanitare privind încărcătura didactică pentru elevi?
învăţare ale tuturor elevilor. Această aserţiune a fost
susţinută de maoritatea profesorilor din republică, sosiţi
în anii trecuţi la cursurile de perfecţionare la educaţia
civică, organizate la IŞE.
surele educaţionale disponibile la educaţia civică în
prezent, deşi sînt depăşite ca şi perioadă de editare
, acoperă realizarea
acestora. Avem în vedere
manualele existente la clasele V – IX, ghidurile
în sistemul
Standardele sînt în acord cu finalităţile treptei de învăţăm
înt,
cu nivelul cerut la intrarea în următoarea treaptă de învăţămînt
şi/sau pe piaţa muncii?
Standardele reflectă adecvat specificul domeniului şi al ariei
Standardele prevăd abordări inter/ transdisciplinare?
trebuie elaborate pe trepte de
învăţămînt sau pe ani de studiu?
Există anumite discontinuităţi în sistemul de standarde la
disciplina respectivă? Exemplificaţi.
Standardele sînt în acord cu finalităţile treptei gimnaziale
de învăţămînt, dar nu sînt în ac
ord cu nivelul actual cerut
Standardele reflectă adecvat specificul domeniului şi al
ariei curriculare, de asemenea prevăd abordări
interdisciplinare, mai puţin însă şi transdisciplinare.
Considerăm că standardele de învăţămînt ar trebui să fie
elaborate pe ani de studiu, care
tuie un sistem
logic şi coerent, valabil pentru întrega treaptă de
învăţămînt. Constatăm o discontinuitate între sistemul de
standarde de nivelul Integrare cu sistemul de standarde de
nivelul Cunoaştere şi Înţelegere. Astfel, la primul nivel nu
sînt elaborate standarde care ar viza pregătirea elevului
pentru inserţie în viaţa comunităţii, iar la nivel de
Integrare acestea sînt proiectate.
- În st
andarde este precizată ideea că acestea
constituie baza
Standardele actuale pot fi considerate şi standarde de
performanţă pentru toţi elevii?
Standardele existente constituie o bază suficientă pentru
proiectarea/evaluarea rezultatelor
şcolare?
Standardele sînt formulate în termeni de performanţe
- Standardele pot constitui un punct de plecare pentru
elaborarea descriptorilor de performanţă/criteriilor de notare?
Deşi în standarde nu este precizată ideea că acestea sînt
ză pentru evaluare,
pot fi considrerate o bază
suficentă pentru proiectarea evaluării rezultatelor şcolare.
Sîntem de părerea că standardele actuale la educaţia
civică pot fi considerate standarde de performanţă pentru
toţi elevii, deoarece sînt propuse acţiuni cu grad de
compelexitate adecvat pentru orice elev şi aceste acţiuni
în mare parte,
au tangenţă cu viaţa reală, fapt care
stimulează elevul pentru activitate.
Nu toate standardele sînt formulate în termeni de
performanţă măsurabile. De exemplu:
punerea în valoare
a unicităţii persoanei; realizarea în mod independent a
comportamentului prosocial (intenţionat, în afara
obligaţiilor, orientat spre promovarea valorilor sociale).
Standardele naţionale vizează atingerea unor competenţe
cheie recomandate de Consiliul Europei?
Standardele naţionale stabilesc nivelul la care trebuie însuşite
Standardele la educaţia civică vizează atingerea unor
-cheie recomandate de Consiliul Europei, cum
ar fi: competenţa de a şti să înveţi, competenţe
interpersonale, civice
şi morale şi, parţial, competenţe de
formare a valorilor prin cultură.
Standardele la educaţia civică stabilesc nivelul la care vor
fi însuşite respectivele competenţe
nt în măsură să declanşeze tendinţa cadrului
didactic pentru sporirea calit
ăţii prestaţiei sale profesionale?
- Implementarea standardelor
va contribui la conştientizarea
nevoilor de dezvoltare profesională a cadrelor didactice?
Standardele asigură motivaţia elevilor pentru învăţare?
În standarde sînt prezente mecanisme de transfer în situaţii
competenţelor/capacităţilor dobîndi
te de elevi prin
Un profesor bine pregătit în domeniu şi care ţine cu
adevărat la domeniul pe care îl profesează, va tinde în
permanenţă spre autoperfecţionare. În acest context
profesorul de educaţie civică poate fi motivat de
isciplină în vederea conştientizării nevoii de
dezvoltare profesională. Educaţia civică este o disciplină
despre viaţă şi pentru viaţă, iar profesorul trebuie să fie în
pas cu schimbările care se produc, să poată influenţa în
bine aceste schimbări şi să
motiveze şi pe elev să
participe la acest proces.
Considerăm că standardele, în mare, trezeşte motivaţia
elevului pentru îmvăţare şi asigură unele mecanisme de
transfer în situaţii reale a
capacităţilor/competenţelor
dobîndite de acesta prin învăţare (în
special standardele de
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
Adaptarea standardelor la realităţile actuale educaţionale şi social
- politice ale Republicii Moldova.
Proiectarea unui număr suficent
de standarde care ar viza unicitatea individului
din perspectivă
personală, etnică/naţională, socioculturală, europeană.
Redactarea unor standarde în funcţie de aşteptările, nevoile elevului/părinţilor/societăţii.
4.Redactarea unor standarde care ar acoperi obiectivul-cadru
dezvolatrea abilităţilor de comunicare şi
colaborare pe baza valorizării diferenţelor.
Elaborarea unor standarde care ar acoperi domeniile
educaţie privind mediul înconurător; economi
6.Formularea standardelor pe niveluri de p
erformanţă minim, mediu, maxim.
7.Formularea unor standarde car
e ar viza atingerea competenţei
cheie recomandată de Consiliul Europei
cea de formare a valorilor prin cultură.
8.Formularea unor standarde care
să prevadăformarea de competenţe antreprenoriale.
9.Formularea unor standarde care ar viza
manifestarea unei atitudini responsabile faţă de misiunea omului
în natură şi societate; interpretarea critică a diverselor opinii ş.a.
3.3.5. DISCIPLINADESTUDIU
EDUCAŢIE MORAL
Informaţii şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu curriculumul disciplinar
Claritatea şi plenitudinea r
eperelor conceptuale ale standardelor
Conceptul standard educaţional nu este clar definit.
Reperele conceptuale conţin doar o parte de elemente necesare referitoare la noţiunea de standard
educaţional: scop, obiective, principii, funcţii, cernţe, obiectele standardizării.
În reperele conceptuale
este vizată tangenţial raportarea standardelor la valorile educaţiei;
Standardele nu orientează în deplină măsură spre dezvoltarea integrală a personalităţii elevului;
Standardele la EMS nu orientează spre a învăţa elevul să înveţe;
Standardele la EMS orientează tangenţial spre dezvoltarea societăţii civile;
Standardele EMS reflectă tangenţial principiile educaţiei ce
ntrate pe elev;
Principiile standardizării nu s
nt adecvate realităţii educaţionale din Republica Moldova.
2. Actualitatea şi relevanţa standardelor
Standardele reflectă tangenţial nevoile reale de dezvoltare a elevilor;
Standardele reflectă tangenţial nevoile reale de dezvoltare a identităţii naţionale, cetăţeneşti
Standardele nu răspund în deplină măsură aşteptărilor elevilor şi părinţilor;
Standardele RMS răspund nevoilor sociale.
Pertinenţa standardelor în raport cu obiectivele
3.1. Standardele EMS sîn
t adecvate în raport cu obiectivele generale şi obiectivele
-cadru ale disciplinei
de învăţămînt.
3.2. Standardele EMS sî
nt focusate pe elemente de esenţă ale disciplinei şcolare EMS.
3.3. Standardele EMS sî
nt orientate tangenţial spre formare de competenţe
disciplinare.
3.. Standardele EMS acoperă echilibrat toate domeniile specifice disciplinei.
3.5. Standardele EMS nu indică clar un anumit nivel de performanţă şcolară (minim, mediu, maxim).
Claritatea formulării standardelor
4.1. Standardele nu sînt form
ulate suficient de clar şi explicit
6.. Standardele actuale nu contribuie la respectarea cerinţelor igienico
sanitare privind încărcătura
didactică pentru elevi.
7. Coerenţa şi logica standardelor în sistemul educaţional
7.1. Standardele EMS sînt în
concordanţă cu finalităţile treptei de învăţămînt, cu nivelul cerut la intrarea
în următoarea treaptă de învăţămînt şi/sau pe piaţa muncii.
7.2. Standadele EMS reflectă adecvat specificul domeniului şi al ariei curriculare ştiinţe socioumane.
7.3. Standardele EMS prevăd abordări inter/transdiscip
7.. Standardele educaţionale trebuie elaborate pe trepte de învăţămînt.
7.5. Nu există discontinuităţi în sistemul de standarde la EMS.
8. Raportul standarde-evaluare
8.1. În standarde nu este precizată ideea că acestea
bază pentru ev
8.2. Standardele actuale nu pot fi considerate şi standarde de performanţă pentru toţi elevii.
Standardele actuale nu constituie o bază suficientă pentru proiectarea evaluării rezultatelor şcolare.
8.4. Standardele la EMS nu sînt formulate în
termeni de performanţă măsurabile.
8.5. Standardele pot constitui un punct de plecare pentru elaborarea descriptorilor de
performanţă/criteriilor de notare.
9. Corelarea standardelor naţionale cu standarde
9.1. Standardele naţionale vizează parţial atingerea unor competenţe
-cheie recomandate de Consiliul
9.2. Standardele naţionale nu stabilesc nivelul la care trebuie însuşite competenţele
10. Valoarea motivaţională a standardelor
10.1. Standardele sî
nt în măsură să declanşeze tendinţa cadrului didactic pentru
sporirea calit
prestaţiei sale profesionale.
10.2. Implementarea standardelor va contribui la conştientizarea nevoilor de dezvoltare profesională a
10.3. Standardele asigură tangenţial motivaţia elevilor pentru învăţare.
10.4. În standarde sî
nt prezentate mecanisme de transfer în situaţii reale a
competenţelor/capacităţilor
dobîndite de elevi prin învăţare.
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
aţiei Moral
derive
de la competenţele Consiliului Europei şi vor viza:
Identificarea valorilor centrale ale creştinismului şi practicarea unor abilităţi privind cultura relaţiilor
Producerea, elaborarea de texte cu con
ţinut moral, în baza situaţiei reale/imaginare, tabelelor
CURRICULARĂ ARTE ŞI TEHNOLOGII
3.4.1. DISCIPLINADESTUDIU
EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
Informaţii şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu curriculum
de bază şi
curriculumul disciplinei
Criteriul 1.
La educaţia tehnologică sînt prevăzute standarde educaţionale doar pentru ciclul primar,
pentru ciclul gimnazial lipsesc.
Modulele: „Arta culinară şi sănătatea”; „Arta acului (cusutul şi brodatul tradiţional)”; „Croşetarea”;
„Tricotarea”; „Activităţi agricole”; „Modelarea artistică din lut”.
Pentru modulele sus-numite standardele, sî
nt prevăzute taxonomic: cunoaştere şi înţelegere; aplicare;
Criteriul 2.
Standardele răspund aşteptărilor elevilor şi ale părinţilor mai ales prin standardele 1.1;
1; 2.2; 2.3 (modulul Arta culinară şi sănătatea)
Standardele răspund nevoilor sociale. Aceste
a sînt legate
nt autentice, permit integrarea elevilor în viaţa comunităţii locale.
Standardele prevăzute reflectă nevoile de dezvoltare a elevilor, n
evoile reale de dezvoltare a
identităţii naţionale prin Standardul 1.1. Standardul 2.2. Standardul 3.1. (modulul „Arta acului” (Cusutul şi
brodatul tradiţional);
tandardul 1.1, Standardul 3.1 (modulul „Croşetarea”); Standardul 1.1, Standardul 3.1
„Modelarea artistică din lut”).
Criteriul 3.
Standardele corespund criteriuluip
ei în raport cu obiectivele. Sînt formulate
suficient de clar, pe înţelesul tuturor. Standardele corespund posibilităţilor de învăţare ale tuturor elevilor.
e reflectă adecvat specificul domeniului şi al ariei curriculare, prevăd abordări
inter/transdisciplinare.
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
Standardele actuale nu pot fi considerate ca
standarde de performanţă pentru toţi elevii, deoarece nu s
Sugestii si recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale.
Stardardele educaţionale la arta plastică conţin obiectivele: cunoaştere şi înţelegere, aplicare ş
Principiile standardizării nu sînt suficiente şi adecvate realităţii educaţionale din Republica
Moldova. Standardele 1.3; 3.2 nu sînt formulate suficient de clar
revezuirea standardelor 1,3; 3.2.
Standardele nu sînt realizabile în timpul
prevăzut de
Planul-cadru.
Pentru a fi realizate,
e necesar sa fie distribuite cîte o ora pe săptămîna şi î
n clasele a VIII-a, a IX-a.
3.4.3. DISCIPLINADESTUDIU
EDUCAŢIE MUZICALĂ
Informaţii şi date
cu privire la standardele educ
aţionale în relaţie cu curriculumul de bază şi
curriculumul disciplinar.
la educaţia fizică este o normă pentru evaluarea competenţelor elevilor la disciplina şcolară structurată pe
1. Cunoaşterea şi înţelegerea.
2. Aplicarea (formarea capacităţilor productive şi creative)
3. Integrarea (inclusiv formarea atitudinilor).
Standardele publicate în anul 2008 sînt actuale la moment.Ele
scot în evidenţă cerinţele educaţiei,
gătirii fizice faţă de elevii de diferite v
îrste, conform obiectivelor generale ale disciplinei, sînt orientate
spre formarea de calităţi/capacităţi, dar nu acoperă
deplin domeniile disciplinei; includ performanţe
Elaborarea standardelor educaţionale la educaţia fizică va depinde de conţinutul curriculumului
naţional şi a
l celui disciplinar, corelîndu-
se direct cu cerinţele standardului naţional,
Planul-cadru de
învăţămînt, proiectarea didactică, structura şi conţinutul manualelor şcolare etc.
Modernizarea, renovarea sta
ndardelor educaţionale şi a curriculumului şcolar la educaţia fizică
se va
respectînd următoarele criterii:
corelarea dintre conţinutul curricular şi particularităţile de vîrstă a
narea curriculumului şi a finalităţilor educaţionale.
respectarea coerenţei pe verticală şi orizontală a obiectivelor, conţinuturilor şi normelor de
modernizarea curriculumului în baza folosirii experimentului pedagogic avansate.
concretizarea obiectivelor de referinţă şi a conţinuturilor didactice din curriculum.
corelarea sugestiilor de evaluare şi a conţinuturilor didactice cu obiectivele
respectarea echilibrului suficient dintre obiectivele cognitive
, psihomotrice şi afective.
asigurarea caracter
ului interdisciplinar al curriculumului şi standardelor educaţionale.
asigurarea interdependenţei dintre numărul de ore prevăzute de
cadru de învăţămînt,
obiective şi conţinuturile didactice.
elaborarea materialelor instructive pentru elevi şi p
I. „Cunoaştere şi Înţelegere”.
Standardul 1.1. de exclus definirea noţiunii „Cultura fizică a societăţii.”
Standardele 1.5.; 1.6.; de exclus „Expunerea cronologică a evoluţiei Jocurilor Olimpice”, Descrierea
simbolurilor şi ritualurilor Jocurilor Olimpice Internaţionale”.
Standardul 1.8., de exclus Expunerea sensului metodelor de dezvoltare a vitezei de deplasare şi a
Standardele 1.2.; 1.3.; 1.4.; 1.6.; 1.7. sînt binevenite, corespund particulari
tăţilor de v
rstă a
le elevilor,
reies din obiectivele de referinţă şi miloacele didactice curriculare.
Compartimentul II. „Aplicare”.
Standardele educaţionale la acest domeniu, exprim
nd capacităţile elevilor la pregătirea motrice,
corespund normelor de î
nvăţăm
nt, datele sînt măsurabile. Acestea includ alergări de viteză şi de rezistenţă,
exerciţii de forţă (tracţiuni în braţe şi ridicarea trunchiului pe verticală din poziţia culcat dorsal), exerciţii
pentru determinarea detentei şi a forţei fizice explo
Se recomandă excluderea următoarelor standarde: sărituri cu elan peste calul de gimnastică(băieţi),
determinarea mobilităţii în articulaţiile coxo
femurale prin aplecări înainte în poziţia şez
înd (picioarele
drepte puse în lateral) şi standardele 2.3
Compartimentul III. Integrare.
În scopul raţionalizării standardelor educaţionale la acest compartiment se propune excluderea
Standardului 3.5. –„Argumentarea opiniei personale
privind activitatea motrice şi comportamentul
colegilor.” Standardul 3.6. –
„Realizarea asigurării şi acordării de autor colegilor în procesul executării
exerciţiilor fizice şi în diverse situaţii cotidiene”. Standardul 3.7.
„Practicarea sistematică a gimnasticii
matinale”. Standardul 3.8. –
„Demonstrarea insistenţei
în atingerea scopului personal, preconizat în
activitatea motrice.”
a (învăţăm
înt liceal).
Compartimentul I. „Cunoaştere şi înţelegere”.
Este necesară reducerea următoarelor standarde:
„Explicarea rolului practicării sistematice a exerciţiilor fizice în prevenirea obezităţii omului.”
1.4. –
„Expunerea metodologiei educaţiei calităţilor morale şi volitive prin intermediul activităţii
„Descrierea contribuţiei exerciţiilor fizice la longevitatea fiinţei umane”.
1.6. – „Exp
unerea metodologiei dezvoltării şi menţinerii capacităţilor motrice aplicative ale omului în
dependenţă de profesia aleasă.”
Compartimentul II. „Aplicare”.
Să se excludă din lista de standarde (sau să se facă remedieri)
„Din balansări în spriin pe braţe, la balans înapoi, st
nd pe umeri şi rostogolire înainte în spriin
braţe(paralele, băieţi).”
„Din balansări în spriin pe braţe, urcare la balans înapoi în spriin (paralele, băieţ
2.4. – „La balans înainte coborîre cu întoarcere la 180
grade (paralele, băieţi);”
2.5. – „Din atîr
nat ghemuit pe bara de os, cu împingerea ambelor picioare urcare prin răsturnare în
Standardul 2.18. „Ridicarea trunchiului pe verticală din poziţia cul
cat dorsal”
să se corecteze
: 30
repetări (fete) şi 35 repetări (băieţi).
Standardul 2.19. privind determinarea mobilităţii în articulaţi
a coxo-femural
ă să se corecteze,
stabilinduse rezultatul de
10 cm (fete) şi 5 cm (băieţi) la aplecarea înainte din poziţia şez
înd picioarele
depărtate, îndreptate.
Să se excludă standardul 2.20 „Cobor
îrea din partea de sus a odgonului cu aterizare pe saltele”.
Compartimentul III. „Integrare”.
Din lista de standarde (9 la număr) la acest compartiment este necesar, în viziunea noastră, să se
excludă următoarele:
Standardul 3.1. –
„Atingerea rezultatului proiectat (calităţi motrice) conform obligaţiunilor asumate
Standardul 3.2. –
„Efectuarea activităţii motrice în condiţii nefavorabile (alergare p
nă la capăt pe
tanţe medii, executarea exerciţiilor fizice în cazul senzaţiilor de durere musculară, punctului mort”,
Se cere de a
o modalitate pentru a le preciza, mai ales
te pe parcursul analizei în grila de evaluare a standardelor.
Informaţie şi date cu privire la standardele educaţionale în relaţie cu curriculumul de bază şi curric
ulumul disciplinar
2. Obiectivele standardului educaţional
Standarde educaţionale
Curriculumul de baz
în
vizînd
în
calitativ în
unic în
Integrarea
Moldova în
Obiectivul educaţional maor al şcolii constă în dezvoltarea liberă,
armonioasă a omului şi formarea personalităţii creative, care se poate adapta la
condiţiile de continuă schimbare ale vieţii.
Învăţămîntul urmăreşte:
Dezvoltarea personalităţii copilului, a capacităţilor şi a aptitudinilor lui
spirituale şi fizice la nivelul potenţialului său maxim;
Cultivarea respectului pentru drepturile şi libertăţile omului, indiferent de
apartenenţa lui etnică, de provenienţa socială şi atitudinea faţă de religie
— principii
consemnate în Carta Naţiunilor Unite;
Pregătirea copilului pentru a
şi asuma responsabilităţile vieţii într
Cultivarea simţului necesităţii de a munci pentru binele propriu şi cel al
societăţii, a stimei faţă de cei care produc bunuri materiale şi spirituale:
Educarea stimei faţă de părinţi, faţă de identitatea, limba şi valorile culturale
ale poporului, faţă de valorile naţionale ale ţării în care trăieşte, ale ţării din care poate
fi originar şi faţă de civilizaţiile di
Cultivarea simţului responsabilităţii faţă de
mediul înconurător, formarea conştiinţei ecologice;
Asigurarea unei pregătiri fizice multilaterale.
Elevii şi studenţii vor fi educaţi în spiritul îndatoririlor civice fundamentale,
consfinţite de Constituţia Republicii Moldova.
Criteriul de evaluare
Note, comentarii, ustificări
CLARITATEA ŞI PLENITUDINEA REPERELOR CONCEPTUALE ALE STANDARDELOR
Este clar definit
conceptul de
Reperele conceptuale
conţin toate elementele necesare
referitoare la noţiunea de
standard educaţional: scop,
obiective, principii, funcţii,
cerinţe, obiectele standardizării?
scopul pe termen lung şi principiile
standard educaţional
r definit. Reperele conceptuale conţin toate
elementele necesare
referitoare la noţiunea de standard educaţional: scop, obiective,
funcţii, cerinţe, obiectele standardizării însă
referitoare la conţinutul standardelor direcţionate s
raportul dintre conţinut şi particularităţile de vîrstă
proactivitatea elevului
raportul dintre conţinuturile standardelor şi conceptele multidimensionale ale
învăţării şi dezvoltării
echilibrul dintre impactul societăţii, familiei şi a
l mediului în dezvoltarea
echitatea de gen, egalitatea şanselor
importanţa diversităţii mediilor şi moştenirii culturale
informaţiile valide, riguroase şi realiste de cunoaştere a dezvoltării şcolarului
principii referitoare la implementarea standardelor orientate spre:
utilizarea udicioasă în scopul exclusiv al dezvoltării copiilor de vîrstă şcolară
evaluarea implementării standardelor pentru utilizarea adecvată în sistemul de
relevanţa, sistematicitatea şi revizuirea periodică a standardel
or printr-un
asigurarea suportului tehnic şi a resurselor adecvate în utilizarea şi
implementarea optimă a standardelor
1.3. În reperele conceptuale este
standardelor la valorile
1.4. Standardele sînt orientate
spre dezvoltarea integrală a
personalităţii elevului?
Standardele orientează spre
a învăţa elevul să înveţe?
ă orientare spre a învăţa elevul să înveţe.
Să se revadă, să se reflecte în principii sau în obiective, este sesizabilă, dar nu este
Standardele orientează spre
dezvoltarea societăţii civile?
De revăzut concepţia integrală a standardelor prin formarea valorilor civice şi anume cu
referinţă la formarea cetăţeanului Republici
Standardele reflectă
principiile educaţiei centrate pe
Ca să realizăm formulaă ideală a standardelor din perspectiva principiilor educaţiei
centrate pe elev, subliniind valoarea
ar fi cazul să se ia
în consider
standarde de diferite niveluri.
1.8. Principiile standardizării
nt suficiente şi adecvate
realităţii educaţionale din
Republica Moldova?
1.ACTUALITATEA
ŞI RELEVANŢA
2.1. Standardele reflectă nevoile
reale de dezvoltare ale elevilor?
Da, cu excepţia standardelor la educaţia tehnologică
Arta acului, Croşetarea
şi Tricotarea”.) Nu e deloc relevant
ca elevul de 7-
8 ani să tricoteze, acest lucru fiind
unul dificil şi pentru elevii mai mari. Învăţătorului îi este aproape imposibil să poată
lucra cu 25-
30 de elevi la aceste module (la treapta gimnazială la disciplina educaţie
tehnologică elevii
sînt
divizaţi în 2 grupuri:băieţi şi fete)
. Actual ar fi
să se
inclu
standarde ce privesc activităţi
de prelucrare
a deşeurilor (mase plastice, hî
2.2. Standardele reflectă nevoile
reale de dezvoltare a identităţii
naţionale, cetăţeanului
E necesar de specificat clar un standard ce vizează educaţia civică a elevului.
Standardele răspund
aşteptărilor elevilor şi ale
Părinţii şi elevii ar dori să se introducă la educaţia tehnologică modulul
„Lucrul cu hîrtia”
şi să se ia în consideraţie normativele reale la educaţia fizică, să se revadă standardele
răspund
3. PERTINENŢA STANDARDELOR ÎN RAPORT CU OBIECTIVELE
3.1. Standardelesîntadecvate în
raportcuobiectivelegenerale
Considerăm că obiectivele generale şi obiectivele
cadru ale disciplinei de învăţăm
înt
trebuie să fie corelate cu standardele şi nu vice
obiectivele-cadru ale disciplinei
de învăţămînt
3.2 Standardele sînt focusate pe
elemente de esenţă ale
disciplinei şcolare?
3.3. Standardele educaţionale
sînt orientate spre formarea de
competenţe disciplinare?
Formularea standardelor necesită precizări de ordin factologic, care ar prezenta direct
sistemul de competenţe şi subcompetenţe.
Pregătirea profesională a profesorului creează dificultăţi în delimitare
noţiunii de competenţă.
3. Standardele acoperă
echilibrat toate domeniile
specifice disciplinei?
3. 5 Standardele indică clar un
anumit nivel de performanţă
şcolară (minim, mediu,
Standardele nu indică nivelul de performanţă.
CLARITATEA FORMULĂRII STANDARDELOR
Standardele sînt formulate
suficient de clar şi de
explicit, pentru a se evita
Standardele sînt formulate
pe înţelesul tuturora
(profesori, elevi, părinţi)?
Standardele nu sînt formulate pe înţelesul tuturor, în special al elevilor
Formularea standardelor trebuie să fie mai generală. Ex.
Explicarea prin
cuvinte proprii a terminologiei s
pecifice de bază a disciplinei
Limba român
; este mai
mult un obiectiv decît un standard.
Sînt necesare reformulări
Desprinderea semnificaţiei globale
de înlocuit cu
Deducerea ideilor
principale ale textului.
5. VERIDICITATEA STANDARDELOR
Standardele reflectă cu
adevărat nevoile de formare
dezvoltare ale elevului?
5.2. Standardele formulate
sînt în acord
cu aşteptările societăţii?
6. ACCESIBILITATEA STANDARDELOR
6.1. Standardele corespund
posibilităţilor de învăţare ale
Cu excepţia standardelor la educaţia tehnologică
(modulele “Artaacului, Cro
6.2. Standardele proiectate sînt
realiste în raport cu resursele
educaţionale disponibile şi cu
pregătirea cadrelor didactice?
Nu toate cadrele didactice (
mai ales cele tinere) posedă abilităţi de a preda unele module
la ed. tehnologică.
6.3. Standardele sînt realizabile
în timp prevăzut prin Planul
plina Ştiinţe din
cadru nu asigură acoperirea standardelor
6.4. Standardele actuale
contribuie la respectarea
privind încărcătura didactică
7. COERENŢA ŞI LOGICA STANDARDELOR ÎN SISTEMUL EDUCAŢIONAL
7.1. Standardele sînt în acord cu
finalităţile treptei de învăţămînt,
cu nivelul cerut la intrarea în
următoarea treaptă de
învăţămînt şi/sau pe piaţa
Standardele reflectă
adecvat specificul domeniului şi
al ariei curriculare?
7.3.Standardeleprev
dabord
inter/ transdisciplinare?
Standardele educaţionale
trebuie elaborate pe trepte de
învăţămînt sau pe ani de studiu?
Standardele trebuie să vizeze finalităţile treptei de învăţămî
7.5.E
xistă anumite
discontinuităţi în sistemul de
standarde la disciplina
respectivă? Exemplificaţi.
Nu este prevăzută continuitatea în treapta gimnazială la Educaţia moral
8. CORAPORTUL
STANDARDE-EVALUARE
8.1 În standarde este precizată
a că acestea sînt baz
entru ce nivel de performanţă sî
nt actualele standarde: minim, mediu sau
maxim. E necesară o abordare a standardelor din perspectiva acestui punct de vedere.
Atunci cînd e vorba de evaluare se ia
în consideraţie acest lucru.
8.2 Standardele actuale pot fi
considerate şi standarde de
performanţă pentru toţi elevii?
8.3 Standardele existente
constituie o bază suficientă
pentru proiectarea-evaluarea
rezultatelor şcolare?
8.4. Standardele sînt formulate
în termeni de performanţe
8.5. Standardele pot constitui un
punct de plecare pentru
elaborarea descriptorilor de
performanţă/criteriilor de
9. CORELAREA STANDARDELOR NAŢIONALE CU STANDARDELE EUROPENE
Standardele naţionale
vizează atingerea unor
-cheie recomandate
de Consiliul Europei?
Standardele naţionale mai puţin vizeazăcompetenţe
-cheie recomandate de Consiliul
Europei şi anume
:Competenţe digitale, deprinderi de tehnologia comunicării şi
informaţiei; Competenţe antreprenoriale
Standardele naţionale
stabilesc nivelul la care trebuie
însuşite competenţele
10. VALOAREA MOTIVAŢIONALĂ A STANDARDELOR
10.1. Standardele sî
nt în măsură
să declanşeze tendinţa cadrului
didactic pentru sporirea calit
prestaţiei sale profesionale?
10.2. Implementarea standarde-
10.3 Standardele asigură
motivaţia elevilor pent
10.4 În standarde sînt prezente
mecanisme de transferare în
competenţelor/capacităţilor
dobîndite de elevi prin învăţare?
Sugestii şi recomandări cu privire la modernizarea standardelor educaţionale
De intro
dus scopul general, de precizat principiile referitoare la conţinutul standardelor,
principiile referitoare la implementarea standardelor.
Considerăm că standadele educaţionale propuse
pentru evaluare, în principiu, sî
nt în cea mai mare parte reuşit
formul
ate, dar la maoritatea e greu să
DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI METODOLOGIA DE
MODERNIZARE A
STANDARDELOR EDUCAŢIONALE
nt standardele în educaţie?
Standardele educaţionale
reprezintă un document de stat ce indică normele necesare de atins în
învăţare prin studiul disciplinelor şcolare. Aceste norme reflectă aşteptările sociale referitoare la ceea ce ar
elevii la o anumită treaptă de învăţămînt în
tr-un anumit domeniu de studiu.
Standardele sî
nt definite pentru a spriini învăţarea şi formarea personalităţii de la
ntrarea în şcoală
copilului pînă la finalizarea studiilor, at
ît în mediul familial, cî
t şi în cadrul tuturor instituţiilor care acordă
servicii educaţionale. Astfel, standardele reprezintă o resursă, un document ce informează elevii, cadrele
le pot avea în privinţa învăţării, formării competenţelor în şcoală. Ele reflectă finalităţile acţiunilor
educative, orientează şi îmbunătăţesc practicile în acord cu specificul dezvoltării personalităţii în această
ii, avînd în vedere integralitatea domeniilor de dezvoltare a elevului.
Standardele educaţionale se referă la
educarea tuturor copiilor
începînd cu venirea lor la şcoală şi
pînă la 18 ani.
Prin formularea standardelor, sî
nt orientaţi şi adulţii în procesul lor de participare şi spriinire
a creşterii şi dezvoltării normale şi depline a copil
, acestea fiind doar repere generale ale dezvoltării
nu trasee strict individuale de dezvoltare ale ei.
La modul general, standardele definesc fin
alităţile demersului educaţional. Întruc
t există însă
diferenţe importante între ritmurile individuale de dezvoltare ale copiilor, aceste standarde s
înt flexibile,
permiţînd mici variaţii de la un elev la altul. Or, se ştie, că unii copii cunosc salturi s
pectaculoase în
dezvoltare într-
timp. În ambele cazuri,
dezvoltarea lor este normală, de aceea este foarte important ca în procesul de
urmărire a standardelor educaţionale să fie respectat
ritmul şi caracteristicile individuale ale învăţării şi
dezvoltării fiecărui copil.
În acest sens, standardele educaţionale nu ignoră abordarea individuală a elevului şi spriinirea lui în
procesul de învăţare şi dezvoltare personală, însă misiunea lor rămîne a fi aceea de menţinere a unui nivel
calitativ al educaţiei la o cotă stabilită şi vizează întreg sistemul şi procesul educaţional.
4.2. Conceptul
Standard educaţional
Conceptul
standard
(fr., engl. - standard) semnif
ică o normă.
Sistemul naţional de standarde educaţionale reprezintă normele educaţionale ale statului respectiv.
Învăţămîntul se fundamentează pe standarde educaţionale de stat
obiective orientate spre ceea ce va şti, va şti
să facă
elevul
şi cum va fi
el la f
inalizarea şcolarizării.
Standardul determină acel nivel în învăţămînt care este unul
necesar şi suficient
pentru a se realiza
dezvoltarea deplină a personalităţii elevului şi succesul acestuia la următoarea etapă/treaptă a
învăţămîntului şi/sau la inserţia lui socială.
Conceptul de standard educaţional trebuie să fie asociat direct cu cel de criteriu de calitate a
sistemului de învăţămînt. Standardele educaţionale reprezintă o componentă a calităţii, iar totalitatea
eforturilor depuse de societate,
cadrele didactice şi elevi pentru creşterea calităţii învăţămîntului denotă
eficienţa sistemului. Îndeplinirea standardelor educaţionale trebuie să fie criteriul de bază în aprecierea
performanţelor fiecărei instituţii de învăţămînt, clase şi a
clare, simple, măsurabile pe care cadrele didactice, elevii, părinţii, societatea în ansamblu, trebuie să le
considere drept finalităţi ale învăţării.
Standardul educaţional în Republica Moldova este un document normativ, elaborat şi implementat în
a articolului 7, alineatul (10) şi articolului 60 al Codului Învăţămîntului. Are statut de etalon pentru
evaluarea nivelurilor de capacitate/competenţe ale elevilor şi de reper pentru conceptorii de curriculum şi
autorii de manuale, alte supo
rturi şi instrumente didactice.
Evoluţia conceptului de standard educaţional
Analiza practicilor mondiale de elaborare a standardelor educaţionale arată că cele mai dinamice
preocupări în acest sens se manifestă astăzi în ţări
precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie,
Canada, Germania şi Rusia. Tendinţele de proiectare şi dezvoltare a standardelor şi rezultatele obţinute s
înt
dintre cele mai diverse, acest fapt datorîndu-
se atît unor concepţii distincte privind organiz
finalităţilor diferite ale sistemelor de învăţămînt din aceste ţări.
În ultimii 15 –
20 de ani, conceptul de standard educaţional a cunoscut anumite evoluţii şi în cadrul
cercetărilor pedagogice realizate în Republica Moldova. În anul 2002 a fost elaborată prima generaţie de
standarde educaţionale naţionale
Standarde pentru învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal
, care au fost
apoi revizuite în cîteva rînduri şi publicate abia în 2008. În acelaşi an au apărut şi
Standardele pentru
(învăţămînt preşcolar).
În ceea ce priveşte standardele educaţionale din R. Moldova, se remarcă o dinamică nu doar în
înţelegerea şi definirea conceptului de standard, ci şi
mai ales, în circumscrierea ariei sale
. Astfel, dacă în
anii 80, standardele educaţionale se refereau, în fond, doar la conţinuturile educaţionale, fiecare element al
programei de studiu fiind standardizat, atunci în anii 90, ca urmare a adoptării conceptului de curriculum,
prin standarde se î
nţelegea dea „ceea ce trebuie să ştie şi să poată face elevii” ca urmare a parcurgerii unui
curriculum şcolar. Prin Curriculumul de bază, care a apărut în 1996 şi care este considerat un „standard
educaţional naţional în sens larg”, s
-a ajuns ca în aceast
ă accepţie să fie circumscrise chiar şi atitudinile
evoluţiei teoriei curriculumului, a teoriilor învăţării scoate în evidenţă o nouă direcţie în
ceea ce priveşte proiectarea acţiunii didactice şi, mai ales, a
finalităţilor pedagogice
care trebuie atinse în
procesul instruirii.
Dacă acum 20 de ani finalităţile educaţiei erau formulate în termeni foarte vagi şi la modul general,
pe parcurs ele s-
au transformat în ţinte mult mai riguroase de atins prin procesul educaţional, acest fapt
datorîndu-se, în primul rînd, pedagogiei obiectivelor.
Astăzi însă realităţile socio
economice impun ca finalităţile educaţiei să fie formulate nu doar în
termeni concreţi şi pragmatici, ci şi din perspectiva nevoilor reale de formare a personalităţii celui e
conturează o nouă abordare în pedagogie, numită
pedagogia competenţelor,
şi
se promov
, care vizează formarea la elevi a unui sistem de competenţe
cheie necesare în viaţă şi avînd
menirea să asigure o inserţie socială mai bună
a acestora.
4.4. Obiectivele standardului educa
realizarea drepturilor cetăţenilor Republicii Moldova la învăţămînt şi educaţie în instituţiile de
învăţămînt din ţară;
menţinerea şi dezvoltarea spaţiului educaţional unic în Republica Moldova;
crearea condiţiilor de asigurare a necesităţilor cetăţenilor vizînd calitatea învăţămîntului în
conformitate cu posibilităţile şi cerinţele elevilor;
asigurarea posibilităţilor egale pentru toţi elevii în obţinerea unui învăţămînt calitativ în
instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova, indiferent de norma lor uridico
crearea condiţiilor de dezvoltare valorică a personalităţii, stimularea şi consolidarea sănătăţii
realizarea nivelurilor de performanţe şcolare colective şi de dezvoltare personală, vizînd pregătirea
pentru o viaţă productivă
la maturitate
şi de bunăstare într
-o lume în schimbare;
asigurarea reuşitei elevilor în studiu, în muncă şi ca buni cetăţeni;
obţinerea unor rezultate şcolare
performante
privind pregătirea teoretică şi practică, dezvoltarea unor
aptitudini şi interese variate, a iniţiativei personale, a creativităţii şi a autonomiei în gîndire şi acţiune
independentă;
orientarea practicii educaţionale privind dezvoltarea curriculară şi evaluarea şcolară,
inclusiv la
nivel regional, local;
crearea condiţiilor de realizare a unor necesităţi şi cerinţe specifice zonei pentru a
da posibilitate
viitorilor cetăţeni să se
adapteze
la situaţiile reale de viaţă şi să se dezvolte în spaţiul propriei culturi;
evaluar
ea nivelurilor de performanţă a fiecărei instituţii de învăţămînt, clasă, elev;
integrarea sistemului educaţional din Republica Moldova în spaţiul educaţional al comunităţii
Funcţiile standardelor educaţionale:
Rolulprincipalalstandardeloreduca
ionaleestedeacontribuiprinmultiplelesaleaspectelao
iedecalitatepentruto
icopiii.
standardelor educaţionale recurg din utilizările pe care le
şi a impactului care poate fi exercitat asupra sistemului educaţional din Rep
ublica Moldova. Cele mai
importante dintre ele sînt prezentate în continuare.
1. Amplificarea calităţii învăţămîntului.
1.1. Fixarea cerinţelor faţă de nivelul de instruire a elevilor la disciplinele şcolare respective, la
ariile curriculare şi
e învăţămînt corespunzătoare.
1.2. Accesibilitatea şi flexibilitatea miloacelor şi metodelor de diagnosticare a performanţelor
elevilor, a realizării de către elevi a cerinţelor standardelor educaţionale.
1.3. Unificarea sistemului de măsurare a realizări
lor elevilor.
2. Evaluarea nivelului de instruire a elevilor.
Obiectele de bază ale standardizării
sistemul disciplinelor obligatorii de studiu pentru fiecare treaptă de învăţămînt şi fiecare clasă a
treptei de învăţămînt respective;
sistemul de competenţe generale şi specifice/rezultate ale învăţării pentru finele treptei de
nvăţămîntul primar, gimnazial şi liceal
pentru fiecare disciplină şcolară;
componenţa şi structura conţi
nuturilor obligatorii ale disciplinelor de studiu;
sistemul de competenţe generale şi specifice/rezultate ale învăţării pentru fiecare arie curriculară;
5)prin Planul-
cadru de învăţămînt de asemenea se standardizează:
ntre componentele de bază şi componentele
norma săptămînală pentru fiecare disciplină de studiu;
numărul total de ore cu finanţare de la stat.
sistemul de teste privind evaluările la nivel de stat
, cu certificare la finisarea treptelor de
7)sistemul de resurse tehnico-
materiale şi miloace de învăţămînt pentru disciplinele şcolare
fizica, chimia, biologia, informatica, matematica, geografia, istoria, educaţia
sistemul de cerinţe igienice;
sistemul de cerinţe pr
ivind baza instructiv-
materială, necesară pentru realizarea standardelor la
disciplinele respective;
sistemul de cerinţe privind amenaarea localurilor instructive şi administrative ale instituţiei de
sistemul de cerinţe privind formarea iniţială a cadrelor didactice la facultate.
Orientări spre un nou sistem de standarde educaţionale în R. Moldova
Paradigma complexităţii educaţiei impune necesitatea unei gîndiri sistemice şi a abordării holistice,
globale a sistemului educativ în vede
rea proiectării şi dezvoltării
de finalităţi stabilite pentru
procesul de învăţămînt.
În perspectiva unei abordări sistemice, globale a educaţiei şi a rezultatelor
care trebuie să
se
desfăşur
procesului de învăţămînt, mergînd pe linia dezvoltărilor teoretice şi praxiologice la
care au auns ştiinţele educaţiei, inclusiv cele din R. Moldova, considerăm că, la etapa actuală de
dezvoltare şi aprofundare a reformelor în învăţămîntul preuniversitar,
este necesar şi oportun de
proiectatun nou sistem
de standarde educaţionale,
care ar putea fi considerate
standarde de generaţia
a doua
. Acestea, pe lîngă standardele existente, ar trebui să includă şi alte componente obligatorii, cum ar
fi: lista conţinuturilor de bază, competenţe
şcolare/disciplinare concepute ca finalităţi ale procesului
educaţional şi ca „standarde de ieşire” din treptele sistemului de învăţămînt preuniversitar, precum şi
sau condiţii
le pedagogice necesare de asigurat în vederea atingerii acestor
tăţi/competenţe.
sistem de standarde educaţionale
înţelegem un ansamblu de tipuri de standarde ale învăţării
(conţinuturi, finalităţi şi oportunităţi de realizare), care reprezintă valorile de bază ale educaţiei. Aceste
valori sî
nt proiectate să
ucă finalmente la elevi sub forma unor competenţe,
ca rezultat al unor
complexe acţiuni educative, care antrenează conţinuturi educaţionale, contexte pedagogice şi condiţii de
Astfel concepute, standardele educaţionale demonstrează că educaţia în R. Moldova este proiectată şi
se realizează în sistem, adică: urmăreşte anumite obiective, se fundamentează pe anumite conţinuturi, se
desfăşoară în anumite condiţii asumate de către stat prin politicile sale educative şi este orientată spre
atingerea u
nor finalităţi/competenţe, care arată clar ce trebuie să ştie, ce trebuie să poată face
elevul
şi cum
ar trebui să fie
la finele şcolarităţii
Spre o atare structură complexă privind standardele în educaţie orientează atît tendinţele actuale de
re a standardizării în învăţămînt, cît şi cele mai recente surse bibliografice în domeniu. Astfel,
potrivit lui D. Ravitch (1995), la nivelul unui sistem educaţional modern ar trebui să fie elaborate trei
tipuri de standarde care interrelaţionează:
rde de conţinut sau curriculare
: ele descriu ceea ce profesorii trebuie să predea şi ceea ce se
aşteaptă ca elevii să cunoască; acestea sînt descrieri clare şi specifice privind cunoştinţele, deprinderile şi
abilităţile însuşite de elevi printr
-o disciplin
ă sau alta de studiu; ele trebuie să fie măsurabile şă să
servească drept indicatori de performanţă, prin care elevii să poată demonstra că posedă cunoştinţele şi
Standarde de aplicare sau de performanţă şcolară
:ele definesc gradul d
e aplicare a cunoştinţelor
însuşite de elevi sau nivelul de realizare şcolară şi răspund la întrebarea: cît de bună este performanţa
şcolară, este satisfăcătoare sau nu? Ele descriu nivelul performanţei şcolare (inadecvat, adecvat sau
exemplar) şi indică atît caracterul achiziţiilor acumulate cît şi calitatea acestora.
Standarde pedagogice sau de oportunitate:
ele descriu condiţiile care trebuie asigurate pentru
învăţare: disponibilitatea programelor, personalul şi resursele pe care instituţiile şcolare, mu
nicipale sau
instanţele statale le pregătesc pentru ca elevii să poată realiza standardele de conţinut şi de performanţă
Se poate afirma că primul tip de standarde educaţionale
standardele de conţinut
– sîunt deja
elaborate pentru învăţămîntul d
in R. Moldova (a se vedea: componenta
Conţinuturi educaţionale
din
curricula şcolare). Însă doar eşalonarea conţinuturilor se consideră a fi o acţiune insuficientă pentru
desemnarea finalităţilor educaţiei în termeni de competenţe şcolare. De aceea acest t
ip de standarde
mai ales, trecerea ace
stuia de la o cultură generală de tip informativ la o cultură funcţională de tip
pragmatic, adaptată finalităţilor clar definite pentru fiecare treaptă de învăţămînt şi exigenţelor sociale.
Demersul de proiectare a standardelor educaţionale şi din perspectiva competenţelor şcolare/disciplinare
are în vedere:
focalizarea acţiunii educative pe atingerea unor finalităţi/competenţe clar asumate şi deci
necesare de format-
evaluat în procesul educaţional;
accentuarea dimensiunilor acţională şi axiologică a educaţ
iei în formarea-dezvoltarea
personalităţii elevului;
definirea clară a ofertei şcolii în
raport cu nevoile de formare a
elevului, precum şi cu
aşteptările societăţii.
Principiile standardelor educaţionale
Trei tipuri de principii ghidează procesul de elaborare şi implemenate a standardelor.
Principii referitoare la conţinutul standardelor
Principiul valoric.
Standardele vor reflecta valorile naţionale şi cele general
-umane.
Standardele elaborate vor lua în consideraţie drepturile copilului şi princip
iile acceptate de
comunitatea mondială referitor la dezvoltarea copilului. Conţinutul standardelor trebuie să fie
adecvat vîrstei copiilor, luî
nd în consideraţie diferenţele individuale de dezvoltare ale fiecărui
Principiul educaţiei centrate pe co
Fiecare copil este unic în modul în care creşte, se
dezvoltă şi dob
ndeşte deprinderi şi competenţe.
Copiii trec prin stadii similare de dezvoltare, dar
în ritmuri diferite. Nu toţi copiii au aceleaşi nevoi de învăţare şi nu toţi ating standardele la acelaşi
nivel de performanţă în acelaşi timp. Astfel, conţinutul standardului trebuie să vizeze aşteptări
realiste privind dezvoltarea copilului la vîrsta
respectivă. Totodată standardele trebuie să
recunoască faptul că copiii s
nt participanţi act
ivi la p
ropria formare; ei nu reprezintă
recipiente
pasive pentru acumularea de
cunoştinţe, ci învaţă prin oc, prin implicare activă, angaare,
explorare şi exploatarea simţurilor
auz, văz, gust etc.
Standardele vor fi relevante din punctul de vedere al specificului
cultural al ţării care le elaborează. Conţinutul standardelor trebuie să ţină cont şi să respecte
moştenirea culturală şi diferenţele lingvistice
.Diversitatea
mediilor culturale şi moştenirii
urmează să aibă un loc important în standarde
Principiul corelării rezultatelor ştiinţelor educaţiei cu pra
eologia educaţiei.
Standardele se
vor baza pe rezultatele cercetărilor ştiinţei moderne, a
stiinţelor educaţiei. Totodată conţinutul
standardelor trebuie să fie orientat de cercetările şi practicile
educaţionale bune.
Întrucît
standardele sî
nt utilizate pentru a maximiza dezvoltarea programelor educaţionale şi a
pe informaţii valide, riguroase şi realiste de cunoaştere
a dezvoltării copilului în vederea realizării plenare a personalităţii celui educat.
Principiul integralităţii.
Conţinutul standardelor trebuie să reflecte faptul că învăţarea şi
dezvoltarea copiilor sî
nt concepte mutidimensionale şi că
toate domeniile dedezvoltare sînt
importante şi intercorelează.
Se va acorda atenţie tuturor domeniilor, deoarece dezvoltarea
te complexă şi are loc traversî
nd simultan toate domeniile de dezvoltare.
Principiul incluziunii.
Standardele vor promova incluziunea
socială şi şcolară, avînd în vedere
ea tuturor copiilor de a învăţa
de a realiza progrese în dezvoltare, indiferent de
dispoziţiile lor fizice sau emoţionale, de experienţele anterioare sau moştenirea culturală.
Setul de standarde este universal şi trebuie dezvoltat pentru toţi copiii, indiferent de diferenţele
culturale, de statutul socio-
economic, de prezenţa unor deficienţe şi probleme fizice sau de
învăţare. Standardele
vor lua
în consideraţie această diversitate şi se
vor adapta la natura unic
a
învăţării şi dezvoltării copilului.
Principiul învăţării în context.
Standardele c
onsfinţesc faptul că copiii dobî
şi realizează
performanţe prin utilizarea diverselor strategii de învăţare şi prin construirea de variate contexte
şi medii de învăţare, ceea ce presupune diversitatea modalităţilor de predare şi învăţare şi
diversitatea experienţelor de învăţare şi dezvoltare. Standardele trebuie să recunoaşte
necesitatea
existenţei acestor medii de învăţare şi că toţi copiii trebuie expuşi unei game
cît mai bogate de
oportunităţi de învăţare, în moduri diferite şi în contexte diferite.
Principiile pe care se va baza procesul de elaborare a standardelor
educaţional.
Momentul central în procesul de elaborare a standardelor
educaţionale este implicarea cît mai activă a familiilor şi a comunităţii la toate etapele de lucru
Procesul de elaborare
a standardelor trebuie să fie inclusiv. Orice cetăţean
interesat poate veni cu opinii şi propuneri referitor la formularea standardelor educaţionale.
Comprehensibilitatea.
Standarele trebuie formulate într-
o manieră comprehensivă, astfel încît să
fie inţelese uşor de oricine
–cadre didactice,
părinţi, responsabili de educaţie, fiecare membru al
comunităţii, pentru a putea fi utilizate
n şcoală şi la domiciliu şi în alte diverse contexte.
Principii referitoare la implementarea standardelor
educaţional
. Implementarea standardelor se va realiza prin implicarea părinţilor şi
comunităţii. Familiile reprezintă primul şi cel mai important educator, decident şi suport în viaţa
copiilor. Implicarea familiilor trebuie văzută ca un proces esenţial în implementarea standardelor.
Corectitudinea utilizării standardelor.
Standardele se vor aplica
udicios şi în scopul pentru
care au fost create
Ele nu trebuie utilizate pentru a forţa sau opri dezvoltarea copilului sau pentru
orientarea practicii educaţionale privind dezvoltarea curriculară şi evaluarea şcolară, inclusiv la
nivel regional, local;
rearea condiţiilor de realizare a unor necesităţi şi cerinţe specifice zonei pentru a putea fi adaptate
la situaţiile reale de viaţă şi la cultura care îi este proprie fiecăruia elev;
evaluarea nivelurilor de performanţă a fiecărei instituţii de învăţămînt, clasă, elev;
ntegrarea sistemului educaţional din Republica Moldova în spaţiul educaţional al comunităţii
Standardele educaţionale reprezintă punctul de pleca
re în elaborarea unui întreg sistem de
standarde vizînd resursele umane, serviciile oferite şi
reflectînd
politicile publice privind educaţia,
îngriirea şi protecţia copilului.
Argumente în favoarea proiectării standardelor educaţionale din perspec
tiva
Ţinînd cont de dorinţa de sincronizare a învăţămîntului din R. Moldova cu cel european, care îşi
asumă finalităţi educaţionale formulate în termeni de competenţe,
problema revizuirii standardelor
educationale elaborate pentru învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal apare nu doar ca o necesitate, ci şi
ca o problemă maoră de cercetare praxiologică efectuată atît în plan retrospectiv cît şi prospectiv, dat
fiind că standardele constituie componenta reglatoare de bază în proiectarea modernizării sistemului de
învăţămînt şi eficientizării procesului educaţional.
Or, problema care se pune astăzi în faţa învăţămîntului de
De me
nţionat că
la nivelul teor
iei pedagogice, ştiinţele educaţiei din R. Moldova au adoptat dea
un limba pedagogic al competenţelor. Cercetările pedagogice efectuate în ultimii ani în cadrul Institutului
de Ştiinţe ale Educaţiei la tema competenţelor a
cunoscut o adevărată emergenţă, cuprinzînd practic
toate segmentele educaţiei şi toate disciplinele şcolare, astfel încît, în plan teoretic, se poate vorbi de o
suficientă dezvoltare a conceptului de competenţă şcolară/disciplinară,
ca acesta să fie adoptat şi la
ică şi strategie educaţională şi transpus în practica şcolară.
ca limbaul competenţelor să fie adoptat şi la nivelul învăţămîntului preuniversitar
ca
finalitate maoră, ar trebui proiectat mai întîi
profilul de formare al absolventului
şcolii de la
noi: acest
urmează să concretizeze, într
un fel, idealul educaţional şi să schiţeze, în linii mari, contururile
personalităţii elevului la finele şcolarităţii, adică să explice pedagogului cum ar trebui să „arate”, ce
calităţi/comportamente trebuie să posede un absolvent de învăţămînt obligatoriu, în consens cu aşteptările
sociale.Pentru
ca abordarea din perspectiva competenţelor să coboare şi la nivelul şcolii,
se va preciza,
prin standarde, ce finalităţi concrete
se vor atinge,
adică ce competenţe şcolare
se vor forma prin procesul
educaţional ca urmare a parcurgerii curriculumului şcolar. În acest scop, este necesar de
a revedea
toată
ierarhia anterioară a finalităţilor pedagogice, proiectată în Curriculumul de bază în vederea reformulării
ra din perspectiva competenţelor, iar liantul pedagogic din curriculum
obiective generale/obiective
de referinţă
(considerate actualmente şi ca standarde ale formării
evaluării) trebui
Acest model de stabilire a finalităţilor educaţionale în termeni de competenţe, de la general la
concret, adică pornind de la profilul de formare al absolventului, trecînd prin ariile curriculare şi aungînd
la disciplinele şcolare, este operabil dea în diverse sisteme moderne de învăţămînt
(a se vedea: Noul
Curriculum Naţional din
România, Programul
de Stat de învăţămînt din Estonia etc.).
De exemplu, noua construcţie a finalităţilor educaţiei în
Român
ia se prezintă astfel (Noul
Curriculum Naţional):
Profilul de formare a absolventului de învăţămînt obligatoriu.
Finalităţile educaţiei stabilite pe trepte de învăţămînt (primar, gimnazial, liceal).
Finalităţile educaţiei pe arii curriculare.
Competenţele generale.
Competenţele specifice.
Se propune utilizarea în demersul de proiectare a finalităţilor educaţionale în termeni de
standarde/competenţe a acestui model pentru determinarea standardelor de ieşire din învăţămîntului
preuniversitar din R. Moldova. Astfel, se poate aunge la următoare
construcţie a finalităţilor în
învăţămîntul preuniversi
Profilul de formare a absolventului pe trepte de învăţămînt (primar, gimnazial, liceal).
Sistemul de competenţe transdisciplinare.
Sistemul de competenţe generale / pe arii curriculare.
Sistemul de competenţele specifice / pe discipline şcolare.
Structura standardului de competenţă şcolară
Componenta standarde de competenţă şcolară vizează formarea
dezvoltarea la elevi şi, respectiv,
competenţe transversale
cheie pe sistemul de învăţămînt,
2. Cetăţenia activă şi incluziunea
3. Participarea şi funcţionarea în grupuri sociale eterogene.
Această competenţă vizează
dependenţa omului de ceilalţi semeni, necesitatea stabilirii unor relaţii interpersonale pentru a da sens
existenţei în comunitate. Percepţia corectă a rolurilor şi responsabilităţilor proprii şi ale celorlalţi,
negocierea şi compromisul, acceptarea diferenţelor culturale sînt descrieri ale acestei competenţe
Aceste competenţe trebuie adaptate la cadrul social, lingvistic şi cultural al indivizilor.
Acţiunea autonomă şi reflexivă
Autonomia se referă la capacitatea individului modern de a
construi propria identitate într-o lu
me diversă şi dinamică, de a
şi susţine drepturile şi interesele, de a
interacţiona eficient cu mediul extern, de a dezvolta proiecte şi de a iniţia strategii prin intermediul cărora
Reflexivitatea presupune conştientizarea şi înţelege
rea mediului social, cultural, economic, politic,
deci capacitatea de „a juca
după regulile ocului
Utilizarea interactivă a instrumentelor/miloacelor.
Conceptul de
este folosit în sens
foarte larg. El cuprinde deopotrivă entităţi fizice, limbaul, cunoştinţele, legile etc, care s
înt importante
pentru a răspunde cerinţelor cotidiene şi profesionale ale societăţii moderne. Instrumentele sînt văzute ca
mijloace pentru un dialog activ î
ntre indivizi şi mediul lor
Participarea şi funcţionarea în
dependenţa omului de ceilalţi semeni, necesitatea stabilirii unor relaţii interpersonale pentru a da sens
existenţei în comunitate. Percepţia corectă a rolurilor şi responsabilităţilor proprii şi ale celorlalţi,
negocierea şi compromisul, acceptarea diferenţelor culturale sînt descrieri ale acestei competenţe
Competenţele „de grad înalt" sau cele „pentru viaţă"
(life skills)
(adaptare după
Integrated
Curriculum: Essential Question, http://
www.usoe.k12.ut.us./currr/integrate/packed/int4.htlm
învăţarea pe tot parcursul vieţii;
2.gî
ndirea complexă şi critică;
comunicarea efectivă;
colaborarea/lucrul în echipă;
cetăţenia responsabilă;
6.ocupabilitatea (engl.,
employability) -
capacitatea de a
căuta, a găsi şi a ocupa un loc de
Învăţarea pe tot parcursul vieţii (lifelong learning)
O persoană capabilă să înveţe pe tot parcursul vieţii prezintă următoarele caracteris
a) Iniţiază/construieşte propriile activităţi şi contexte de învăţare:
manifestă o atitudine pozitivă faţă de învăţare şi dezvoltarea personală;
îşi asumă riscuri pentru a maximaliza învăţarea şi autoperfecţionarea;
utilizează strategii adecvate pentru a identifica şi a satisface/atinge nevoi şi scopuri;
îşi organizează resursele şi timpul în mod eficient;
utilizează reflecţia şi feedba
ul pentru autoevaluare şi dez
îşi rafinează continuu competenţele şi talentele;
se adaptează şi îşi austează comportamentele faţă de schimbare.
b)Este familiariz
cu standardele înalte:
demonstrează abilităţile fundamentale şi satisface standardele de bază ale diferitelor arii
utilizează strategii eficiente şi efective de management al informaţiei pentru a relaţiona informaţiile
aplică/utilizează informaţiile şi competenţele în situaţii noi;
apreciază varietatea manifestărilor culturale şi a modalităţilorde exprimare artistică.
Lucrează cu informaţia:
determină nevoia de informaţie şi apreciază utilitatea acesteia;
identifică, selectează şi ierarhizează potenţialele surse de informaţie
utilizează strategii eficiente de căutare a informaţiei;
organizează, sintetizează, interpretează şi evaluează informaţia;
prezintă informaţia într
foloseşte tehnologia pentru a realiza un management eficient al informaţiei.
Demonstrează sensibilitate faţă de valorile estetice şi conştientizează importanţa acestora:
dezvoltă şi utilizează criterii pentru evaluarea autenticităţii, substanţei şi mesaului;
demonstrează o bună înţelegere a sensurilor şi semnificaţiilor, a detaliilor vieţii de zi cu zi;
participă la manifestări artistice pentru recreere sau dezvoltare personală.
ndirea complexă şi critică
nă capabilă să gîndească în mod complex şi critic prezintă calităţile de mai os.
a)Demonstre
ază o varietate de procese de gî
utilizează strategii creative şi critice de rezolvare a problemelorşi de luare a deciziilor;
evaluează, analizează şi prezice consecinţe;
-percepe gîndirea ca pe un proces holist, integrat.
Realizează integrarea noilor informaţii cu experienţele şi cunoştinţele existente:
utilizează procesele de gî
corelează informaţiile în moduri noi şi unice;
echilibrează raţiunea şi sentimentele în luarea deciziilor.
Aplică abilităţile de gî
ndire în mod adecvat:
ia în considerare ideile noi şi perspectivele variate pentru a
şi lărgi şi adî
nci perspectivele asupra
formulează concluzii şi conştientizează consecinţele acestora;
reflectează asupra problemelor proprii şi asupra celor sociale mai largi.
Comunicarea efectivă
O persoană capabilă să comunice efectiv răspunde necesităţilor de mai os.
a) Utilizează metode adecvate pentru a comunica cu ceilalţi:
planifică, organizează şi selectează ideile pentru a comunica;
este flexibilă şi responsabilă în actul de comunicare;
selectează modalităţi/miloace de comunicare adecvate scopului (citire, scriere, ascultare,
semne şi simboluri, modalităţi de expresie artistică, tehnologii etc.);
recunoaşte caracteristicile audienţei şi îşi adaptează metodele de comunicare pentru a răspunde
comunică cu claritate într
exprimă idei, sentimente şi credinţe cu autorul miloacelor estetice.
b)R
ăspunde în mod adecvat atunci cînd receptează mesae:
receptează şi înţelege ideile comunicate într
accesează cunoştinţe şi competenţe anterioare
necesare pentru a recepta comunicarea;
interpretează informaţiile şi construieşte sensuri şi semnificaţii.
Evaluează eficienţa comunicării:
spriină comunicarea efectivă prin solicitarea de clarificări şi oferirea de feedback;
adaptează şi austează com
facilita audienţa
recunoaşte comunicarea efectivă.
Colaborarea/lucrul în echipă
O persoană capabilă să colaboreze şi să lucreze în grup îşi îndeplineşte responsabilităţile de mai os.
a) înţelege şi îşi asumă o varietate de roluri:
îşi asumă roluri de lider sau de participant, în funcţie de contextşi de competenţele personale;
dovedeşte capacitatea de schimbare a rolurilor;
îi învaţă pe alţii noi competenţe şi procese.
Facilitează activitatea în grup:
iversitatea ideilor;
sugerează modificări;
-iden
tifică punctele comune atunci cînd se confruntă cu interese divergente;
generează o varietate de soluţii/opţiuni;
evaluează calitatea ideilor şi rezultatele potenţiale ale aplicării lor;
lucrează pînă la final
reflectează asupra proceselor de grup şi analizează eficienţa acestora.
Utilizează eficient resursele:
identifică resursele necesare într
generează resurse adiţionale;
selectează resursele necesare pentru rezolvarea une
i probleme;
lucrează efectiv în condiţii în care resursele sî
nt limitate.
Lucrează cu o varietate de persoane şi grupuri:
valorizează similitudinile şi diferenţele membrilor unui grup;
separă individul de locul/rolul
pe care îl are în grup;
respectă diferenţele etnice şi culturale şi le utilizează ca resurse în procesele de grup;
manifestă compasiune faţă de ceilalţi.
Răspunde adecvat în privinţa interrelaţiilor complexe:
realizează un echilibru între nevoile personale şi cele ale grupului;
recunoaşte şi utilizează rolul dinamicii de grup;
rezolvă pozitiv conflictele ce apar prin recunoaşterea acestoraşi lucrul asupra lor împreună cu
partenerii de dialog.
Cetăţenia responsabilă
Un cetăţean responsabil trebuie să
urile de mai jos.
Demonstrează responsabilitate individuală:
îşi recunoaşte propriile talente şi competenţe şi le utilizează în scopuri personale şi sociale;
demonstrează demnitate şi caracter integru
utilizează strategii de rezolvare a conflictelor;
-c
onştientizează modul în care alegerile/deciziile individuale afectează propria persoană, familia şi
comunitatea mai largă;
manifestă iniţiativă pentru a se informa şi pentru a influenţa asupra problemelor şi evenimentelor
Practică un stil de viaţă sănătos:
accesează, analizează şi utilizează resurse pentru a promova bunăstarea;
participă la activităţi fizice care promovează sănătatea şi forma fizică;
optează pentru o alimentaţie sănătoasă şi de calitate;
demonstrează capacitatea de a identifica, evita sau rezolva potenţialele situaţii de risc.
înţelege şi promovează principiile democratice ale libertăţii, dreptăţii şi egalităţii:
conştientizează faptul că fiecare fiinţă umană are o valoare înnăscută;
demonstrează respect pentru demnitatea umană, pentru nevoile şi drepturile omului;
promovează ordinea şi legalitatea la nivel social;
respectă şi apără drepturile individuale şi proprietatea;
participă la procesele democratice.
Participă la activităţi care promovează binele public:

nţelege sistemele economice, politice, sociale şi ecosistemele;
identifică nevoile comunităţii şi acţionează pentru satisfacerea acestora;
se angaează în activităţi de îmbunătăţire a vieţii sociale;
demonstrează responsabilitate globală, înţelegere şi apr
eciere pentru culturile diverse.
O persoană pregătită să găsească, să ocupe şi să păstreze un loc de muncă îşi atribuie acţiunile de mai
îşi alege o carieră şi se pregăteşte pentru aceasta:
identifică interesele personale care pot
conduce la alegerea unei cariere;
se informează şi asimilează cunoştinţele necesare pentru a alege dintr
îşi asumă responsabilitatea pentru propria dezvoltare profesională;
înţelege cum să candideze pentru un loc de muncă şi cum să şi
îşi formează competenţele necesare pentru ocupabilitate (căutarea, ocuparea şi păstrarea unui loc de
învaţă pe tot parcursul vieţii;
ndire complexă şi critică;
comunică efectiv;
-colab
orează şi lucrează în echipă;
este un cetăţean responsabil.
ransversale extrase din Programul
de învăţămînt din Estonia:
competenţa de a învăţa;
competenţa de a acţiona;
competenţa axiologică sau culturală;
competenţa de autodefinire a personalităţ
4.16. Profilul de formare a
personalităţii absolventului învăţămîntului preuniversitar:
posedă atitudine binevoitoare faţă de ceilalţi oameni, respectă
şi demnit
manifestă abilităţi de colaborare constructivă;
se implică în dezvoltarea unei societăţi democratice;
respectă legile, obligaţiunile şi responsabilităţile sale civice;
se percepe ca parte a poporului său,
cetăţean; percepe legăturile sale cu Europa şi cu întreaga
comunitate umană;
respectă cultura poporului său, deţine idei şi reprezentări despre cultura altor popoare, manifestă
atitudine respectuoasă, fără preudecăţi;
manifestă atitudine responsabilă faţă de mediu şi resursele naturale în activitatea sa şi viaţa
manifestă încredere în forţele proprii, demnitate şi spirit autocritic;
9.este responsabil pentru propria formare;
se orientează la valorile etice fundamentale în activitate şi viaţa cotidiană:
libertate, dreptate,
onestitate, responsabilitate,
sacralitatea fiinţei umane, renunţare la violenţă
11.demonstre
ază receptivitate la valorile estetice, îşi cultivă sentimentul sublimului;
valorifică modul sănătos de viaţă, îşi dezvoltă corpul şi spiritul;
demonstrează gîndire sistemică, creativă şi critică, deţine capacităţi de autodezvoltare;
tinde să conceapă esenţa, să descopere cauzele fenomenelor, legăturile dintre ele; manifestă
abilităţi şi posedă motive de învăţare;
este capabil să
şi găsească locul într
o lume în schimbare; este conştient de necesitatea de a
munci pentru dezvoltarea sa şi a societăţii; este
şi găsească un loc de muncă potrivit.
Formarea personalităţii absolventului conform acestui profil se realizează prin formarea
următoarelor competenţe pentru fiecare treaptă de învăţămînt:
Spre sfîrşitul primei trepte de învăţămînt elevul:
manifestă atitudine pozitivă faţă de sine, analizează şi evalu
ază acţiunile şi faptele sale,
încercî
nd să devină mai eficient;
manifestă politeţe în interacţiunea cu oa
menii din jur;
are atitudine griulie faţă de lucrurile făcute de oameni
muncă;
are o atitudine griulie faţă de natură;
menţine curăţenia şi ordinea, are griă de înfăţişarea şi sănătatea sa, doreşte să fie sănătos;
vrea să fie sincer şi corect, îndeplineşte promisiunile, distinge proprietatea personală de
proprietatea altora şi de obiectele de uz comun;
valorifică diversitatea dorinţelor şi posibilităţilor oamenilor, recunoaşte drepturile semenilor,
manifestă empatie şi
valorizează familia, clasa, şcoala, tinde să fie un prieten adevărat;
identifică apartenenţa sa naţională, îşi stimează poporul, ţara, simbolurile Republic
ii Moldova,
respectă normele de
comportament legate de acestea;
observă frumuseţea, manifestă creativitate,
îi produce
satisfacţie mişcare
şi activitate
creativă,
utilizează miloace plastice pentru autoexprimare;
tinde să rezolve conflictele pe cale paşnică, ascultă partenerul, exprimă recunoştinţă;
urmăreşte fenomene, evenimente, procese pentru a le cunoaşte, compară obiecte şi evenimente,
descrie asemănări şi deosebiri; le grupează după 1
2 criterii, descifrează planuri simple, tabele,
respectă regulile de securitate, evită situaţii periculoase, iar la apariţia acestora cheamă în autor
în caz de nece
sitate, apelează în instanţele potrivite;
utilizează programe simple de calculator;
15.înva
ţă cu plăcere lucruri noi, independent şi împreună cu alţii, în pereche şi în grup;
alcătuieşte un plan al zilei şi îl urmează, distribuie timpul pentru învăţare, distracţie, îndeplinirea
bligaţiunilor casnice şi odihnă;
depune, în activitatea de învăţare şi ocupaţiile cotidiene, efort volitiv, îşi organizează acţiunile
învăţînd independent.
Competenţele şi elemente de competenţe,formarea cărora se urmăreşte în
gimnaziu
La finalizarea gimnaziului elevul:
se autoapreciază adecvat; îşi planifică învăţarea de mai departe, cunoscîndu
şi posibilităţile şi
interesele şi ţinînd cont de tendinţele de pe piaţa muncii;
2.este deschis pentru autodezvoltare;
manifestă loialitate în raport cu patria sa, înţelege principiile de funcţionare a societăţii şi statului,
îşi realizează drepturile şi obligaţiunile cetăţeanului;
respectă demnitatea şi drepturile omului, exclude şi se opune violenţei ca soluţie în relaţiile cu
valorifică diversitatea culturală a lumii, locul naţiunii şi culturii proprii printre alte naţiuni şi
valorifică cultura, arta şi calităţile creative ale omului, posibilităţile de cunoaştere şi exprimare a
Eului prin mijloace artistice;
7.v
alorifică modul de viaţă chibzuit, influenţa activităţii umane asupra naturii;
alege modul sănătos de viaţă, are griă de sănătatea sa psihică şi fizică;
stabileşte scopuri de învăţare, selectează şi utilizează modalităţi adecvate de învăţare, evalu
zultatele învăţării;
10.trag
e concluzii despre legăturile existente în natură, legăturile dintre natură, activitatea umană şi
deţine reprezentări despre cele mai importante modalităţi de manipulare socială, înţelege
necesitatea abordării critice a informaţiei din miloacele comunicării în masă;
utilizează rezultatele analizei şi generalizări asupra evenimentelor, situaţiilor şi problemelor în
planificarea activităţii personale,
decizii şi evalu
rezultatelor;
determină scopurile activităţii în comun, planifică acţiunile necesare pentru satisfacerea acestor
scopuri, distribuie sarcinile de lucru, elaborează orarul;
utilizează independent calculatoarele în calitate de miloc pentru învăţare şi muncă;
comunică, ţinînd cont de situaţie şi interesele partenerilor de comunicare, analizează în grup
şi caută să răspundă la întrebări
formulează, argumentează, susţine un punct de vedere şi, în caz ne necesitate, î
schimbă;
foloseşte diverse sisteme de semne pentru obţinerea, păstrarea, interp
În demersul de proiectar
e a standardelor de competenţă urmează a fi operaţionalizate două concepte
pedagogice noi: conceptul de competenţă şcolară şi conceptul de arie curriculară. Utilizarea primului
concept va facilita determinarea sistemului de finalităţi/competenţe ca standarde educaţionale
de format-
evaluat ca urmare a parcurgerii curriculumului şcolar. Utilizarea conceptului de arie curriculară va permite
interrelaţionarea finalităţilor în cadrul aceleiaşi arii curriculare şi coordonarea activităţilor educative în
atingerea acestora.
În proiectarea
standardelor de competenţă se va pleca de la definiţia că standardele educaţionale
moderne reprezintă o structură complexă, care indică nu doar
ceea ce trebuie să ştie
, dar şi
ceea ce trebuie
să poată face
elevii de o anumită vîrstă şcolară. În acest sens, în demersul de proiectare a standardelor de
competenţă vor fi utilizate şi standardele existente, însă
vor constitui doar o componentă a acestei
structuri complexe, urmînd ca să fie adăugate şi alte componente.
5.Fiecare comp
etenţă transversală
cheie se concretizează prin una sau cîteva competenţe
transdisciplinare, ţinînd cont de ponderea treptei de învăţămînt pentru formarea acestei competenţe.
Fiecare competenţă transdisciplinară se va concretiza prin una sau cîteva competenţe specifice pe
disciplină pentru fiecare tr
aptă de învăţămînt, ţinînd cont de ponderea disciplinei pentru formarea
acestei competenţe.
Formulate în termeni de competenţe concrete, noi
finalităţi ale educaţiei se suprapun parţial
peste cele formulate anterior în termeni de obiective, dar sînt gîndite deja din perspectiva nevoilor de
formare a elevului şi a exigenţelor sociale, vizează
formarea integrală a
personalităţii, iar ca punct de plecare au
profilul de formare al absolventului.
Se va mai ţine cont de:
Analiza rezultatelor evaluării standardelor existente.
Cunoaşterea tendinţelor de proiectare a standardelor în educaţie.
Adoptarea noului model de determinare a finalităţilor în educaţie.
Prevederile Legii Învăţămîntului vi
de obiectivele educaţionale generale la nivel de
Elaborarea profilului de formare a absolventului de învăţămînt obligatoriu.
Stabilirea finalităţilor educaţiei pe trepte de învăţămînt: formularea competenţelor
c)La disciplina
Educaţia civică
Competenţa transversală
Competenţa interpersonală şi civică.
Competenţe transdisciplinare, clasele primare:
Manifestarea politeţei în interacţiunea cu oamenii din ur.
Identificarea apartenenţei sociale şi naţionale.
Competenţe specifice:
Respectarea regulilor de comportament civilizat în grupul din care face parte (familie,
Identificarea apartenenţei la familie, grupul şcolar, localitate, ţară.
Numărul standardelor transdisciplinare la fiecare treaptă de învăţămînt se va determina în
corelare cu ponderea treptei de înv
ăţămînt în formarea competenţei transversale
Numărul standardelor specifice la fiecare disciplină se va determina în corelare cu
ponderea acestei discipline în formarea fiecărei competenţe transdisciplinare pe treapta de
Formulate în ter
meni de competenţe concrete, aceste noi finalităţi ale educaţiei se suprapun parţial
peste cele formulate anterior în termeni de obiective, dar sînt gîndite deja din perspectiva nevoilor de
elevului şi exigenţelor sociale, vizează
formarea integrală a personalităţii,
iar ca punct de plecare au
profilul de formare al absolventului
Noul concept privind sistemul de standarde educaţionale permite o viziune sistemică, integratoare
asupra modului de proiectare şi realizare a demersului educaţional, oferă coerenţă şi predictibilitate
procesului de dezvoltare curriculară, subliniază importanţa rolului reglator al finalităţilor pedagogice într
un învăţămînt de tip formativ. Formularea noilor standarde educaţionale în termeni de competenţe
şcolare/disciplinare constituie unica modalitate prin care sintagma pedagogie centrată pe elev să nu
rămînă o lozincă fără conţinut.
PROIECTE DE STANDARDE DE COMPETENŢE PENTRU ÎNVĂŢĂMÎNTUL
SECUNDAR GENERAL
RIA CURRICULARA LIMBĂ ŞI COMUNICARE
5.1.1. Disciplina de studiu
aromân
(şcoala naţională)
Cartaleanu Tatiana
de competenţă
Învăţămîntul gimnazial
Utilizarea diverselor strategii de informare şi documentare, în vederea abordării eficiente a
comunicării orale şi scrise.
Aranarea/ordonarea în pagină sau în formular standardizat a textului propriu/produs.
Rezumarea textelor literare şi nonliterare.
Standardul 4.
Organizarea/desfăşurarea/utilizarea diverselor strategii de învăţare autonomă a limbii, prin
observare directă şi exersare.
Elaborarea discursului oral/scris.
Înţelegerea funcţionării sistemului fonetic, lexical, gramatical al limbii
române.
Standardul 7.
Cunoaşterea şi respectarea normei ortografice, ortoepice, semantice, gramaticale,
punctuaţionale, stilistice a limbii
române literare.
Lectura şi interpretarea textelor literare şi nonliterare, în limita standardelor de conţinut.
Operaţionalizarea terminologiei lingvistice şi literare, în limita standardelor de conţinut.
Realizarea spontană, fluentă, exactă a diverselor acte de comunicare orală şi scrisă.
Standardul 11.
Valorificarea mijloacelor expresive ale limbii român
e literare, în diferite situaţii de
comunicare orală şi scrisă.
Manipularea suporturilor audiovizuale sau informatice în calitate de surse sau mijloace de
învăţare a limbii de instruire.
Standardul 13.
Utilizarea unui vast repertoriu de sensuri figurate, expresii frazeologice, proverbe, citate,
avînd conştiinţa conotaţiei lor s
Folosirea tehnologiilor informaţionale pentru documentare, exersare şi producere de text.
Adaptarea
strategiilor de comunicare la interlocutori şi circumstanţe.
Standardul 16.
Acceptarea diversităţii/pluralităţii de opinii, în raport cu aprecierea textelor literare şi
. Perceperea limbii române ca parte a culturii spirituale a poporului.
Standardul 18.
Conştientizarealocului şi a specificului limbii
român
e între limbile lumii şi în sistemu
limbilor romanice.
Standardul 19.
Cunoaşterea şi înţelegerea procesului literar
român
esc în contextul istoriei şi culturii
naţionale şi universale.
Standardul 20.
Adectivul. Acordul adectivului cu substantivul determinat. Gradele de comparaţie ale
lui. Locuţiunea adectivală. Adectivele pronominale. Funcţiile sintactice ale
Pronumele personal. Pronumele personal de politeţe. Pronumele reflexiv. Pronumele
demonstrativ. Pronumele posesiv. Pronumele nehotărît. Pronumele interogativ/relat
iv. Pronumele
de întărire. Pronumele negativ. Funcţiile sintactice ale pronumelui.
Numeralul cardinal, ordinal, fracţionar, multiplicativ, distributiv, adverbial. Funcţiile sintactice
Verbul. Timp, persoană, număr. Modurile personale (indicativ, conunctiv, condiţional
-optativ,
Modurile nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu, supin). Diateza activă, pasivă,
reflexivă. Verbele personale / impersonale; tranzitive/intranzitive. Locuţiunea verbală. Funcţiile
sintactice ale verbului.
Adverbul. Adverbe de loc, de timp, de mod. Gradele de comparaţie ale adverbului. Locuţiunea
adverbială. Funcţiile sintactice ale adverbului.
Prepoziţia. Regimul cazual al prepoziţiilor. Locuţiunea prepoziţională.
Conuncţia. Locuţiunea conuncţională.
Interecţia. Funcţiile sintactice ale interecţiei.
Relaţiile sintactice în propoziţie şi frază: coordonarea, subordonarea.
Clasificarea propoziţiilor: afirmative/negative; enunţiative/interogative; simple/dezvoltate.
Fraza. Propoziţia principală/secundară/regentă. Elementele de relaţie în frază.
37.Subiectul. Subiect simplu/multiplu; exprimat/neexprimat.
Acordul cu predicatul. Propoziţia
Predicatul verbal. Predicatul nominal. Propoziţia predicativă.
Atributul. Atributul acordat şi neacordat.
ropoziţia atributivă.
Complementele necircumstanţiale (direct, indirect) şi circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de
Propoziţia subordonată completivă (directă şi indirectă); circumstanţială (de loc, de timp, de mod,
de cauză, de scop, condiţională, concesivă).
43.Adresarea.
Cuvintele, construcţiile şi propoziţiile incidente.
Valorile stilistice ale părţilor de vorbire şi ale formelor gramaticale.
46.Totalitatea formelor paradigmatice ale cuvîntului.
Proprietăţile sintagmatice.
47.Vo
rbirea directă şi vorbirea indirectă. Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
Punctuaţia. Semnele de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula,
punctul şi virgula, două puncte, linia de dialog, linia de pauză, ghilimelele, parantezele, punctele
de suspensie, cratima, bara oblică. Regulile de aplicare a semnelor de punctuaţie.
I.Texte literare
Cartea – obiect cultural.
3.Mitul
4.Basmul popular
5.Basmul cult
7.Doin
10.Poemul eroic
11.Snoava
Proverbul, zicătoarea, ghicitoarea
13.Parabola
14.Fabula
15.Oda
16.Imnul
18.Povestirea
19.Nuvela
20.Romanul
22.Eseul
23.Comedia
II.Texte nonliterare
Articolul de dicţionar
2.Articolul de enciclopedie
3.Scrisoarea
Anunţul de reclamă
Fişa de bibliotecă şi fişa de lectură
8.Reportajul
Elemente de teorie literară
1.Textul literar.
2.Structura textului literar. Structura textului epic.
Naraţiunea. Descrierea. Dialogul.
4.Teme, subiecte, mesaje ale textului literar.
Personaul literar: portretul fizic şi portretul moral.
Figurile de stil: enumeraţia, repetiţia, epitetul, comparaţia, personificarea, hiperbola, metafora,
aliteraţia, asonanţa, antiteza, alegoria, inversiunea, invocaţia, interogaţia retorică, exclamaţia
retorică, metonimia, paralelismul.
Versificaţia: versul, strofa, tipuri de strofă; rima, tipuri de rimă (împerecheată, încrucişată,
îmbrăţişată). Piciorul de vers (horeu, iamb, dactil, anapest, amfibrah). Măsura. Ritmul.
În
văţămîntul liceal
Limbă şi comunicare
1.Locul limbii român
e printre limbile romanice. Structura etimologică a vocabularului limbii
române.
Limba naţională şi limba literară. Domenii de funcţionare a limbii naţionale şi a limbii literare.
Etapele evoluţiei limbii literare. Contribuţia scriitorilor la constituirea limbii literare.
Particularităţile de limba ale stilului literaturii artistice.
Descrierea lingvistică şi enciclopedică a vocabularului.
22. Surse lexicografice de documentare
pentru evitarea greşelilor de exprimare: dicţionarele
explicative, enciclopedice, de îmbinări, de neologisme, de locuţiuni şi expresii, de echivalente, de
greşeli, de dificultăţi, de sinonime, de pleonasme, de paronime, ortografice etc.
narelor bilingve la traducerea textului.
Coerenţa gramaticală a textului. Specificul lexical şi gramatical al diverselor tipuri de
comunicare: descriere, naraţiune, dialog.
Valori expresive ale părţilor de vorbire.
26.
Modalităţi de legătură în text a enunţurilor finite: conexiuni logice, intonaţionale, oncţionale; uzul unor
serii de sinonime, pronume, adverbe deictice, reprize şi anticipări.
27.Limbajul mass-
media. Limbaul informatic şi al mediilor electronice. Clişeul verbal. Limbaul
tinerilor. Pătrunderea elementelor de argon profesional în limba vorbită. Abrevierile.
Texte funcţionale:
B.Raportul
C.Memoriul de activitate
D.Recenzia la o carte/un film/un spectacol
E.Interviul
Anunţul publicitar
Scrisoarea de intenţie
H.Articolul enciclopedic
Curriculum vitae
J.Procura
K.Bibliografia
Elemente de teorie literară
Literatura şi artele. Limbaul literaturii artistice versus limbaul picturii, muzicii, cinematografiei
Renaşterea europeană şi umanismul
român
esc. Personalităţi ale literaturii umaniste
român
15.Iluminism
ul: racordări ale culturii naţionale la cultura europeană.
Clasicism şi neoclasicism în literatura
român
Periodizare, caracteristici, reprezentanţi.
Autori şi opere de referinţă.
Genuri, specii funcţionale.
Motive şi mărci stilistice defi
Filonul romantic în literatura contemporană.
Definirea şi caracteristicile curentului.
Afirmarea şi specificul realismului în literatura
român
Reprezentanţi şi opere de valoare.
19.Elemente ale naturalismului în literatura român
20.Pa
rticularităţile simbolismului
românesc.
Manifestări expresioniste în creaţia scriitorilor
români.
Modernism, tradiţionalism, avangardism în literatura
român
Particularităţile prozei existenţialiste
român
Neomodernismul şi postmodernismul: particularităţi distincte.
25.Fuziunea, estomparea curentelor – particularitate a fenomenului literar contemporan.
Teoria literară, istoria literară, critica literară şi valorificarea creaţiei scriitorilor.
5.1.2. Disciplina de studiu
aromân
Nicolaesu-Onofrei Liliana
Limba şi literatura
român
pentru elevii alolingvi este o disciplină prevăzută de planul de
învăţămînt cu s
obligatoriu
. Funcţiile limbii
român
e ca disciplină de studiu în instituţiile de
învăţămînt preuniversitare constau în formarea competenţei de comunicare, competenţă ce oferă
absolvenţilor posibilitatea de a se încadra activ în viaţa social
a republicii; continuarea
studiilor profesionale în limba de stat; conştientizarea importanţei şi necesităţii însuşirii limbii
române
ca limbă de stat; dezvoltarea vorbirii şi gîndirii elevilor în general; cunoaşterea tezaurului cultural
istoric al poporul
ui băştinaş; educarea sentimentului de respet faţă de poporul băştinaş şi faţă de
I. Receptarea mesajelor
Standardul 1.1.
În
elegereaunuimesaj (text) oralscurtpe
temefamiliare, articulatclar
ş
irardec
treunvorbitor
II. Producerea mesajelor
Standardul 2.1.
Iniţierea, întreţinerea şi încheierea unor
dialoguri scurte, cu replici simple, pe teme familiare.
Standardul 2.2.
Exprimarea de aprecieri simple în cadrul
Standardul 3.1.
Producerea unui discurs oral, prin
utilizarea modelelor de vorbire cunoscute, pentru
descrierea unor obiecte, persoane, animale.
Standardul 3.2.
şi prezentarea unui plan de
acţiuni pentru realizarea unor activităţi individuale sau în
Standardul 3.3.
Aprecierea rezultatelor unor activităţi
realizate individual sau în grup.
IV. Receptarea textelor
Standardul 4.1.
Citirea corectă, fluentă, conştientă şi
expresivă a unui text accesibil din punct de vedere lexical,
gramatical şi de volum.
Standardul 4.2.
Înţelegerea unui text accesibil din punct
de vedere lexical şi gramatical pe teme familiare.
Standardul 4.3.
Selectarea şi prezentarea, pe o temă dată,
a unei informaţii din diferite surse: ziare, reviste, Internet.
V. Producerea textelor
Scrierea corectă, lizibilă a unui text scurt.
Elaborarea/redactarea unor texte scurte cu
competenţelor culturale
Standardul 6.1.
Familiarizarea cu tradiţiile şi valorile
spirituale proprii şi ale altor etnii.
Vezi şi următoarea variantă, structurată altfel, fără tabel şi domenii
ÎNVĂŢĂMÎNTUL PRIMAR
Standardul 1.
Înţelegerea unui mesa (text) oral scurt pe teme familiare, articulat clar şi rar de către
un vorbitor cunoscut.
Standardul 2.
Iniţierea, întreţinerea şi încheierea unor dialoguri scurte, cu replici simple, pe teme
Exprimarea de aprecieri simple în cadrul conversaţiei.
Standardul 4.
Producerea unui discurs oral, prin utilizarea modelelor de vorbire cunoscute, pentru
descrierea unor obiecte, persoane, animale.
Standardul 5.
Elaborarea şi prezentarea unui plan de acţiuni pentru realizarea unor activităţi
individuale sau în grup.
Aprecierea rezultatelor unor activităţi realizate individual sau în grup.
Standardul 7.
Citirea corectă, fluentă, conştientă şi expresivă a unui text accesibil din punct d
vedere lexical, gramatical şi de volum.
Standardul 8.
Înţelegerea unui text accesibil din punct de vedere lexical şi gramatical pe teme
Standardul 9.
Selectarea şi prezentarea, pe o temă dată, a unei informaţii din diferite surse: ziare,
Casa /Apartamentul
Vesela /Alimentele
Fructele / Legumele
Îmbrăcămintea
Zilele săptămînii
Regimul zilei
II.Componenta
lemente de construcţie a comunicării
La etapa primară elevii vor însuşi 1600 de unităţi lex
În conformitate cu normele ortoepice ale limbii române literare.
Materia gramaticală
La etapa primară limba
român
ă se însuşeşte prin modele de vorbire.
III.Componenta
Tipuri de texte
(adaptate şi originale)
1.Legende populare
2.Basme populare
3.Snoave
Proverbe, zicători, ghicitori
5.Poezii
B.Texte nonliterare
Articole cu caracter ştiinţific şi publicistic
ÎNVĂŢĂMÎNTUL GIMNAZIAL
Standarde de competenţă
STANDARDE
Standardul 1.1.
În
elegereaunuimesaj (text) oralpeteme
cotidiene, emisdec
treunvorbitorcunoscutsaunecunoscut într-un
tempourelativlent
ş
ibinearticulat (comunicarevie, emisiun
radio/TV, filme).
Standardul 1.2.
Întreţinerea unor dialoguri apreciative în baza
mesajelor (textelor) audiate.
Iniţierea, întreţinerea şi încheierea unor conversaţii
pe teme cotidiene, oferind şi solicitînd informaţii, exprimînd
sentimente şi emoţii şi făcînd schimb de opinii.
Standardul 2.2.
Rezolvarea în grup a unei probleme simulate sau
reale prin aplicarea unor strategii de comunicare interpersonală
Standardul 3.1.
Producerea unui discurs oral relativ scurt,
prezentînd opinii, planuri şi proiecte de interes personal şi general.
Standardul 3.2.
Redarea succintă a conţinutului unor cărţi, filme,
istorii, evenimente.
Standardul 4.1.
Identificarea într-
un text a anumitor particularităţi
ale unor personaje, evenimente, fapte.
Înţelegerea unui text pe teme de interes personal şi
Redarea conţinutului unui text narativ accesibil din
punct de vedere lexical şi gramatical, pe teme de interes personal.
Standardul 4.4.
Formularea ideii principale a unui text narativ
Standardul 4.5.
Selectareainforma
iilorsolicitatedindiferite
surse: ziare, reviste, Internet.
Redactarea unui text scurt, pe bază de repere (plan,
imagini, repere).
Standardul5.2.
Producerea unor texte cu destinaţie specială
(felicitare, scrisoare, anunţ, cerere, curriculum
Standardul 6.1.
Identificarea similitudinilor şi diferenţelor dintre
obiceiurile şi tradiţiil
Vezi şi următoarea variantă, structurată altfel, fără tabel şi domenii
ÎNVĂŢĂMÎNTUL GIMNAZIAL
darde de competenţă
Standardul 1.
Înţelegerea unui mesa (text) oral pe teme cotidiene, emis de către un vorbitor
cunoscut sau necunoscut într-
un tempou relativ lent şi bine articulat (comunicare vie,
emisiuni radio/TV, filme).
Întreţinerea
unor dialoguri apreciative în baza mesajelor (textelor) audiate.
Standardul 3.
Iniţierea, întreţinerea şi încheierea unor conversaţii pe teme cotidiene, oferind şi
solicitînd informaţii, exprimînd sentimente şi emoţii şi făcînd schimb de opinii.
Standardul 4.
Rezolvarea în grup a unei probleme simulate sau reale prin aplicarea unor strategii de
comunicare interpersonală eficientă.
Standardul 5.
Producerea unui discurs oral relativ scurt, prezentînd opinii, planuri şi proiecte de
interes personal şi general.
Redarea succintă a conţinutului unor cărţi, filme, istorii, evenimente.
Standardul 7.
Identificarea într-
un text a anumitor particularităţi ale unor personae, evenimente,
Înţelegerea unui text pe teme de interes personal şi general.
Standardul 9.
Redarea conţinutului unui text narativ accesibil din punct de vedere lexical şi
gramatical, pe teme de interes personal.
Formularea ideii principale a unui text narativ accesibil.
Selectarea informa
ţiilor solicitate din diferite surse: ziare, reviste, Internet.
Redactarea unui text scurt, pe bază de repere (plan, imagini, repere)
Standardul 13.
Producerea unor texte cu destinaţie specială (felicitare, scrisoare, anunţ, cerere,
curriculum-vitae).
Standardul 14.
Identificarea similitudinilor şi diferenţelor dintre obiceiurile şi tradiţiile culturale ale
Arborele genealogic
Valori morale, spirituale şi culturale
Probleme ecologice
Sărbători şi tradiţii
Personalităţi remarcabile
Locuri memorabile
Drepturi şi obligaţiuni
Ziare şi reviste/Mass media
lemente de construcţie a comunicării
La etapa gimnazială elevii vor însuşi 1800 de unităţi lexicale care fac parte din minimul activ.
În conformitate cu normele ortoepice ale limbii române literare.
Materia gramaticală
Numeralul
Propoziţia. Tipurile de propoziţie după scopul comunicării, formă şi alcătuire.
Topica părţilor de propoziţie. Aspecte specifice limbii
român
e faţă de limba de instruire.
tice din cadrul propoziţiei
Fraza, aspecte specifice limbii român
e faţă de limba de instruire.
Terminologia la nivel de recunoaştere.
III.Componenta
Tipuri de texte
(adaptate şi originale)
1. Legende populare
7. Proverbe, zicători, ghicitori
8. Poezii. Pasteluri
B. Texte nonliterare
1. Articole cu caracter ştiinţific şi publicistic
4. Reclame
6. Programe de spectacol
9. Curriculum-vitae
ÎNVĂŢĂMÎNTUL LICEAL
Standarde de competenţă
STANDARDE
Înţelegerea unui mesa (text) oral pe teme ce ţin de
contemporaneitate şi istorie, emis de către un vorbitor cunoscut sau
necunoscut, într-un tempou firesc.
Standardul 1.2.
Exprimarea sentimentelor şi emoţiilor cu referire
Selectarea informaţiilor
cheie şi luarea de notiţe în
baza recepţionării textelor (
Iniţierea, întreţinerea şi încheierea unor conversaţii
spontane, pe diverse teme, exprimînd opinii argumentate.
Standardul 2.2.
Elaborarea, individual sau în grup, a unui proiect
Standardul 3.1.
Producerea unui discurs oral pe diverse teme de
actualitate cu prezentarea de argumente.
Standardul 3.2
.Exprimarea opiniilor argumentate cu privire la
persoane, întîmplări, cărţi, filme.
Înţelegerea unui text literar sau non
ce tratează probleme contemporane.
Standardul 4.2.
Identificarea similitudinilor şi deosebirilor dintre
personaje, subiecte, opere.
Standardul 4.3.
Exprimarea opiniei personale argumentate cu
referire la personaje, evenimente, opere.
Standardul 4.4.
Rezumarea conţinutului unor texte literare şi non
Selectarea informaţiilor
cheie şi luarea de notiţe în
baza recepţionării textelor (mesaelor) scrise din diferite medii.
Redactarea unui text argumentativ la o temă dată.
Standardul 6.1.
Aplicarea unor strategii de comunicare eficientă
pentru cunoaşterea şi înţeleger
ea valorilor culturale ale altor
Standardul 6.2.
Aprecierea valorilor culturale, morale, spirituale
proprii şi ale altora prin exprimarea opiniilor argumentate.
Vezi şi următoarea variantă, structurată altfel, fără tabel şi domenii
ÎNV
MÎNTULLICEAL
Oameni şi caractere
Codul bunelor maniere
Locuri memorabile
Personalităţi remarcabile
Relaţia părinţi şi copii
Meşteşuguri populare
Drepturile omului
Valori morale, spirit
uale şi culturale
lemente de construcţie a comunicării
La etapa liceală elevii vor însuşi 900 de unităţi lexicale care fac parte din minimul activ.
În conformitate cu normele ortoepice ale limbii române literare.
eria gramaticală
Numeralul
Propoziţia. Părţi de propoziţie şi propoziţii subordonate de acelaşi fel.cătuire.
Sinonimia comunicativ-
Terminologia la nivel de recunoaştere.
Tipuri de texte
(adaptate şi originale)
1. Legende populare
7. Proverbe, zicători, ghicitori
8. Poezii. Pasteluri
12. Romane (fragmente)
1. Articole cu caracter ştiinţific şi publicistic
4. Reclame
6. Programe de spectacol
9. Curriculum-vitae
5.1.3. Disciplinadestudiu
Русский язык и литература
(в национальной школе)
icomunicarea
Выпускник гимназии способен:
На уровне речевой деятельности
Дифференцировать на слух основные единицы, отдельные явления и факты,
грамматические категории языковой системы русского языка; определять значение и
особенности функционирования в речи лексических, морфологических, синтаксических
Распознавать и характеризовать основные речеведческие понятия и категории;
специфические особенности устной
и письменной
речи, диалога
беседы, монолога
сообщения,
сочинения;
структурно
содержательные особенности высказываний
текстов различных типов речи (
с опорой на
родной язык
); осмысливать особенности отбора и употребления языковых средств, а также
орфографические,
лексические,
грамматические; правила речевого этикета) русского литературного языка для создания
собственных текстов
описание,
повествование,
рассуждение в устной
формах по изучаемым речевым темам.
Эмоционально воспринимать литературное произведение и адекватно реагировать на его
содержание; определять на слух тему, основную идею, содержание, в том числе и в
сравнении с заголовком, последовательность событий; понимать и оценивать поступки
героев, отношение автора к изложенным событиям, героям; высказывать свое личное
отношение к воспринятому содержанию; адекватно воспринимать и понимать содержание
диалога, дискуссии, коммуникативные намерения его участников и реагировать на них;
основную
осмысливать
основные
литературоведческие понятия (
с опорой назнания из родной литературы
); адекватно
воспринимать содержание художественных текстов и кратких биографических справок об
их авторах; осмысливать значение, роль и функции изобразительно
выразительных
средств языка художественного произведения (
с опорой на родную литературу
Говорение (монологическая и диалогическая речь)
Пересказывать содержание прочитанных или воспринятых на слух учебной информации,
учебных текстов, в том числе и на основе различных опор (по вопросам, по заглавию
смысловых частей, по плану и др.) или без них; осуществлять различные виды пересказа
текстов (повествование, описание, смешанного типа с элементами рассуждения), а также
текстов различных жанров художественной литературы (подробный, сжатый, выборочный;
с элементами анализа, рассужждения; с высказыванием своего отношения к содержанию,
событиям, поступкам героев); осуществлять элементарный лингвистический и
литературный анализ художественных произведений различных литературных жанров (
Воспринимать и понимать содержание высказываний собеседника в разнообразных
коммуникативных ситуациях (учебных, со сверстниками, взрослыми) и адекватно
реагировать на реплики собеседника; активно включаться в диалог, дискуссию; выразить
свое отношение к предмету разговора (согласие
несогласие, радость
огорчение;
побуждение собеседника к совместным действиям, установление и регулирование
межличностных отношений, и д.р.); начинать и вести диалог в различных речевых
ситуациях и с различными целями, соблюдая правила речевого этикета и умеренно
пользуясь неязыковыми средствами устной речи: жестами, мимикой и др.
Строить собственные монологические и диалогические высказывания в устной форме (на
основе прочитанной или прослушанной информации, по содержанию рисунка, картины; по
воображаемой ситуации, по собственным наблюдениям, по заданной теме, проблеме и т.д.)
с использованием языковых средств в соответствии с темой, основной мыслью, целью,
сферой и ситуацией общения; соблюдать в практике устного монологического и
диалогического общения основные произносительные, лексические, грамматические
нормы русского литературного языка, а также этические нормы речевого общения,
проявлять толерантность к мнению собеседника
Читать правильно, сознательно, бегло и выразительно вслух (и про себя»), определять и
понимать тему и основную идею текста, основную и дополнительную информацию,
содержащуюся в нем, смысловые части текста, понимать выводы и оценки автора
(учебные тексты различных типов речи)
Выразительно, адекватно авторскому замыслу читать тексты художественных
произведений, в том числе и наизусть; читать по ролям с соблюдением интонационных
особенностей речи персонажей; определять жанр прочитанного художественого текста,
оценивать события, героев произведения, высказывать собственное аргументированное
отношение к прочитанному
Работать с учебником, с книгой (находить нужную информацию, выделять главное,
выделять смысловые части, составлять план, находить, извлекать и использовать нужную
информацию по различным актуальным темам и проблемам, связанным с изучением
русского языка и литературного чтения из других источников (справочников, словарей,
средств массовой коммуникации и информационных технологий, в том числе и Интернет)
Осознанно воспринимать и грамотно записывать диктуемый текст; письменно отвечать на
вопросы по языковой
лингвистической и речевой теме; писать письма и оформлять
Писать изложения (подробные, сжатые, выборочные) по данному или самостоятельно
составленному плану
или без него; мини
сочинения на основе полученной информации
прослушанной), по содержанию картины, по воображаемой ситуации,
личным наблюдениям, по заданной теме с соблюдением правил орфографии и пунктуации
Осуществлять самоконтроль, самокоррекцию и самооценку собственной речевой
деятельности во всех ее видах: аудировании, говорении, чтении, письме.
Науровне ценнностных отношений
Осознавать и понимать позитивную значимость овладения русским языком (наряду с
родным, другими иностранными языками) для активного общения и установления
отношений
сверстниками
национальностей, для социальной и межкультурной адаптации
Проявлять желание изучать русский язык для реализации потребностей общения (в том
числе и с использованием высоких информационных и коммуникационных технологий);
для познания национальных обычаев, традиций, культуры народа, язык которого
Проявлять интерес к русской литературе как искусству слова, как неотъемлемой части
самостоятельного
содержанием
художественных произведений (через их чтение, с помощью кино)
Стремиться выразить свое отношение к нравственным ценностям и мировоззренческим
категориям, отраженным в произведениях родной, русской и зарубежной литературы.
речевая и литературно
речевая тематика
А. Базовая речевая тематика
Время. Время и число.
Природа. Охрана природы.
В мире животных и птиц.
Культура и цивилизация России.
Мои увлечения.
Б. Тематика литературно
тематических блоков
это книга, которую надо внимательно прочесть.
Дорогой мой человек…
это школа человеческих чувств.
Жизнь, зачем ты мне дана?...»
Школьные уроки и уроки жизни.
Искусство в нашей жизни
Людей неинтересных в мире нет...»
Душа обязана трудиться...»
Родина... Почему мы ее любим.
Два вечных чувства: дружба и любовь.
Что есть красота, и почему ее обожествляют люди?».
В. Базовые сведения по речеведению и литературоведению
Речь, ее виды
аудирование (слушание, слышание и понимание), говорение, чтение и
Диалогическая и монологическая речь: диалог и расссказ; тема и основная мысль в диалоге
и рассказе. Отличие диалогической речи от монологической, структура диалога, речевой
Тексты. Типы текстов (описание, повествование, рассуждение; тексты смешанного типа).
Тема и идея текста; заглавие
идея; смысловые части текста.
План текста. Виды планов: вопросный, номинативный, цитатный.
Структура текста
повествования (вступление, основная часть, концовка); абзац, ключевые
слова текста, план, тема, изложение.
содержательность,
стройность,
выразительность; диалог: реплики
вопросы, реплики
ответы, правила использования
Речевые понятия (жанры)
рассказ, повесть, стихотворение, сказка; пословицы,
поговорки, загадки, считалки.
Понятия, связанные с содержанием и структурой художественного текста: характер
литературного героя (поступки, портрет, речь, художественная деталь); эпизод, система
действующих лиц, пейзаж, интерьер.
Изобразительные средства языка (эпитет, сравнение, метафора, олицетворение, антитеза).
Прозаическая и художественная речь (ритм, рифма).
Г. Базовые языковые знания
Речь и язык. Текст, предложение, слово, слог, звук. Речевые модели
образцы типовых
Слова активного запаса, тематические группы слов, учебные выражения.
Однозначные и многозначные слова. Прямое и переносное значение слова. Синонимы и
Фонетика и орфография
Русский алфавит. Звуки и буквы. Соотношение звуков и букв. Буквы е, ё, ю, я,
обозначающие сочетания звуков. Гласные после шипящих. Их произношение и правописание.
Глухие и звонкие согласные, их произношение и правописание. Твердые и мягкие
согласные. Обозначение мягкости на письме.
Разделительные ь и ъ.
Ударение. Разноместность и подвижность русского ударения.
Состав слова и словообразование
Основа слова и окончание. Корень слова. Суффикс, приставка. Правописание гласных и
согласных в приставках. Правописание приставок на з, с: раз
, рас
, без
, бес
, воз
, вос
, из
Беглые гласные о, е в корнях и суффисках.
Сложные и сложносокращенные слова.
Правописание разделительных ъ и ь.
(с опорой на родной язык)
Имя существительное.
Род имен существительных: мужской, женский, средний. Понятие
о существительных общего рода. Число имен существительных: единственное и
множественное. Существительные единственного или только множественного числа.
Склонение имен существительных: I, II, III склонение. Падежи существительных и падежные
вопросы (без предлогов и с предлогами). Склонение имен существительных во
множественном числе.
Понятие о несклоняемых существительных.
Существительные в разных синтаксических функциях.
Имя прилагательное.
Родовые окончания прилагательных. Согласование имени
прилагательного с существительным. Степени сравнения прилагательных: сравнительная и
Склонения прилагательных в единственном и множественном числе.
Имя числительное.
Вопросы Сколько? Который? Синтаксическая связь числительных с
существительными. Вопрос Сколько? Правописание числительных (выборочно).
. Личные местоимения. Притяжательные местоимения. Вопросительные (без
термина) местоимения. Употребление местоимений в речи.
. Неопределенная форма глаголов (
Времена глагола. Настоящее время глагола; сочетание глагола
сказуемого с подлежащим в
лице и числе. Прошедшее время глагола; сочетание глагола
сказуемого в роде (в
единственном числе) и числе с подлежащим. Будущее время глагола (простое и сложное);
сочетание в лице и числе с подлежащим.
Виды глагола: совершенный и несовершенный (практическое усвоение). Образование
совершенного вида с помощью приставок.
Наречие в функции обстоятельств как распространитель сказуемого (временные,
пространственные и другие отношения в словосочетаниях).
Использование предлогов с существительным для обозначения места,
направления движения, времени.
Связь слов и предложений с помощью союзов. Употребление союзов в
Употребление в речи частиц:
Предложение, словосочетание, текст
Предложение как языковая и речевая единица. Словосочетание как строительный материал
Классификация предложений по цели высказывания и эмоциональной окраске.
Простое двусоставное предложение. Главные члены предложения.
Типы сказуемого: простое и составное сказуемое. Составное глагольное и именное
(с опорой на родной язык).
Тире между подлежащим и сказуемым
Второстепенные члены предложения: определение, дополнение, обстоятельство. Виды
определений, дополнений, обстоятельств
(с опорой на родной язык).
Односоставное предложение: назывное и безличное.
Предложения с однородными членами. Предложения с обращениями и вводными словами
(с опорой на родной язык).
Прямая и косвенная речь. Знаки препинания.
Понятие о сложном предложении
(с опорой на родной язык).
Сложносочиненные
предложения. Сложноподчиненные предложения: главное и придаточное предложения.
Виды придаточных предложений: придаточные обстоятельственные, определительные,
дополнительные (изъяснительные).
Понятие о сложных бессоюзных предложениях
(с опорой на родной язык)
Disciplinadestudiu
Русский язык и литература
(для учебных заведений с русским языком обучения)
Горшкова Раиса
Горленко Федор
Образовательные стандарты по русскому языку
Начальная школа
I. Компетенции
Стандарт 1.1
Знание и понимание значения элементарной терминологии по предмету Русский
Стандарт 1.2
Знание и понимание особенностей русской графики
Стандарт 1
Знание и понимание особенностей фонетики русского языка
Стандарт 1.
Знание случаев возможного расхождения произношения и написания слов (гласные
и согласные в слабой позиции, парные и непроизносимые согласные)
Стандарт 1.5
Знание основных функций мягкого и твердого знаков в словах и грамматических
формах слова
Стандарт 1.6
Знание и понимание значимых частей русского слова
Стандарт 1.7
Знание и понимание значения новых слов и выражений
Стандарт 1.8
Знание знаменательных частей речи русского языка и их основных лексико
грамматических признаков
Стандарт 1.9
Знание основных синтаксических единиц русского языка, основных типов
предложений по цели высказывания (повествовательные, вопросительные,
побудительные) и по интонации (невосклицательные/восклицательные)
Стандарт 1.10
Знание смысловых типов текста (повествование, описание, рассуждение) и
особенностей их построения;
Стандарт 1.11
Знание правил правописания безударных гласных (проверяемые и непроверямые
гласные); правил правописания падежных окончаний склоняемых частей речи и
личных окончаний глаголов
Стандарт 1.12
Умение адекватно воспринимать звучащую речь
рассказ учителя, высказывания
сверстников, детские радиопередачи, аудиозаписи и др.
Стандарт 1.13
Умение различать текст и группу отдельных предложений
Стандарт 1.1
Умение проводить элементарный анализ текста (выделять главную мысль и
озаглавливать текст), использовать несложные формы учебного диалога и монолога
для освоения учебного материала
Стандарт 1.15
Умение анализировать и кратко характеризовать в соответствии с изученными
признаками звуки речи, состав слова; части речи, предложения
Стандарт 1.16
Умение различать и сравнивать слова близкие и противоположные по смыслу,
слова многозначные
Стандарт 1.17
Умение различать звуки и буквы; формы одного и того же слова и однокоренные
слова; слова близкие по смыслу и однокоренные; предложения распространенные и
нераспространенные; предложения по цели высказывания и по интонации
Стандарт 1.18
Умение делить слова на слоги и для переноса
Стандарт 1.19
Проверять разными способами правописание слов с изученными орфограммами
Стандарт 1.20
Практическое использование алфавита при работе со словарем
Стандарт 1.21
Умение строить несложные монологические высказывания на доступные темы в
форме описания, повествования
Стандарт 1.22
Соблюдение наиболее распространенных орфоэпических норм
Стандарт 1.23
Умение передавать в устной и письменной форме основное содержание аудио
и
письменного текста (объемом не более 90 слов)
Стандарт
1.24.
Соблюдение изученных норм орфографии и пунктуации (при письме текста под
– 75-
80 слов): прописная буква в начале предложения, в именах
собственных, звонкие и глухие согласные в корне слова; непроизносимые
согласные; сочетания жи
ши, ча
ща, чу
щу, чк, чн; удвоенные согласные,
безударные гласные, проверяемые ударением (в корне слова); безударные гласные,
непроверяемые ударением; ъ, ь разделительные знаки, ь после шипящих на конце
имен существительных, ь после шипящих в окончаниях глаголов 2
го лица
единственного числа; не» с глаголами; безударные падежные окончания имен
существительных, имен прилагательных; правописание безударных личных
окончаний глаголов; знаки препинания в конце предложения (точка,
вопросительный и восклицательный знаки), запятая в предложениях с
Стандарт 1.25
Владение формами русского речевого этикета в ситуации повседневного и
учебного общения (приветствие, прощание, благодарность и др.)
II. Стандарты содержания по русскому языку
2.1 Языковая и коммуникативная компетенция
Виды речевой деятельности
Слушание (аудирование).
Восприятие и понимание звучащей речи.
Говорение. Использование средств языка в устной речи в соответствии с условиями
общения. Практическое овладение диалогической формой речи. Практическое овладение
монологическими высказываниями (рассказ
описание, повествование, рассуждение на
доступные детям темы). Устный рассказ об играх, праздниках, прогулках и пр. Овладение
нормами речевого этикета в ситуациях учебного и бытового общения (приветствие, прощание,
извинение, благодарность, обращение с просьбой). Соблюдение орфоэпических норм и
правильной интонации.
Чтение и понимание учебного текста, формулировок заданий, правил,
Отличие письменной речи от устной. Различение предложения и текста.
Признаки текста. Безошибочное списывание текста. Написание под диктовку текста (75
слов) в соответствии с изученными нормами правописания. Изложение текста (повествование,
повествование с элементами описания). Создание небольшого текста (сочинения) по
интересной детям тематике. Составление поздравлений, писем.
Система языка (практическое усвоение)
Фонетика. Графика.
Звуки и буквы: гласные, согласные. Различение согласных звонких и
глухих, мягких и твердых, парных и непарных. Гласные ударные и безударные. Деление слов на
слоги. Словесное ударение. Восприятие на слух и правильное произношение слов.
Русский алфавит. Обозначение мягкости согласных звуков на письме. Употребление
пробела между словами, знака переноса.
Слово и его значение.
Словарное богатство русского языка. Слова однозначные и
многозначные. Прямое и переносное значение слова.
Использование словарей русского языка.
Состав слова
. Значимые части слова (корень, приставка, суффикс, окончание). Значение
суффиксов и приставок (простейшие примеры).
Однокоренные слова, формы одного и того же
Имя существительное, значение и употребление. Различение одушевленных и
неодушевленных имен существительных; имен существительных мужского, женского и среднего
рода. Изменение существительных по числам и падежам. Различение 1
го, 2
го и 3
го склонения
Имя прилагательное, значение и употребление. Изменение по родам, числам и падежам.
Согласование с именем существительным.
Местоимение, значение и употребление.
Склонение личных местоимений.
Глагол, значение и употребление. Изменение по временам, лицам и числам в настоящем и
будущем времени, по родам и числам в прошедшем времени. Неопределенная форма глагола.
Практическое овладение способами определения спряжения глаголов (1, 2 спряжение).
Предлоги, союзы. Их роль в речи.
Различение слова, словосочетания и предложения. Разновидности предложений
по цели высказывания и эмоциональной окраски. Главные и второстепенные члены предложения.
Связь слов в предложении. Простое распространенное и нераспространенное предложения.
Однородные члены предложения.
Различение и употребление в речи простых и сложных
Орфография.
Правописание безударных гласных, парных звонких и глухих согласных,
непроизносимых согласных, удвоенных согласных в корне слова; правописание безударных
падежных окончаний имен существительных и прилагательных, безударных личных окончаний
глаголов. Правописание не
с глаголами. Правописание сочетаний жи
ши, ча
ща, чу
щу, чк
Употребление прописной буквы в начале предложения, в именах собственных. Употребление
разделительных Ь и Ъ, Ь после шипящих на конце имен существительных и глаголов. Разные
способы проверки правописания слов: изменение формы слова, подбор однокоренных слов,
использование орфографического словаря
Знаки препинания в конце предложения (точка, вопросительный,
восклицательный знаки). Запятая в предложениях с однородными членами.
Образовательные стандарты по литературному чтению
(начальная школа)
I. Компетенции
Стандарт 1.1
Знание и понимание содержания изученных литературных произведений, знание их
Стандарт 1.2
Знание и понимание особенностей жанров детской художественной литературы
сказка, рассказ, басня
Стандарт 1.3
Знание основных элементов книги (обложка, оглавление, титульный лист,
иллюстрация, аннотация).
Стандарт 1.
Умение осознанно читать текст художественного произведения (про себя)
Стандарт 1.5
Умение определять тему и главную мыль произведения
Стандарт 1.6
Умение пересказывать произведение (объем
Стандарт 1.7
Умение делить текст на смысловые части, составлять его простой план
Стандарт 1.8
Умение оценивать события, героев произведения (составлять небольшое
монологическое высказывание)
Стандарт 1.9
Выразительное чтение изученных текстов художественных произведений; чтение
выразительно наизусть (по выбору)
Стандарт 1.10
Умение приводить примеры произведений фольклора
пословиц, загадок, сказок
Стандарт 1.11
Умение различать жанры детской художественной литературы
сказка, рассказ,
басня; различать сказки народные и литературные
Стандарт 1.12
Умение приводить примеры художественных произведений разной тематики по
изученному материалу
Стандарт 1.13
Умение использовать самостоятельное чтения как источник получения знаний
Стандарт 1.1
Умение высказывать оценочное суждение о прочитанном произведении (герое,
Стандарт 1.15
Умение выделять основные элементы книги
обложка, титульный лист,
иллюстрация, оглавление;
Стандарт 1.16
Определение содержания книги по ее внешним признакам (автор, заглавие,
оглавление, предисловие)
Стандарт 1.17
Умение пересказывать тексты детской художественной литературы с соблюдением
их сюжетного и композиционного построения
Стандарт 1.18
Умение выбирать книгу из ряда предложенных по указанным признакам (по теме,
автору, жанру)
Стандарт 1.19
Умение находить в словаре значение неизвестного слова.
II. Стандарты содержания по литературному чтению
Литературная и коммуникативная компетенция
Круг чтения.
Произведения художественные, научно
популярные. Произведения устного
народного творчества. Произведения выдающихся представителей русской литературы (А.С.
Пушкин, М.Ю.Лермонтов, Ф.И.Тютчев, А.А.Фет, И.А.Крылов, Н.А.Некрасов, Л.Н.Толстой,
А.П.Чехов, С.А.Есенин); классиков русской и молдавской детской литературы; произведения
современной русской, молдавской и зарубежной литературы, доступные для восприятия
младшими школьниками. Справочно
энциклопедическая литература.
Детские периодические
Основные темы детского чтения: произведения о родине, о природе, о труде, о детях, о
взаимоотношениях людей, о добре и зле; о приключениях и др.
Первоначальное литературное образование.
Понимание содержания литературного
произведения: тема, главная мысль (идея), события, их последовательность. Герои произведения.
Восприятие и понимание их эмоционально
нравственных переживаний.
Характер героя, его
поступки и их мотивы.
Различение жанров произведений: малые фольклорные жанры, народная
сказка; литературная сказка; рассказ;
стихотворение; басня.
Выделение языковых средств
художественной выразительности (без использования терминологии).
Иллюстрация в книге и ее роль в понимании произведения. Связь произведений литературы
с другими видами искусств.
Умение работать с книгой: различать тип книги, пользоваться выходными данными (автор,
заглавие, подзаголовок и др.), оглавлением,
, аннотацией для
самостоятельного выбора и чтения книг.
Виды речевой деятельности
Восприятие на слух и понимание художественных произведений
разных жанров (в пределах изучаемого материала).
Осознанное чтение доступных по объему и жанру произведений.
Осмысление цели
Выбор вида чтения в соответствии с целью.
Способ чтения: чтение целыми словами.
Правильность чтения: безошибочное чтение незнакомого текста с соблюдением норм
литературного произношения. Скорость чтения: установка на нормальный для читающего темп
беглости, позволяющий ему осознать текст. Установка на постепенное увеличение скорости
чтения. Выразительное чтение, использование интонаций, соответствующих смыслу текста.
Участие в диалоге при обсуждении прослушанного (прочитанного)
произведения. Формулирование личной оценки, аргументация своего мнения с привлечением
текста произведения или других источников. Умение ставить вопросы, отвечать на вопросы по
содержанию прочитанного Пересказ текста. Построение небольшого монологического
высказывания: рассказ о своих впечатлениях о произведении (героях, событиях); устное
изложение текста по плану; устное сочинение повествовательного характера с элементами
рассуждения и описания.
Декламация стихотворных произведений (чтение наизусть).
Создание небольших письменных ответов на поставленный вопрос по
прочитанному (прослушанному) произведению.
Образовательные стандарты по русскому языку
(за курс гимназии)
I. Компетенции
Стандарт 1.1
Знание и понимание сущности и назначения языка, его роли в жизни человека и
общества; роли русского языка как национального языка русского народа и
языка межнационального общения
Стандарт 1.2
Знание и понимание функций русского языка в Республике Молдова и современном
мире как одного из самых развитых и богатых мировых языков
Стандарт 1.3
Знание и понимание социальной природы языка как динамической, развивающейся
системы, взаимосвязи всех уровней языка; зависимости развития языка от
развития общества
Стандарт 1.
Знание и понимание различных признаков литературного языка как высшей формы
национального языка
Стандарт 1.5
Знание и понимание основных единиц языка, их опознавательных и
различительных признаков; основных грамматических категорий языка
Стандарт 1.6
Знание основных норм современного русского литературного языка
(орфоэпических,
лексических,
грамматических,
орфографических,
пунктуационных, стилистических); норм русского речевого этикета
Стандарт 1.7
Знание и понимание смысла понятий:
речь, речевое общение, речь устная
письменная; монолог, диалог
и их виды; сфера и ситуация речевого
общения; функционально
стилистические
разновидности языка; жанры
смысловыетипы речи, виды чтения; текст, типы текста; лингвистика
и ее
основные разделы; основные
единицы языка
Стандарт 1.8
Знание и понимание различительных признаков разговорной и книжной речи,
функциональных стилей речи (научного, публицистического, официально
делового, художественного, разговорного)
Стандарт 1.9
Понимание важности различных видов лингвистического анализа
(фонетического, морфологического, синтаксического и др.) для практического
овладения языком
Стандарт 1.10
Знание основных структурных и смысловых признаков текста, его стилистических
особенностей
Стандарт 1.11
Свободное, точное и правильное изложение своих мыслей в устной и письменной
форме; владение различными видами монолога (повествование, описание,
рассуждение, смешанный вид) монолога и диалога (побуждение к действию,
обмен мнениями, установление и регулирование межличностных отношений)
Стандарт 1.12
слушание и адекватное восприятие информации устного сообщения;
воспроизведение в устной и письменной форме прослушанного текста с
заданной степенью свернутости (изложение, тезисы, конспект, резюме, отзыв
Стандарт 1.13
Чтение текстов разных стилей с использованием изучающего,
ознакомительного, просмотрового и др. видов чтения
Стандарт 1.1
Осуществление в собственной речевой практике выбора и организации
языковых средств в соответствии с темой, целями, сферой и ситуацией
общения
Стандарт 1.15
Мотивированное использование синонимических средств русского языка
Стандарт 1.16
соблюдение этических и эстетических норм русского речевого общения,
правильное употребление языковых средств в различных жизненных ситуациях
Стандарт 1.17
Создание собственных письменных высказываний (сочинение, заявление,
доверенность и др.), соблюдение норм построения текста (логичность,
последовательность, связность, соответствие теме, стилю речи и др.)
Стандарт 1.18
Соблюдение в практике речевого общения основных произносительных,
лексических, грамматических, стилистических норм современного русского
литературного языка
Стандарт 1.19
Соблюдение в письменной речи основных орфографических и пунктуационных
норм русского языка;
Стандарт 1.20
Владение навыками речевого самоконтроля; оценивание своей речи с точки
зрения ее правильности; умение находить грамматические и речевые ошибки
и недочеты
Стандарт 1.21
Исправление ошибок, совершенствование и редактирование чужих и собственных
текстов
Стандарт 1.22
Извлечение информации из различных источников; умение свободно
использовать лингвистические словари, справочную литературу, а также
информационные возможности Интернета
Стандарт 1.23
Понимание значимости русского языка в жизни современного общества и
осознание его как духовной ценности; проявление любви и уважения к
русскому языку как языку обучения
Стандарт 1.2
Соблюдение основных речевых норм в типичных сферах и ситуациях
общения, стремление к постоянному речевому самосовершенствованию, оценка
своей и чужой речи с точки зрения точного, уместного и выразительного
употребления языковых средств
Стандарт 1.25
Использование русского языка для обеспечения диалога русской культуры с
культурами других народов, проживающих на территории Республики Молдова;
Стандарт 1.26
Осмысление русского языка как инструмента для саморазвития исамореализации
духовного мира человека.
II. Стандарты содержания по русскому языку
Коммуникативная компетенция
Речь и речевое общение. Речь устная и письменная, диалогическая и монологическая.
Сферы речевого общения
Функциональные разновидности языка (разговорная речь,
функциональные стили: научный, публицистический, официально
деловой; язык художественной
литературы), их основные особенности.
Ситуации речевого общения.
Основные жанры научного(отзыв, реферат, выступление,
доклад
статья, рецензия
публицистического(выступление,
статья, интервью, очерк),
официально
расписка,
, заявление,
) стилей, разговорной (рассказ, беседа, спор) речи.
Культура речи. Критерии культуры речи.
Текст как продукт речевой деятельности. Функционально
смысловые типы текста:
повествование, описание, рассуждение. Структура текста.
Основные виды информационной переработки текста: план, конспект,
Анализ текста с точки зрения его темы, основной мысли, структуры, принадлежности к
смысловому типу, определенной функционально
стилистической разновидности
Овладение основными видами речевой деятельности: аудированием (слушанием),
говорением, чтением, письмом.
Адекватное восприятие устной и письменной речи в соответствии с ситуацией речевого
Создание устных монологических и диалогических высказываний на актуальные социально
культурные, нравственно
этические, бытовые, учебные темы в соответствии с целями и ситуацией
Овладение различными видами чтения (ознакомительное, изучающее,
просмотровое), приемами работы с учебной книгой и другими информационными
источниками, включая ресурсы Интернета.
Изложение содержания прослушанного или прочитанного текста (подробное, сжатое,
выборочное). Написание сочинений различных видов; создание текстов разных стилей и жанров:
конспект, отзыв,
расписка, доверенность
Языковая компетенция
Общие сведения о языке
Роль языка в жизни человека и общества.
Русский язык
национальный язык русского народа, государственный язык Российской
Федерации и язык межнационального общения.
язык русской художественной литературы.
Русский язык как развивающееся явление.
Лексические и фразеологические новации
Понятие о русском литературном языке и его нормах.
Основные лингвистические словари. Извлечение необходимой информации из словарей.
Наука о русском языке и ее основные разделы.
Краткие сведения о выдающихся
Фонетика. Орфоэпия
Основные средства звуковой стороны речи: звуки речи, слог, ударение, интонация.
Система гласных и согласных звуков. Изменение звуков в речевом потоке. Соотношение
звука и буквы.
Элементы фонетической транскрипции.
Основные орфоэпические нормы русского литературного языка.
Связь фонетики с графикой и орфографией
Основные выразительные средства фонетики.
Правильное произношение слов и интонирование предложений. Оценка собственной и
чужой речи с точки зрения орфоэпических и интонационных норм.
Применение знаний и умений по фонетике в практике правописания.
Состав слова (Морфемика) и словообразование
минимальная значимая единица языка. Виды морфем: корень, приставка,
суффикс, окончание, постфикс. Чередование звуков в морфемах. Основа слова.
Основные способы образования слов.
Основные выразительные средства морфемики и словообразования.
Применение знаний и умений по морфемике и словообразованию в практике правописания.
Лексика и фразеология
основная единица языка.
Лексическое значение слова. Однозначные и многозначные слова; прямое и переносное
Синонимы. Антонимы. Омонимы.
Стилистически окрашенная лексика русского языка.
Исконно русские и заимствованные слова.
Лексика общеупотребительная и лексика ограниченного употребления.
Фразеологизмы; их значение и употребление.
Пословицы, поговорки, афоризмы и крылатые
слова как явления фразеологической системы.
Понятие об этимологии, истории происхождения слов и фразеологизмов.
Основные лексические нормы современного русского литературного языка.
Основные выразительные средства лексики и фразеологии.
Употребление лексических средств в соответствии со значением, сферой и ситуацией
общения. Оценка своей и чужой речи с точки зрения точного, уместного и выразительного
Система частей речи в русском языке.
Самостоятельные части речи, их грамматическое значение, морфологические признаки,
Служебные части речи.
Междометия и звукоподражательные слова.
Основные морфологические нормы русского литературного языка.
Основные выразительные средства морфологии.
Употребление форм слов различных частей речи в соответствии с нормами современного
русского литературного языка.
Применение знаний и умений по морфологии в практике правописания.
Словосочетание и предложение как основные единицы синтаксиса.
Синтаксические связи слов в словосочетании и предложении.
Виды предложений по цели высказывания и эмоциональной окраске.
предикативная
) основа предложения. Предложения простые и сложные.
Главные и второстепенные члены предложения и способы их выражения.
Предложения двусоставные и односоставные, распространенные и нераспространенные,
Однородные члены предложения. Обособленные члены предложения.
Обращения. Вводные, вставные слова и конструкции.
Предложения сложносочиненные, сложноподчиненные, бессоюзные.
Сложные предложения с различными видами связи.
Способы передачи чужой речи.
Текст. Деление текста на смысловые части и основные средства связимежду ними
Основные синтаксические нормы современного русского литературного языка.
Основные выразительные средства синтаксиса.
Употребление синтаксических конструкций в соответствии с нормами русского
литературного языка.
Применение знаний и умений по синтаксису в практике правописания.
Правописание: орфография и пунктуация
Правописание гласных и согласных в составе морфем.
Правописание Ъ и Ь.
Слитные, дефисные и раздельные написания.
Прописная и строчная буквы.
Соблюдение основных орфографических норм.
Знаки препинания, их функции. Одиночные и парные знаки препинания.
Знаки препинания в конце предложения, в простом и в сложном предложениях, при прямой
речи, цитировании, диалоге.
Сочетание знаков препинания.
Употребление пунктуационных знаков.
2.3. Культуроведческая компетенция
Отражение в языке культуры и истории народа. Взаимообогащение языков народов
Русский речевой этикет, его особенности в сопоставлении с речевым этикетом родного
Выявление единиц языка с национально
культурным компонентом значения в
произведениях устного народного творчества, в художественной литературе и исторических
текстах; объяснение их значения с помощью лингвистических словарей (толковых,
этимологических и др.).
курсивом выделен материал, который подлежит изучению, но не включается
в требования к уровню подготовки выпускников гимназии.
Образовательные стандарты по литературе
(за курс гимназии)
I. Компетенции
Стандарт 1.1
Знание и понимание содержания самостоятельно прочитанных литературных
произведений, рекомендованных дляобязательного изучения
Стандарт 1.2
Знание и понимание основных фактов жизненного и творческого пути писателей
Стандарт 1.3
Знание и понимание ключевых проблем русской литературы в контексте мировой
культуры; связи изученного произведения со временемего написания
проблематики изученных произведений русской и зарубежной литературы
Стандарт 1.
Знание базовых теоретико
литературных понятий, отражающих своеобразие
мировосприятия художника слова;
Стандарт 1.5
Знание основных этапов русского историко
литературного процесса как составной
части мировой художественной культуры;
Стандарт 1.6
Умение работать с книгой (находить нужную информацию, выделять главное,
сравнивать фрагменты, составлять тезисы и план прочитанного, выделять
смысловые части)
Стандарт 1.7
Умение определять принадлежность художественного произведения к одному из
литературных родов и жанров
Стандарт 1.8
Выявление в художественных произведениях конкретно
исторического и
общечеловеческого содержания
Стандарт 1.9
Умение соотносить произведения классической литературы с современностью
Стандарт 1.10
Сопоставление произведения русской литературы с произведениями зарубежной
литературы, а также с произведениями писателей Республики Молдова
Стандарт 1.11
Определение и формулирование в изученном произведении темы, идеи,
характеристика героев, сопоставление героев одного или нескольких
Стандарт 1.12
Характеристика особенностей сюжета, композиции, роли изобразительно
выразительных средств
Стандарт 1.13
Умение выражать свое понимание проблематики художественного
Стандарт 1.1
Выразительное чтение произведения (или фрагмента), в том числе выученных
наизусть с соблюдением норм русского литературного произношения
Стандарт 1.15
Владение различными видами пересказа (подробный/сжатый, выборочный, с
изменением лица рассказчика)
Стандарт 1.16
Умение строить устные и письменные высказывания на основе изученного
произведения и собственного жизненного опыта
Стандарт 1.17
Умение давать развернутый ответ на проблемный вопрос
Стандарт 1.18
Умение вести диалог по прочитанным произведениям, участвовать в дискуссии,
воспринимать чужую точку зрения и аргументированно отстаивать свою
Стандарт 1.19
Умение писать изложения с элементами сочинения, отзывы о самостоятельно
прочитанных произведениях, сочинения разных типов и литературно
творческие работы различных жанров
Стандарт 1.20
Определение разнообразных связей между литературными явлениями и
фактами, а также между литературой и явлениями реальной жизни
Стандарт 1.21
Умение аргументированно формулировать собственное оценочное суждение о
прочитанном художественном произведении, просмотренном спектакле, фильме,
определяя в них нравственные ценности, близкие собственной жизненной
Стандарт 1.22
Умение создавать связный текст (устный и письменный) на заданную тему с
учетом норм современного русского литературного языка
Стандарт 1.23
Умение находить и грамотно использовать нужную информацию о литературе, о
конкретном произведении и его авторе с помощью различных источников
(справочная литература, периодика, телевидение, Интернет).
Стандарт 1.2
Восприятие литературы как неотъемлемой части русской культуры; осознание
специфики литературы как искусства слова
Стандарт
1.25.
Понимание нравственных ценностей и мировоззренческих категорий,
отраженных в литературе; умение определять и обосновывать свое отношение к
этим ценностям
Стандарт 1.26
Стремление к самостоятельному чтению произведений художественной
литературы, её восприятию на эмоционально
эстетическом уровне; к
формированию
художественного
отличать
истинные
литературные произведения от литературных подделок
Стандарт 1.27
Соотнесение материала литературной классики с современностью, сопоставление
произведений русской литературы с произведениями молдавской и мировой
художественной литературы.
II. Стандарты содержания по литературе
литературные понятия:
Художественная литература как искусство слова.
Художественный образ.
Устное народное творчество. Жанры фольклора.
Литературные роды и жанры.
Основные литературные направления: классицизм, сентиментализм, романтизм, реализм.
Форма и содержание литературного произведения: тема, идея, проблематика, сюжет,
стадии развития действия: экспозиция, завязка, кульминация, развязка, эпилог;
лирическое отступление; конфликт, образ автора, автор
повествователь, литературный герой,
лирический герой, система образов.
художественного
художественном произведении: эпитет, метафора, сравнение. Гипербола. Аллегория.
Проза и поэзия. Основы стихосложения: стихотворный размер, ритм, рифма, строфа.
Литературная критика.
Взаимосвязь и взаимовлияние национальных литератур.
специфическое в литературе.
2.2. Литературные произведения для чтения и изучения:
Русский фольклор
Русские народные сказки (волшебная, бытовая, о животных
по 1 сказке).
Народные песни, загадки, пословицы, поговорки.
Былина Илья Муромец и Соловей
Древнерусская литература
Слово о полку Игореве»
Поучение Владимира Мономаха» (фрагменты)
Повесть временных лет» (фрагмент о смерти вещего Олега)
Ода на день восшествия на Всероссийский престол Ее Величества государыни
Императрицы Елисаветы Петровны, 177 года» (фрагменты).
Вечернее размышление о Божием величестве при случае великого северного сияния»
Комедия Недоросль» (фрагменты).
Стихотворения: Памятник», Река времен в своем стремленьи…», 2 произведения по
Повесть Бедная Лиза».
 басни по выбору.
Стихотворения: К портрету Жуковского», К портрету Вяземского», Сожженное письмо»,
Храни меня, мой талисман», Если жизнь тебя обманет…», Признание», Кипренскому», Ты и
вы», Цветок», Няне», Узник», Пущину», Песнь о вещем Олеге», К***» (Я помню чудное
мгновенье…»), Арион», Анчар», На холмах Грузии лежит ночная мгла…», Мадонна», Я вас
любил…», Поэт», Я памятник себе воздвиг нерукотворный…», а также 2 стихотворения по
» (фрагменты), Медный всадник», Руслан и Людмила» (фрагменты).
(Станционный смотритель»).
Капитанская дочка».
М.Ю. Лермонтов
Парус», Смерть Поэта», Бородино», Утес», Беглец», Нет, я не
Байрон…», Поцелуями прежде считал…», Нищий», Я жить хочу», Молитва» (В минуту
жизни трудную…»), Три пальмы», И скучно, и грустно», Нет, не тебя так пылко я люблю…»,
Я не хочу, чтоб свет узнал…», Расстались мы…», Есть речи…», Предсказание», а также 2
стихотворения по выбору.
Поэмы: Песня про царя Ивана Васильевича, молодого опричника и удалого купца
Калашникова», Мцыри».
Вечера на хуторе близ Диканьки» (1 повесть по выбору),
Тарас Бульба»
(фрагменты). Повесть Шинель».
Комедия Ревизор».
Записки охотника»: Бежин луг», Свидание».
Повести: Муму»,
Шинель».
Стихотворения в прозе»
(3 стихотворения по выбору).
Стихотворения: Летний вечер», Осенний вечер», Над этой темною толпою…», Нам не
дано предугадать», Она сидела на полу…», Есть в осени первоначальной…»,
а также 2
стихотворения по выбору.
Стихотворения: Школьник», Вчерашний день часу в шестом…», Размышления у
парадного подъезда», Крестьянские дети», Железная дорога», Я не люблю иронии твоей»,
Поэмы: Мороз, Красный нос», Русские женщины» (Княгиня Трубецкая).
Сказки: Повесть о том, как один мужик двух генералов прокормил», Дикий помещик»,
также 1 сказка по выбору.
Рассказы: Кавказский пленник», После бала».
Юность» (отдельные главы)
Рассказы: Белолобый»,Смерть чиновника», Хамелеон», Толстый и тонкий»,
Злоумышленник»,а также 2 рассказа по выбору.
Дети подземелья», рассказы: Парадокс», Огоньки».
РУССКАЯ ЛИТЕРАТУРА ХХ ВЕКА
Рассказы: Лапти»,
Повесть Детство» (фрагменты). Ма
аленькая!». Песня о Соколе»
Л.Андреев
Стихотворения: А вы могли бы?», Послушайте!», Хорошее отношение к лошадям»,
Необычайное приключение, бывшее с Владимиром Маяковским летом на даче»,
Прозаседавшиеся»,
а также 2 стихотворения по выбору.
Стихотворения: Вот уж вечер», Гой ты, Русь, моя родная…», Край ты мой
заброшенный…», Разбуди меня завтра рано…», Шаганэ ты моя, Шаганэ…», Песнь о собаке»,
Не жалею, не зову, не плачу….»,
а также 2 стихотворения по выбору.
А.А. Ахматова
Стихотворения: А там мой мраморный двойник…», Дверь полуоткрыта»,
король»,Песня о песне»,
Молитва», Мне голос был…»,
Сказал, что у меня соперниц нет…»,
Не с теми я, кто бросил землю»,
Что ты бродишь, неприкаянный…»,
Муза», Двустишие», И
упало каменное слово…», Клятва»,
а также 2 стихотворения по выбору.
Стихотворения: Родина», Бабушке», Мне нравится, что вы больны не мной…», С
большой нежностью», Красною кистью…», Семь холмов, как семь колоколов…», из цикла
Стихи о Москве»,
а также 2 стихотворения по выбору.
Повесть Собачье сердце»
Рассказы: Еще мама»,
Юшка»
В.П. Астафьев
Рассказы: Васюткино озеро», Конь с розовой гривой», Фотография, на которой меня
Рассказ Зеленая лампа»
Рассказ Телеграмма».
Стихотворения: О красоте человеческих лиц», Можжевеловый куст», Завещание», Я не
ищу гармонии в природе»,
а также 1стихотворение по выбору
Поэма Василий Теркин» (главы),стихотворение Братья», а также 2 стихотворения по
В.М.Шукшин.
2 рассказа по выбору.
Рассказы: Жеребенок», Судьба человека».
Земля родная» (главы из книги).
ЗАРУБЕЖНАЯ ЛИТЕРАТУРА
Антуан де Сент Экзюпери
Маленький принц».
ТрагедияРомео и Джульетта»
Приключения Гекльберри Финна»
1 сказка по выбору.
Л. Кэрролл, Ш. Перро, Дж.Родари
(1 автор по выбору).
Японские трехстишия хокку (хайку).
Из перечисленных авторов2 произведения по выбору:
Р.Брэдбери, А.Линдгрен, М.Рид,
Ф. Купер, Д. Лондон.
Лицейское образование
Образовательный стандарт по русскому языку
Гуманитарный профиль
. Компетенции
Стандарт 1.1
Знание и понимание смысла понятий: языки естественные и искусственные;
национальный, государственный, мировой язык и язык межнационального
общения; речевой ситуации и ее компонентов; культуры речи и ее основных
аспектов; языковой нормы и ее типов
Стандарт 1.
Знание и понимание основных функций языка; связи языка и истории, культуры
русского и других народов Молдовы
Стандарт 1.3
Знание и понимание особенностей развития русского языка на современном этапе
Стандарт 1.
Знание и понимание системного устройства языка, взаимосвязи его уровней и
Стандарт 1.5
Знание и понимание основных особенностей функциональных стилей русского
Стандарт 1.6
Знание норм современного русского литературного языка; принципов русского
правописания и основных орфографических и пунктуационных норм;
современных тенденций в развитии норм русского литературного языка
Стандарт 1.7
Знание выразительных возможностей стилистических ресурсов русского языка
Стандарт 1.8
Знание и понимание закономерностей структурного и семантического построения
Стандарт 1.9
Знание и понимание сходств и различий фонетической, лексической,
грамматической систем русского и других языков; систем речевого этикета
русского и других языков.
Стандарт 1.10
Умение анализировать основные единицы языка с точки зрения соблюдения
норм и функционально
Стандарт 1.11
Умение характеризовать взаимосвязь единиц разных уровней языка
Стандарт 1.12
Умение оценивать устные и письменные высказывания с точки зрения
соотнесенности содержания и языкового оформления, эффективности в
достижении поставленных коммуникативных задач в различных ситуациях и
Стандарт 1.13
Умение использовать лексическую и грамматическую синонимию в собственной
речевой практике; использовать приемы редактирования текста
Стандарт 1.1
Умение производить лингвистический анализ текстов различных смысловых,
функционально
стилистических и коммуникативно
жанровых типов
Стандарт 1.15
Умение создавать устные и письменные монологические и диалогические
высказывания в социально
бытовой, учебно
научной и деловой сферах
общения; создавать устные и письменные высказывания на различные темы;
владеть различными способами информационной переработки текста;
Стандарт 1.16
Умение пользоваться разными видами чтения (ознакомительно
изучающее,
ознакомительно
реферативное и др.) литературы по избранному профилю;
владеть различными способами информационной переработки текста
Стандарт 1.17
Умение создавать тексты разных типов, стилей и жанров
Стандарт 1.18
Применение в практике речевого общения основных орфоэпических, лексических,
грамматических норм современного русского литературного языка; соблюдать
нормы речевого этикета в социально
бытовой, социокультурной, учебно
научной
и официально
деловой сферах общения
Стандарт 1.19
Умение применять орфографические и пунктуационные нормы современного
русского литературного языка
Стандарт 1.20
Умение извлекать необходимую информацию из разных источников (учебно
научных, публицистических, справочной литературы, средств массовой
информации, Интернета); пользоваться учебно
научной литературой по
избранному профилю.
Стандарт 1.21
Понимание значимости русского языка в жизни современного общества и
осознание его как духовной ценности; проявление любви и уважения к
русскому языку как языку обучения;
Стандарт 1.22
Соблюдение основных речевых норм в типичных сферах и ситуациях общения,
стремление к постоянному речевому самосовершенствованию, оценка своей и
чужой речи с точки зрения точного, уместного и выразительного
употребления языковых средств;
Стандарт 1.23
Использование русского языка для обеспечения диалога русской культуры с
культурами других народов, проживающих на территории Молдовы
Стандарт 1.2
Осмысление русского языка как инструмента для саморазвития и
самореализации духовного мира человека.
II. Стандарты содержания по русскому языку
Языковая и лингвистическая компетенции
Введение в науку о языке
Язык как знаковая система и общественное явление
Языки естественные и искусственные
Языки государственные, мировые, межнационального общения.
Основные функции языка.
Русский язык как объект научного изучения. Русистика и ее разделы. Основные методы
изучения языка. Виднейшие ученые
лингвисты. Основные направления развития русистики.
Русский язык в современном мире. Русский язык как один из индоевропейских языков.
Русский язык в кругу других славянских языков. Роль старославянского языка в развитии русского
Общее и дифференциальное (различное) в русском и других языках
Основные этапы исторического развития русского языка.
Сведения об истории русской
письменности. Особенности развития русского языка на современном этапе.
Формы существования русского национального языка (просторечие, народные говоры,
профессиональные языки, арго).
Русский литературный язык как высшая форма проявления национального языка.
Языковая норма, ее функции и типы. Варианты норм. Динамика языковой нормы. Типичные
ошибки, вызванные отклонениями от литературной нормы. Преднамеренные и непреднамеренные
нарушения языковой нормы.
Соотношение понятий язык» и письмо».
Языковая система
Система языка, ее устройство, функционирование; обобщение знаний о единицах и уровнях
языка. Взаимосвязь единиц и уровней языка. Синонимия в системе языка.
Трудные случаи анализа языковых явлений и фактов, возможность их различной
Исторический комментарий языковых явлений различных уровней.
Типология функциональных разновидностей языка: разговорная речь, научный,
публицистический, официально
деловой, художественный стили.
Лингвистический анализ текстов различных функциональных разновидностей языка.
Разговорная речь, её нормы.
Литературный язык и язык художественной литературы, его особенности.
Филологический
анализ художественного текста.
Правописание: орфография и пунктуация
Разделы и принципы русской орфографии.
Основные орфографические нормы русского языка.
Принципы русской пунктуации.
Основные пунктуационные нормы русского языка.
Трудные случаи орфографии и пунктуации.
Коммуникативная компетенция
Сферы и ситуации речевого общения. Компоненты речевой ситуации.
Особенности аудирования (слушания), говорения, чтения и письма как видов речевой
деятельности. Совершенствование всех видов речевой деятельности.
Монологическая и диалогическая речь. Совершенствование навыков монологической и
диалогической речи в различных сферах общения.
Различные виды чтения и их использование в зависимости от коммуникативной установки и
Закономерности структурного и смыслового построения текста
Информационная переработка текста.
Совершенствование умений и навыков создания текстов различных функционально
смысловых типов, стилей и жанров. Редактирование собственного текста.
Культура речи и ее основные аспекты: нормативный, коммуникативный, этический,
Основные коммуникативные качества речи и их оценка. Причины коммуникативных неудач,
их предупреждение и преодоление
Культура учебно
научного и делового общения (устная и письменная формы). Написание
доклада, реферата, тезисов,
рецензии. Составление деловых документов различных
жанров (расписка, доверенность, резюме).
Культура публичной речи.Основные этапы подготовки публичного выступления
Культура разговорной речи.
Культура письменной речи.
Культуроведческая компетенция
Взаимосвязь языка и культуры.
Общая лексика русского языка и языков народов Республики Молдова.
Влияние русского языка на становление и развитие языков других народов Молдовы.
Сходства и различия фонетической, лексической, грамматической систем русского и
Отражение в языке материальной и духовной культуры русского и других народов.
Диалекты как историческая база литературного языка.
Взаимообогащение языков как результат взаимодействия национальных культур.
Соблюдение норм русского речевого этикета в различных сферах общения.
Лицейское образование
Образовательный стандарт по литературе
Гуманитарный профиль
Стандарт 1.1
Знание и понимание содержания художественных произведений русской
литературы Х
ХХ веков, зарубежной литературы, рекомендованных для
обязательного изучения
Стандарт 1.2
Знание и понимание своеобразия языка художественной литературы
Стандарт 1.3
Знание и понимание основных фактов жизни и творчества выдающихся
писателей, творческой истории изучаемых произведений
Стандарт 1.
Знание и понимание динамики историко
литературного процесса; сведения об
отдельных периодах его развития, основных черт литературных направлений
(классицизма, романтизма, реализма, модернизма, постмодернизма)
Стандарт 1.5
Знание основных понятий современной науки о литературе
Стандарт 1.6
Умение соотносить художественную литературу с общественной жизнью и
культурой; раскрывать роль литературы в духовном и культурном развитии
Стандарт 1.7
Воспроизведение содержания литературного произведения, умение определять
его тематику и проблематику
Стандарт 1.8
Умение раскрывать конкретно
историческое и общечеловеческое содержание
изученных литературных произведений; связывать литературную классику со
временем написания и с современностью, выявлять сквозные темы» и
ключевые проблемы русской литературы
Стандарт 1.9
Понимание различных критических интерпретаций произведений русской
литературы, обусловленных различным временным контекстом и своеобразием
критика;
осмысление
художественных
произведений с философской и культуроведческой позиций
Стандарт 1.10
соотнесение изучаемых произведений с литературным направлением эпохи
(классицизмом, романтизмом, реализмом, модернизмом, постмодернизмом);
выделение черт литературных направлений при анализе произведения
Стандарт 1.
Умение интерпретировать изученное произведение на основе личностного
восприятия; использование литературоведческих терминов и понятий при
анализе и оценке художественного произведения; его проблематики,
нравственного пафоса, смысла названия, системы образов, особенностей
композиции, изобразительно
выразительных средств языка
Стандарт 1.12
Умение определять род и жанр произведения
Стандарт 1.13
Восприятие художественного произведения с учетом авторской позиции; анализ
эпизода (сцены) изученного произведения, объяснение его связи с
проблематикой, его ролью и значением в произведении
Стандарт 1.1
Выявление своеобразия художественного мира произведения и поэтики автора
в целом, характеристика особенности стиля писателя
Стандарт 1.15
Определение сходства и различия произведений разных писателей
Стандарт 1.16
Умение выразительно читать изученные произведения (или фрагменты), в том
числе выученные наизусть
Стандарт 1.17
Умение творчески использовать аналитический пересказ
Стандарт 1.18
Умение давать устную и письменную аргументированную оценку
изученному в классе или самостоятельно прочитанному литературному
произведению, а также инсценировке, экранизации; в устных и письменных
высказываниях аргументированно формулировать свою позицию; отстаивать ее,
участвуя в диалоге или дискуссии;
Стандарт 1.19
Составление планов и тезисов статей на литературные и публицистические
темы, умение писать рецензию на самостоятельно прочитанное произведение,
классные и домашние сочинения на литературные и свободные темы
Стандарт 1.20
Умение создавать творческие работы различных видов и литературно
критические тексты по прочитанным произведениям
Стандарт 1.21
Умение составлять тексты отдельных жанров
Стандарт 1.22
Умение применять знания по литературе при самостоятельном знакомстве с
явлениями художественной культуры и оценке их эстетической значимости
Стандарт 1.23
Умение высказывать и аргументированно обосновывать свое суждение о
самостоятельно прочитанных произведениях, просмотренных спектаклях,
Стандарт
1.2
литературных
и жизненных
ситуаций, оценивание
действительности с позиций нравственно
эстетического идеала и гражданской
Стандарт 1.25
Умение использовать различные информационные источники при
самостоятельном выборе книг для чтения и анализе художественных
Стандарт 1.26
Понимание литературы как неотъемлемой части русской и мировой
культуры; осознание специфики художественного слова и социокультурной
значимости литературы в целом
Стандарт 1.27
Эмоциональное восприятие и глубокое осмысление литературных произведений
на личностном уровне; совершенствование читательской культуры
Стандарт 1.28
Осознание литературы как средства саморазвития и самореализации
духовного мира человека для достижения гармонических отношений
индивидуума и окружающего мира
Стандарт 1.29
Освоение языка изящной словесности и активизация речевой деятельности на
основе лучших произведений художественной литературы
Стандарт 1.30
Умение критически мыслить, противостоять антигуманистическим тенденциям,
отрицательным влияниям современной массовой культуры
Стандарт 1.31
Обращение к литературным произведениям при решении социальных и
нравственно
этических проблем и удовлетворение своих духовных запросов,
обусловленных психологическими особенностями юношеского возраста.
II. Стандарты содержания по литературе
литературные понятия:
Художественная литература как искусство слова.
Художественный образ. Художественное время и пространство.
Содержание и форма. Поэтика.
Авторский замысел и его воплощение. Художественный вымысел. Фантастика.
литературный процесс. Литературные направления и течения: классицизм,
сентиментализм, романтизм, реализм, модернизм; символизм, акмеизм, футуризм. Основные
факты жизни и творчества выдающихся русских писателей ХIХ
рассказ, очерк, притча; поэма, баллада, песня; лирическое стихотворение, элегия, послание,
эпиграмма, ода, сонет; комедия, трагедия, драма.
Авторская позиция. Пафос. Тема. Идея. Проблематика. Сюжет. Фабула. Композиция.
Стадии развития действия: экспозиция, завязка, кульминация, развязка, эпилог. Лирическое
отступление. Конфликт. Автор
повествователь. Образ автора. Персонаж. Характер. Тип.
Лирический герой. Система образов.
Речевая характеристика героя: диалог, монолог, внутренняя речь. Сказ.
Деталь. Символ. Подтекст.
Психологизм. Народность. Историзм.
Трагическое и комическое. Сатира, юмор, ирония, сарказм. Гротеск.
художественного
произведения. Изобразительно
выразительные средства
художественном произведении: сравнение, эпитет, метафора, метонимия. Звукопись: аллитерация,
Литературные произведения для чтения и изучения:
Русский фольклор
(обзор основных жанров)
ДРЕВНЕРУССКАЯ ЛИТЕРАТУРА
Повесть о Петре и Февронии Муромских»
РУССКАЯ ЛИТЕРАТУРА XVIII ВЕКА
На хулящих ученье…»
Путешествие из Петербурга в Москву»
(фрагменты).
РУССКАЯ ЛИТЕРАТУРА XIX ВЕКА
Стихотворения: элегия Море», Невыразимое» /фрагмент/, а также 2 стихотворения по
Горе от ума»
Стихотворения: К Чаадаеву» (Любви, надежды…»), Чаадаеву» (В стране, где я забыл
тревоги прежних лет…»), К морю», Черная шаль», К Овидию», Баратынскому. Из
Бессарабии», Вакхическая песня», Телега жизни», 19 октября (Роняет лес багряный свой
, Пророк», Из Пиндемонти»,Осень», Пора, мой друг, пора…», Вновь я посетил...», а
также  стихотворения по выбору.
Роман Евгений Онегин»
Поэма Цыганы»,
Маленькие трагедии» (Моцарт и Сальери»).
Стихотворения:
К*» (Я не унижусь пред тобою…»),
Когда волнуется желтеющая
нива…», Дума», Молитва»(Я, Матерь Божия, ныне с молитвою...), Как часто, пестрою толпою
окружен...», Родина», Сон» (В полдневный жар в долине Дагестана…»), Выхожу один я на
дорогу...», Пророк», а также 3 стихотворения по выбору.
Роман Герой нашего времени»
Из Петербургских повестей» 1 повесть по выбору.
Поэма Мертвые души».
Стихотворения: Родина», Несжатая полоса»,
Еду ли ночью по улице темной...»,
О,
письма женщины нам милой...», Внимая ужасам войны…», Поэт и гражданин», Элегия»
(Пускай нам говорит изменчивая мода...»), а также 2 стихотворения по выбору.
Поэма Кому на Руси жить хорошо» (обзор с анализом фрагментов).
Роман Отцы и дети».
Пьеса Гроза».
РоманОбломов»
Щедрин
Господа Головлевы» (обзор с анализом фрагментов
Стихотворения: Есть в осени первоначальной…», Умом Россию не понять…», Весенние
воды», Весенняя гроза», О, этот Юг, о эта Ницца…»,
Слезы людские, о слезы людские…»,
О,
как убийственно мы любим...»
Последняя любовь»,
Накануне годовщины  августа 186 г.», а
2 стихотворения по выбору.
Стихотворения: Я пришел к тебе с приветом», Шепот, робкое дыханье…», Сияла ночь.
Луной был полон сад…», а также 2 стихотворения по выбору.
Повесть Очарованный странник».
Роман Преступление и наказание»
эпопея Война и мир»
Рассказы: Человек в футляре», Крыжовник», О любви», Ионыч», Дама с собачкой», а
также 2 рассказа по выбору.
Пьеса Вишневый сад»
РУССКАЯ ЛИТЕРАТУРА ХХ ВЕКА
Рассказы: Легкое дыхание», из цикла Темные аллеи» 2
3 рассказа по выбору.
Повести: Олеся», Гранатовый браслет».
Рассказ Ангелочек», а также 1 произведение по выбору
Рассказы: Старуха Изергиль», Челкаш».
Пьеса На дне».
начала XX вв.
Н.С. Гумилев, И.Ф. Анненский, К.Д. Бальмонт, В.Я. Брюсов, А.Белый, О.Мандельшам.
2 поэтов по выбору.
Стихотворения: Вхожу я в темные храмы...»,Незнакомка», Ночь, улица, фонарь,
аптека…», цикл На поле Куликовом», Россия», Кармен», На железной дороге», О подвигах,
о доблестях…»,а также 2 стихотворения по выбору.
Поэма Двенадцать».
Стихотворения: Скрипка и немножко нервно», Лиличка!», Письмо Татьяне Яковлевой»
Левый марш», а также 2 стихотворения по выбору.
Поэма Облако в штанах». Первое вступление к поэме Во весь голос».
Стихотворения: В хате», Край любимый…», Закружилась листва золотая…», Не
бродить, не мять в кустах багряных...», Не жалею, не зову, не плачу…», Отговорила роща
золотая…», Письмо матери», Спит ковыль. Равнина дорогая…», из циклов Персидские
Любовь хулигана», а также 2 стихотворения по выбору.
Стихотворения: Стихи к Блоку» (Имя твое
птица в руке...»), Моим стихам...», Идешь,
на меня похожий…», Вот опять окно…», Стихи растут, как звезды…», Вскрыла жилы...»,
опилась», из цикла Поэт», а также 2 стихотворения по выбору.
А.А. Ахматова
Стихотворения: В Царском Селе», Дверь полуоткрыта…», Я не любви твоей прошу…»,
Я научилась просто, мудро жить...»,Мне ни к чему одические рати...», Когда в тоске
самоубийства…», Двадцать первое», Мужество», Родная земля», а также 2 стихотворения по
Поэма Реквием».
Стихотворения: Сосны», Во всем мне хочется дойти…», Любить иных
тяжелый
крест…», Никого не будет в доме…», Нобелевская премия», из цикла Стихотворения Юрия
Живаго», а также 2 стихотворения по выбору.
Роман Мастер и Маргарита».
Конармия» (2
3 рассказа по выбору)
Роман Разгром»
М.А. Шолохов
эпопея Тихий Дон». Донские рассказы (2
3 рассказа по выбору).
Стихотворения: Некрасивая девочка», Признание», Гроза идет», Где
то в поле, возле
Магадана…», а также 2 стихотворения по выбору.
А.Т. Твардовский
Стихотворения: Я убит подо Ржевом…», В тот день, когда окончилась война...», Перед
войной…», Памяти матери», Я знаю: никакой моей вины...», а также 2 стихотворения по
Поэма По праву памяти».
Рассказы: Один день Ивана Денисовича», Матренин двор».
Повесть Запах спелой айвы».
Проза второй половины XX века
В.П. Астафьев, В.В. Быков, Б. Васильев, В.Г. Распутин, В.Т.Шаламов.
5 произведений по выбору; два из них на тему Великой Отечественной войны.
Поэзия второй половины XX века
Б.А.Ахмадулина, А.А.Вознесенский, Р.Рождественский, В.С. Высоцкий, Е.А.Евтушенко,
Н.М.Рубцов, Б.Ш. Окуджава, И.А.Бродский, А.А. Тарковский.
Стихотворения 3 поэтов по выбору.
Драматургия ХХ века
А.Н.Арбузов, А.В. Вампилов, В.С. Розов.
1 произведение по выбору.
Современный литературный процесс
В. Маканин, Л. Улицкая, В. Токарева и др. (обзор).
Лицейское образование
Образовательный стандарт по русской литературе
Реальный профиль
I.
Компетенции
Стандарт 1.1
Знание и понимание содержания художественных произведений русской
литературы Х
ХХ веков, рекомендованных для обязательного изучения
Стандарт 1.2
Знание и понимание основных фактов жизни и творчества писателей
классиков
Стандарт 1.3
Знание и понимание основных закономерностей историко
литературного
процесса;
основных
черт
литературных
направлений
(классицизма,
романтизма, реализма, модернизма)
Стандарт 1
Умение воспроизводить конкретное содержание литературногопроизведения,
определять его тематику и проблематику
Стандарт 1.5
Соотнесение художественной литературы с общественной жизнью и культурой
Стандарт 1.6
Умение связывать литературную классику со временем написания и с
современностью; выявлять сквозные темы», ключевые проблемы русской
литературы, раскрывать их нравственный смысл
Стандарт
1.7.
Соотнесение изучаемого произведения с литературным направлением эпохи
(классицизмом, романтизмом, реализмом, модернизмом, постмодернизмом)
Стандарт 1.8
Умение использовать сведения по истории и теории литературы при анализе и
оценке художественного произведения; его проблематики, системы образов,
особенностей композиции, изобразительно
выразительных средств
Стандарт 1.9
Определение рода и жанра произведения;
Стандарт 1.10
Умение определять авторское отношение к изображаемому, давать
интерпретацию изученного произведения на основе личностного восприятия;
анализировать эпизод изученного произведения, объяснять его связь с
проблематикой произведения
Стандарт
1.11.
Выразительное чтение изученных произведений (или фрагментов), в том числе
выученных наизусть
Стандарт 1.12
Творческое использование аналитического пересказа
Стандарт 1.13
Умение давать устную и письменную аргументированную оценку
изученному в классе или самостоятельно прочитанному литературному
произведению, а также инсценировке, экранизации; в устных и письменных
высказываниях аргументированно формулировать свою позицию; отстаивать ее,
участвуя в диалоге или дискуссии
Стандарт 1.1
Составление планов и тезисов статей на литературные и публицистические
темы, умение писать рецензию на самостоятельно прочитанное произведение,
классные и домашние сочинения на литературные и свободные темы;
совершенствовать навыки владения устной и письменной речью, умения и
навыки интеллектуальной деятельности, способствующие достижению высокой
информационной культуры учащихся
Стандарт 1.15
Применение знаний по литературе при самостоятельном знакомстве с явлениями
художественной культуры и оценка их эстетической значимости
Стандарт
1.16
литературных
и жизненных
ситуаций, оценивание
действительности с позиций нравственно
эстетического идеала
Стандарт
1.17.
Умение высказывать и обосновывать свое суждение о самостоятельно
прочитанных произведениях, просмотренных спектаклях, фильмах; давать им
оценку, понимая их место в историко
культурном процессе и значимость
поставленных в них проблем
Стандарт 1.18
Умение использовать
информационные источники при
самостоятельном выборе книг для чтения и анализе художественных
Стандарт 1.19
Понимание литературы как неотъемлемой части русской и мировой
культуры; осознание специфики художественного слова и социокультурной
значимости литературы в целом
Стандарт
1.20.
Эмоциональное восприятие и глубокое осмысление литературных произведений
на личностном уровне; совершенствование читательской культуры
Стандарт
1.21.
Осознание литературы как средства саморазвития и самореализации
духовного мира человека для достижения гармонических отношений
индивидуума и окружающего мира
Стандарт
1.22.
Освоение языка изящной словесности и активизация речевой деятельности на
основе лучших произведений художественной литературы
Стандарт
1.23.
критическому
противостоять
антигуманистическим тенденциям, отрицательным влияниям современной
массовой культуры
Стандарт
1.24
Обращение к литературным произведениям при решении социальных и
нравственно
этических проблем и удовлетворение своих духовных запросов,
обусловленных психологическими особенностями юношеского возраста.
II. Стандарты содержания по литературе
литературные понятия:
Художественная литература как искусство слова.
Художественный образ. Художественное время и пространство.
Содержание и форма. Поэтика.
Авторский замысел и его воплощение. Художественный вымысел. Фантастика.
литературный процесс. Литературные направления и течения: классицизм,
сентиментализм, романтизм, реализм, модернизм; символизм, акмеизм, футуризм. Основные
факты жизни и творчества выдающихся русских писателей ХIХ
рассказ, очерк, притча; поэма, баллада, песня; лирическое стихотворение, элегия, послание,
эпиграмма, ода, сонет; комедия, трагедия, драма.
Авторская позиция. Пафос. Тема. Идея. Проблематика. Сюжет. Фабула. Композиция.
Стадии развития действия: экспозиция, завязка, кульминация, развязка, эпилог. Лирическое
отступление. Конфликт. Автор
повествователь. Образ автора. Персонаж. Характер. Тип.
Лирический герой. Система образов.
2.2. Литературные произведения для чтения и изучения:
Русский фольклор
(обзор основных жанров)
Древнерусская литература
Повесть о Петре и Февронии Муромских»
На хулящих ученье…»
Путешествие из Петербурга в Москву»
(фрагменты).
Стихотворения: элегия Море», Невыразимое» /фрагмент/.
Горе от ума»
Стихотворения: К Чаадаеву» (Любви, надежды…»), Чаадаеву» (В стране, где я забыл
тревоги прежних лет…»), К морю», Черная шаль», К Овидию», Баратынскому. Из
Бессарабии», Вакхическая песня», Телега жизни», 19 октября (Роняет лес багряный свой
убор…»), Пророк», Из Пиндемонти»,Осень», Пора, мой друг, пора…», Вновь я посетил...»,
а также 2 стихотворения по выбору.
Роман Евгений Онегин»
Поэма Цыганы»,
Маленькие трагедии» (Моцарт и Сальери»).
Стихотворения:
К*» (Я не унижусь пред тобою…»),
Когда волнуется желтеющая
нива…», Дума», (Я, Матерь Божия, ныне с молитвою...»), Как часто, пестрою толпою
окружен...», Родина», Сон» (В полдневный жар в долине Дагестана…»), Выхожу один я на
дорогу...», Пророк», а также 2 стихотворения по выбору.
Роман Герой нашего времени»
Из Петербургских повестей» 1 повесть по выбору.
Поэма Мертвые души».
Стихотворения: Родина», Несжатая полоса»,
Еду ли ночью по улице темной...»,
О,
письма женщины нам милой...», Внимая ужасам войны…», Поэт и гражданин», Элегия»
(Пускай нам говорит изменчивая мода...»), а также 1 стихотворение по выбору.
Поэма Кому на Руси жить хорошо» (обзор с анализом фрагментов).
Роман Отцы и дети».
Пьеса Гроза».
РоманОбломов»
Щедрин
Господа Головлевы» (обзор с анализом фрагментов).
Стихотворения: Есть в осени первоначальной…», Умом Россию не понять…», Весенние
воды», Весенняя гроза», О, этот Юг, о эта Ницца…»,
Слезы людские, о слезы людские…»,
О,
как убийственно мы любим...»,
Последняя любовь»,
Накануне годовщины  августа 186 г.», а
также 1 стихотворение по выбору.
Стихотворения: Я пришел к тебе с приветом», Шепот, робкое дыханье…», Сияла ночь.
Луной был полон сад. Лежали…», а также 1 стихотворение по выбору.
Повесть Очарованный странник».
Роман Преступление и наказание»
эпопея Война и мир».
Рассказы: Человек в футляре», Крыжовник», О любви», Ионыч», Дама с собачкой», а
также 1 рассказ по выбору.
Пьеса Вишневый сад»
Русская литература ХХ века
Рассказы: Легкое дыхание», из цикла Темные аллеи» 2
3 рассказа по выбору.
Повести: Олеся», Гранатовый браслет».
Рассказ Ангелочек», а также 1 произведение по выбору.
Рассказы: Старуха Изергиль», Челкаш».
Пьеса На дне».
начала XX вв.
Н.С. Гумилев, И.Ф. Анненский, К.Д. Бальмонт, В.Я. Брюсов, А.Белый, О.Мандельшам.
2 поэтов по выбору.
Стихотворения: Вхожу я в темные храмы...»,Незнакомка», Ночь, улица, фонарь,
аптека…», цикл На поле Куликовом», Россия», Кармен», На железной дороге», О подвигах,
о доблестях…»,а также 1 стихотворение по выбору.
Поэма Двенадцать».
Стихотворения: Скрипка и немножко нервно», Лиличка!», Письмо Татьяне Яковлевой»
Левый марш», а также 1 стихотворение по выбору.
Поэма Облако в штанах». Первое вступление к поэме Во весь голос».
Стихотворения: В хате», Край любимый…», Закружилась листва золотая…», Не
бродить, не мять в кустах багряных...», Отговорила роща золотая…», Письмо матери», Спит
ковыль. Равнина дорогая…», из циклов Персидские мотивы»
Любовь хулигана», а также 1
стихотворение по выбору.
Стихотворения: Стихи к Блоку» (Имя твое
птица в руке...»), Моим стихам...», Идешь,
на меня похожий…», Вот опять окно…», Стихи растут, как звезды…», Вскрыла жилы...»,
опилась», из цикла Поэт», а также 1 стихотворение по выбору.
А.А. Ахматова
Стихотворения: В Царском Селе», Дверь полуоткрыта…», Я не любви твоей прошу…»,
Я научилась просто, мудро жить..
.»,
Мне ни к чему одические рати...», Когда в тоске
самоубийства…», Двадцать первое», Мужество», Родная земля», а также 1 стихотворение по
Поэма Реквием».
Стихотворения: Сосны», Во всем мне хочется дойти…», Любить иных
тяжелый
крест…», Никого не будет в доме…», Нобелевская премия», из цикла Стихотворения Юрия
Живаго», а также 1 стихотворение по выбору.
Роман Мастер и Маргарита».
Конармия» (1
2 рассказа по выбору)
Роман Разгром
М.А. Шолохов
эпопея Тихий Дон». Донские рассказы (1
Стихотворения: Некрасивая девочка», Признание», Гроза идет», Где
то в поле, возле
Магадана…», а также 1 стихотворение по выбору.
А.Т. Твардовский
Стихотворения: Я убит подо Ржевом…», В тот день, когда окончилась война...», Перед
войной…», Памяти матери», Я знаю: никакой моей вины...», а также 1 стихотворение по
Поэма По праву памяти».
Рассказы: Один день Ивана Денисовича», Матренин двор».
Повесть Запах спелой айвы».
Проза второй половины XX века
В.П. Астафьев, В.В. Быков, Б. Васильев, В.Г. Распутин, В.Т.Шаламов.
 произведения по выбору; два из них на тему Великой Отечественной войны.
Поэзия второй половины XX века
Б.А.Ахмадулина, А.А.Вознесенский, Р.Рождественский, В.С. Высоцкий, Е.А.Евтушенко,
Н.М.Рубцов, Б.Ш. Окуджава, И.А.Бродский, А.А. Тарковский.
Стихотворения 2
Драматургия ХХ века
А.Н.Арбузов, А.В. Вампилов, В.С. Розов.
1 произведение по выбору.
Современный литературный процесс
В. Маканин, Л. Улицкая, В. Токарева и др.(обзор).
5.1.5. Disciplinadestudiu
Украинский язык и литература
Cojuhari Ecaterina
Державні стандарти з української мови і літератури
І. Початкова школа
Слухає уважно і розуміє співбесідника в навчальних мовленнєвих ситуаціях, відповідає на
питання, адекватно бере участь у діалозі.
Розмовляє по
українськи виразно і правильно, дотримуючись вивчених орфоепічних і
граматичних норм та правил українського мовленнєвого етикету в межах базової тематики
мовленнєвої діяльності.
Читає усвідомлено, правильно, виразно і достатньо побіжно (80
Пише грамотно, дотримуючись вивчених правил правопису: грамотне і каліграфічне
списування і письмо під диктовку тексту із 0
50 слів з вивченими орфограмами і
пунктограмами, без змін, пропусків, замін букв.
Розпізнає основні одиниці мовлення: текст, речення, слово, звук. Розрізняє монологічне і
діалогічне мовлення; функціонально
смислові типи тексту (розповідь, опис, міркування);
літературні жанри (оповідання, казка, вірш, байка, прислівя і приказка, загадка).
Розуміє загальний смисл прослуханого чи прочитаного тексту, відповідає на питання за
змістом тексту.
Співвідносить заголовок зі змістом тексту, визначає тему і головну думку прочитаного чи
прослуханого тексту, персонажів, місце, час і послідовність подій.
Знаходить у тексті слова і вирази, що характеризують зовнішність героя і його внутрішній
стан, виражає власне ставлення до героя та його вчинків.
Переказує усно або письмово прослуханий чи прочитаний текст
розповідь або текст
Розпізнає і розрізняє букви і звуки, звуки голосні і приголосні, приголосні дзвінкі і глухі,
тверді і мякі; ділить слова на склади, розрізняє наголошені і ненаголошені склади.
Розуміє значення слова, тлумачить його; розпізнає однозначні і багатозначні слова, слова,
вжиті в переносному значенні, вживає їх у власному мовленні, як засоби художньої
виразності (порівняння, уособлення(без терміну), епітет (без терміну). Класифікує слова за
тематичними групами, розпізнає, добирає і використовує в усному і писемному
мовленні однорідні слова, синоніми, антоніми.
Розрізняє значущі морфеми слова і аналізує слова за будовою; розпізнає основу і
закінчення, виділяє корінь, префікс, суфікс.
Розпізнає самостійні і службові частини мови за їх смисловими і граматичними
особливостями; правильно використовує вивчені форми самостійних частин мови.
Розрізняє основні одиниці синтаксису: словосполучення, речення, текст. Розпізнає і
доцільно використовує у власному мовленні різноманітні види речень: за метою
висловлювання (розповідні, питальні і окличні), за інтонацією (окличні/неокличні) і за
структурою (прості поширені і непоширені).
Установлює звязок між словами у реченні; знаходить головні (підмет і присудок) і
другорядні (додаток, означення і обставина) члени речення. Складає речення за моделлю і
без неї, тексти за сюжетними малюнками, за планом, на задану тему обсягом 10
12 речень.
Удосконалює тексти за змістом, структурою, грамотністю.
Робить звуко
буквений, морфемний і морфологічний аналіз слова, синтаксичний розбір
простого речення. Доречно вживає вивчені мовні та мовленнєві терміни.
Уміє користуватися навчальною книгою, словниками, хрестоматіями та іншими
джерелами інформації, а в перспективі
Розрізняє літературне українське мовлення і діалектне; українську, російську і державну
Усвідомлює, що рідна мова є засобом пізнання навколишнього світу, культури і цінностей
українського народу.
Базові відомості з теорії мовлення
2.1. Мова і мовлення
. Рідна мова, державна мова, інші мови. Усне і писемне мовлення.
Культура мовлення: правила українського етикету при вітанні, проханні, подяці, прощанні,
висловленні згоди чи незгоді зі співрозмовником. Основні види усного і писемного мовлення:
слухання, говоріння, читання, письмо. Діалогічне і монологічне мовлення. Репліки діалогу. Стилі
мовлення: розмовний, художній, науковий, публіцистичний, діловий.
Текст як продукт мовлення. Ознаки тексту: цілісність, самостійність,
завершеність. Якості тексту: відповідність висловлювання заданій темі, висловлення головної
думки, наявність у тексті складових частин, логіка викладу, правильність і виразність мови тексту
(практичне ознайомлення). Тема і мета висловлювання. Заголовок. Будова тексту. Абзац. План.
Засоби звязку речень у тексті. Структурно
семантичні різновиди текстів: текст
розповідь, текст
опис, текст
роздум, текст комбінованого типу. Особливості змісту і побудови тексту
зачин, основна частина, кінцівка. Особливості змісту і побудови тексту
опису: повідомлення про
предмет мовлення, перелік його ознак, узагальнення чи оцінка предмету
опису. Особливості
змісту і побудови тексту
міркування: наявність певного твердження, доказів та висновків.
Літературні жанри
: оповідання, вірш, казка, прислівя, приказка, легенда, байка,
скоромовка, пісня.
Засоби художньої виразності: порівняння, уособлення (без терміну), епітет (без
Базові відомості з теорії мови
Фонетика і орфоепія
. Звуки мовлення та букви, що їх позначають. Голосні і приголосні
звуки. Тверді і мякі, дзвінкі і глухі (парні і непарні) приголосні звуки. Подовження мяких
приголосних у вимові, позначення їх на письмі. Позначення мякості на письмі. Вживання
апострофа. Правила переносу слів.
Лексика і фразеологія
. Значення слова. Пряме і переносне значення слова. Багатозначні
слова, омоніми (без терміна). Синоніми. Антоніми. Стійкі сполучення слів.
Будова слова
. Закінчення й основа. Частини основи: корінь, префікс, суфікс.
Однокореневі слова; слова, близькі за значенням; різні форми одного й того ж слова. Чергування
голосних і приголосних у коренях слів:
о,е з
і;
г, к, х
ж, ч, ш
з, ц, с
. Вимова і правопис слів з
е, и
в корені слова, що перевіряються і не перевіряються наголосом. Творення
нових слів за допомогою префіксів і суфіксів. Вимова та правопис найуживаніших префіксів і
Загальне поняття (питання, значення, роль та звязок зі словами у
реченні). Іменники, що називають істот (
), неістот (
). Власні і загальні іменники. Велика
буква у власних іменниках. Рід іменників (чоловічий, жіночий, середній). Змінювання іменників за
числами (однина, множина). Початкова форма. Відмінки. Змінювання за відмінками. Зміни
приголосних (
на
) перед закінченням
. Чергування кореневих
з
в окремих
іменниках жіночого роду на приголосний. Правопис закінчень іменників жіночого роду в
родовому відмінку однини з основою на твердий і мякий приголосний та на
. Паралельні
закінчення іменників чоловічого роду назв істот у давальному відмінку однини. Закінчення
в
іменниках жіночого роду на приголосний в родовому, давальному та місцевому відмінках однини.
Закінчення іменників в орудному відмінку однини. Подвоєння букв на позначення мяких
приголосних, вживання апострофа після кінцевих основи
б, п, в, м, ф
перед закінченням
в
іменниках жіночого роду з основою на приголосний в орудному відмінку однини; відсутність
подвоєння при збігу приголосних основи. Вимова та правопис найуживаніших іменників
чоловічого роду на
. Закінчення іменників у множині. Вживання у мовленні іменників з
прийменниками просторового значення (
де? куди? звідки?
. Загальне поняття (питання, значення, роль у реченні). Звязок дієслова у
реченні з іменником. Неозначена форма дієслова. Часи дієслова. Змінювання дієслів за особами і
числами у теперішньому і майбутньому часі І і ІІ дієвідмін. Особові закінчення дієслів І і ІІ
дієвідмін. Вимова і правопис закінчень теперішнього і майбутнього часу. Змінювання дієслів у
минулому часі за числами і родами (в однині). Дієслова на
. Значення, вимова, правопис.
з
. Загальне значення (питання, значення, роль у реченні). Звязок
прикметників з іменниками. Узгодження у роді, числі і відмінку. Змінювання прикметників у
сполученні з іменниками в однині та множині. Визначення відмінка прикметника за відмінком
іменника. Вимова і написання найуживаніших прикметників на
. Вживання
перед закінченням прикметників у родовому, давальному, орудному та місцевому відмінках
однини. Вимова та написання закінчень прикметників жіночого роду у давальному і місцевому
відмінках однини
). Відмінкові форми прикметників у множині. Ступені порівняння
прикметників(без терміна). Особливості творення і вимови.
2.11. Займенник.
Загальне уявлення (значення, питання). Роль у тексті. Особові займенники.
Відмінювання за відмінками. Вимова і правопис. Написання з прийменниками.
. Значення. Питання. Кількісні і порядкові числівники. Синтаксичний
звязок числівника з іменником. Відмінювання числівників
один, два, три, чотири, пять
у
сполученні з іменником. Відмінювання порядкових числівників (
перший, другий, третій
Правопис простих числівників. Вираження часу, віку, результатів вимірів та ваги.
Поняття про прислівник як частину мови (значення, питання, роль у
реченні, звязок з дієсловами). Незмінюваність
та правопис найуживаніших прислівників. Поширення речень (тексту) прислівниками.
Прийменник. Сполучник. Загальне поняття. Роль у мовленні.
Звязок слів у реченні (за допомогою закінчень і прийменників, тільки
закінчень). Поширення простих речень. Словосполучення. Речення. Розповідні, питальні,
спонукальні речення. Окличні і неокличні речення. Вживання крапки, знака питання та знака
оклику в кінці речення. Головні і другорядні члени речення. Підмет і присудок
головні члени
речення. Додаток, означення, обставина
другорядні члени речення. Однорідні члени речення.
Поєднання однорідних членів речення за допомогою інтонації і сполучників
і (й), та, а, але
(без
повторення). Розділові знаки при однорідних членах речення. Звертання. Розділові знаки при
звертанні. Складне речення (практично).
Словникові слова, вимову і правопис яких треба запамятати.
Основні твори дитячої української літератури і фольклору.
1.1. Слухає і адекватно сприймає усне повідомлення в різних комунікативних ситуаціях,
розуміючи смислові акценті у мовленні свого співбесідника, розпізнаючи, у тому числі смисл
1.2. Говорить вільно, дотримуючись норм української літературної мови і етикету,
орієнтується в ситуації спілкування або сам створює ситуацію спілкування, уміє добирати
адекватні мовні засоби відповідно до мети, теми і сфери спілкування. Будує власні висловлювання
1.3. Читає тексти різних стилів і жанрів, свідомо вибирає залежно від конкретної мети різні
види читання (повільне, детальне; швидке, побіжне, оглядове). Розуміє і інтерпретує інформацію з
прочитаного тексту.
1.. Працює з текстом: визначає тему, основну думку, знаходить потрібну інформацію,
виділяє головне, виділяє смислові частини, порівнює фрагменти, складає план прочитаного і тези.
1.5. Пише, дотримуючись вивчених правил орфографії, пунктуації і граматики.
1.6. Переказує усно або письмово прослухані чи прочитані тексти різних типів і жанрів
(докладно, стисло, вибірково).
1.7. Викладає свої думки вільно, точно і правильно в усній і письмовій формі в монолозі і
1.8. Складає усні і писемні тексти різних функціонально
смислових типів, жанрів і стилів,
дотримуючись норм побудови тексту.
1.9. Володіє і вільно оперує лінгвістичною термінологією в межах вивченого.
1.10. Володіє основними орфоепічними і орфографічними нормами сучасної української
літературної мови. Відрізняє літературну норму від діалектної вимови. Використовує у власному
мовленні і пояснює правила вимови і правопису, зумовлені фонетичними закономірностями
української мови. Знаходить і коментує випадки невідповідності між вимовою і написанням.
Робить фонетичний аналіз слова.
1.11. Розуміє і може пояснити значення слова, вжитого в прямому і переносному значенні,
відтінки значень лексичних і контекстуальних синонімів, фразеологізмів і ідіоматичних виразів.
1.12. Адекватно користується лексичними засобами української мови. Відрізняє книжну
лексику від діалектної. Доречно використовує синоніми, антоніми, омоніми, слова, вжиті в
переносному значенні, емоційно
експресивну лексику, архаїзми і неологізми.
1.13. Усвідомлює словотвірну і словозмінну функції морфем, володіє найбільш поширеними
способами словотвору. Виконує морфемний і словотвірний аналіз слова.
2.1. Класифікує самостійні і службові частини мови за їх семантико
граматичними
особливостями. Розуміє сутність і функції змінних і незмінних частин мови. Правильно
використовує їх у власному усному і писемному мовленні.
2.15. Володіє синтаксичними засобами української мови і розуміє їх роль для створення
тексту. Добирає і комбінує синтаксичні засоби для висловлення власних думок залежно від мети і
мовленнєвої ситуації. Використовує у власному мовленні синтаксичні синоніми залежно від
очікуваного стилістичного ефекту. Володіє різноманітними способами передачі чужого мовлення.
2.16. Усвідомлює специфіку літературної і діалектної форм рідної мови.
2.17. Користується різними типами словників, довідковою літературою та іншими
джерелами інформацію, у тому числі і Інтернетом.
Базові відомості з теорії мовлення
2.1.
Мова і мовлення. Українська літературна мова. Основні етапи розвитку. Мовлення усне і
писемне. Монолог. Діалог, його різновиди. Сфера і ситуація спілкування. Текст. Основні
ознаки і структура тексту, його смислові і стилістичні особливості.
Функціональні стилі мовлення.
Розмовний і книжні стилі. Офіційно
діловий, науковий,
публіцистичний, художній стилі, їх особливості.Жанри офіційно
ділового стилю: заява,
реферат, звіт, автобіографія, характеристика, протокол, план роботи, звернення,
повідомлення. Жанри
наукового стилю: науковий опис, наукове повідомлення, доповідь.
Жанри
публіцистичного стилю: стаття, репортаж, інтервю, відгук, рецензія, хроніка,
фельєтон. Жанри розмовного стилю: телеграма, листівка, записка, лист, запрошення.
Базові відомості з теорії мови
Звуки української мови. їх значення. Звук, буква, алфавіт. Склад. Слово. Поділ
слів на склади. Наголос у слові. Тверді і мякі приголосні. Дзвінкі і глухі приголосні.
Позначення звуків на письмі. Орфографічний словник.
Базовий словник і архаїзми, неологізми, діалектизми, терміни, жаргонізми.
Фразеологія. Зміст структури словника: однозначні і багатозначні слова,омоніми,
антоніми, синоніми, пароніми. Тлумачний словник. Словник іноземних слів. Словник
синонімів. Словник антонімів. Фразеологічний словник.
Класифікація частин мови та їх граматичних категорій.
2.5.1.
Іменник. Назви істот і неістот, власні і загальні іменники, рід іменників. Типи відмін
іменників. Відмінювання іменників за відмінками і числами. Творення і правопис
іменників. Синтаксична роль у реченні.
2.5.2.
Прикметник. Змінювання за родами, числами і відмінками.Правопис відмінкових
закінчень. Якісні, відносні та присвійні прикметники. Повні і короткі форми
прикметників. Ступені порівняння. Прикметники твердої і мякої групи, їх
відмінювання. Способи творення. Синтаксична роль у реченні.
2.5.3.
Числівник. Числівники кількісні і порядкові. Числівники прості і складні.
Відмінювання і правопис числівників. Синтаксична роль у реченні.
2.5.4.
Займенник. Розряди займенників за значеннями. Відмінювання займенників,
особливості вживання і правопису. Синтаксична роль у реченні.
2.5.5.
Дієслово. Неозначена форма дієслова. Вид дієслова. Способи дієслів. Безособові
дієслова. Способи творення дієслів. Вживання дієслів у мовленні. Правопис дієслів.
Синтаксична роль у реченні.
2.5.6.
Дієприкметник як особлива форма дієслова. Дієприкметниковий зворот. Активні і
пасивні дієприкметники, їх творення. Перехід дієприкметників у прикметники та
іменники. Правопис дієприкметників. Безособові форми на
то. Синтаксична
2.5.
7. Дієприслівник як особлива форма дієслова. Дієприслівниковий зворот.
Дієприслівники недоконаного і доконаного виду, їх творення, правопис.
Синтаксична роль у реченні.
2.5.8.
Прислівник. Ступені порівняння. Способи творення і правопис прислівників.
2.5.9.
Прийменник як службова частина мови. Багатозначність. Непохідні і похідні
прийменники. Вживання. Правопис.
2.5.10.
Сполучник. Сполучники сурядності і підрядності, їх види і вживання.
2.5.11.
Частка як службова частина мови. Формотворчі, заперечні та
модальні частки. Вживання. Правопис.
2.5.12.
Вигук і його роль в реченні. Правопис.
2.6.
Синтаксис.
Словосполучення, речення, текст.
2.6.1. Словосполучення. Будова і граматичне значення, зв'язок слів у словосполученні.
2.6.2. Типи речень. Просте речення.Види простих речень (за метою висловлювання за
інтонацією, за структурними особливостями). Порядок слів і логічний наголос як засіб
виділення головного за смислом в реченні.
2.6.3.
Головні члени речення. Способи їх вираження.Основні типи присудків.Особливості
зв'язку між підметом і присудком.
2.6.. Другорядні члени речення. Граматичне значення і їх роль у мові. Додаток. Означення.
Прикладка.Обставина. Основні види обставин.
2.6.5. Односкладні речення. Основні види односкладних речень.
особові речення. Безособові речення. Називні речення.
2.6.6.
Неповні речення, їх стилістичні і структурні особливості.
2.6.7.
Речення з однорідними членами.
Речення з відокремленими членами.
2.6.9.
Речення із звертаннями, вставними членами.
2.6.10. Порівняльний зворот.
2.6.11.
Способи передачі чужої мови.Пряма і непряма мова. Діалог. Цитата. Розділові
2.6.12.
Складне речення. Типи складних речень.
2.6.13.
Складносурядне речення.
2.6.14.
Основні типи підрядних речень: означальні, з'ясувальні, обставинні.
2.6.15.
Безсполучникове складне речення.
Розділові знаки в простому і складному реченнях.
Українська література
Сприймає літературу як невідємну частину української національної культури;
усвідомлює специфіку літератури як мистецтва слова. Розуміє роль літератури у
формуванні етнокультурних та загальнолюдських цінностей і ідеалів.
Усвідомлює моральні цінності та світоглядні категорії
добро, справедливість, честь,
совість, патріотизм, доводить їх валідність прикладами з вивчених художніх творів.
Працює з текстом: знаходить потрібну інформацію, виділяє головне, порівнює фрагменти,
виділяє смислові частини, складає простий і складний план прочитаного і тези.
Використовує залежно від конкретного завдання різні види читання (повільне, детальне;
швидке, побіжне, оглядове).
Читає вільно, виразно; адекватно і емоційно сприймає зміст художнього твору. Відповідає
на питання за змістом прочитаного твору; переказує усно і письмово текст детально,
вибірково, стисло, творчо.
Розуміє специфіку вживання фігур і тропів у художньому мовленні (метафора, метонімія,
символ, алегорія, гіпербола), знаходить їх у тексті і коментує їхній смисл у контексті
Аналізує художній текст, використовуючи відповідні літературознавчі терміни. Визначає
тему, ідею, композицію, хронотоп, систему образів, розрізняє автора і того, від чийого
імені ведеться розповідь, автора і ліричного героя.
Здатний вилучити із художнього тексту інформацію про особливості українського світу на
рівні символів, героїв, ритуалів, цінностей. Коментує етнокультурні особливості в
поведінці літературних героїв.
Дає характеристику вивченим художнім текстам і виражає власне ставлення до
проблематики художнього твору, до літературних героїв/ ліричних героїв; висловлює
власне ставлення до них і їхніх вчинків в навчальних творчих роботах наступних жанрів:
анотація,
характеристика
персонажа/літературного героя.
Веде діалог за змістом і проблематикою прочитаних творів, бере участь в дискусії,
коректно коментує чужу точку зору і аргументовано відстоює свою.
Виявляє в художніх текстах конкретно
історичний та загальнолюдський зміст. Розуміє, що
художній твір відбиває специфіку історичної епохи, її суспільні і морально
проблеми, побут і культуру; усвідомлює роль біографії автора та історію написання твору
як культурно
історичний контекст цієї епохи.
Розпізнає родові та жанрові ознаки твору, який вивчається, коментує спосіб, за допомогою
якого певна тема розробляється в тому чи іншому жанрі.
Знає основних авторів і твори української літератури, створені як в метрополії, так і в
діаспорі; пояснює їх роль в українській культурі.
Розуміє роль інтонації, темпу, тембру голосу. Декламує поетичні тексти і виразно читає
уривки прозових творів у тому числі і напамять (не менше 12
Знаходить і грамотно використовує потрібну інформацію про літературу, про конкретний
твір і його автора за допомогою різних джерел (довідкова література, періодика,
телебачення, Інтернет).
Співвідносить проблематику класичної української літератури з актуальними проблемами
сучасності; порівнює осмислення цих проблем у рідній літературі і в творах російської та
молдавської літератур, які вивчаються в гімназії.
2.1. Ознаки книги і тексту. Назва, автор, анотація, зміст, передмова, післямова.
Видавництво, рік видання, обсяг. Друкарські позначки: примітка, виноски. Книга, зібрання творів,
вибрані твори, антологія, хрестоматія.
2.2. Тексти класичної і сучасної української літератури, фольклорні тексти, перекладні
тексти літератур народів Республіки Молдова. Назва, автор, час написання, літературний жанр,
2.3. Своєрідність української літератури. Спільне і відмінне з іншими літературами.
Літературні течії.
2.. Художній текст. Літературний художній твір. Література і фольклор. Автор і
розповідач. Реальне зображення і фантастичне зображення.
2.5. Теорія літератури. Історія літератури. Літературна критика.
2.6. Внутрішня і зовнішня форма художнього твору.
2.7. Елементи художнього твору: тема, ідея, проблематика, композиція, сюжет, мотиви
(літературні, фольклорні, національні, інтернаціональні), система образів, хронотоп).
2.8. Художня деталь, художній опис
пейзаж, портрет, інтерєр.
2.9. Персонаж, художній образ, ліричний герой. Портрет, характер, внутрішній світ.
Типовий герой. Національний характер.
2.10. Літературні цінності: естетичні, моральні, релігійні, національні, загальнолюдські
Істина, Добро, Краса, Справедливість, Свобода.
2.11. Роди і жанри художніх/фольклорних творів: епос, лірика, драма. Епічні жанри
(героїчна поема, роман, повість, оповідання, нарис, міф, легенда, казка, байка, анекдот
; ліричні
(ода, елегія, вірш, пісня, лірична поема, романс); драматичні (трагедія, комедія). Їх особливості.
2.12. Художні прийоми і символи: повтор, епітет, метафора, порівняння, персоніфікація,
алегорія, антитеза, іронія, гіпербола, комізм, символ, паралелізм, риторичне питання.
2.13. Основні дати життя і творчості видатних українських письменників.
повноцінно на слух різноманітні види повідомлень в безпосередньому
спілкуванні, по радіо, телевізору, по телефону тощо. Оцінює прослуханий текст з точки
зору орфоепічної норми сучасної української мови.
вільно, дотримуючись орфоепічних, лексичних, граматичних і стилістичних
норм української літературної мови і українського етикету; орієнтується в мовленнєвій
ситуації або сам створює ситуацію спілкування.
Усвідомлює особливості текстів, призначених для різноманітних соціокультурних сфер
Використовує доречно адекватні мовні засоби відповідно до мети, теми і сфери
Будує власні висловлювання логічно, коректно. Бере активну участь в діалозі, бесіді,
швидко і виразно тексти усіх стилів української мови. Розуміє, коментує
інформацію з прочитаного тексту.
писемні тексти
відповідно до орфографічних, граматичних і пунктуаційних
норм сучасної української літературної мови.
Розпізнає стилістично марковані засоби; коментує, якими мовними засобами,
розрізняються тексти різних функціональних стилів. Знаходить і редагує стилістичні
помилки. Трансформує речення і фрагменти текстів. Усвідомлює і використовує
можливості стилістичного ефекту.
Використовує синоніми, антоніми, слова для родових та видових понять з точки зору
стилістичного розшарування мови. Розуміє різницю між літературною мовою і діалектом;
контролює власне мовлення в офіційному спілкуванні, замінюючи діалектизми
синонімічними літературними відповідниками.
Володіє лексичними і граматичними засобами української мови. Доцільно використовує
контекстуальні синоніми. Користується розширеним репертуаром синтаксичних
варіативність порядку слів у реченні, відокремлені члени речення, вставні
конструкції, активні і пасивні конструкції; використовує синонімічні синтаксичні засоби
звязку. Трансформує речення і фрагменти тексту залежно від змін в мовленнєвій ситуації
і умов спілкування (офіційне/неофіційне; усне/писемне).
Користується словниками, довідковою літературою, а також Інтернетом.
Аналізує і коментує відповідність граматичних і лексичних норм у текстах із
різноманітних інформаційних джерел.
Бере участь повноцінно в діалозі, бесіді, дискусії: дотримується теми і організовує логічно
власне висловлювання; може не погодитися з чужою думкою, заперечити, виявляючи
толерантність. Стежить за ходом діалогу, посилається на вже висловлене. Чітко формулює
тезу, добирає аргументи, узагальнює власні міркування.
Планує і створює тексти різних жанрів (тези, резюме, реферат, рецензія, доповідь,
наукові та літературно
публіцистичні твори; есе на літературні, морально
етичні, естетичні, історичні і філософські), узагальнює і коментує зміст тексту.
Створює тексти
відповіді на наукове, літературне чи життєве питання. Пише
есе, дотримуючись основних жанрових характеристик:
захищає тезу на підставі власного досвіду;
добирає і логічно викладає аргументи відповідно до самостійно осмисленого матеріалу і
власних асоціацій
Усвідомлює взаємовідносини між мовою і суспільством, мовою і особистістю, мовою і
культурою. Усвідомлює роль і значення рідної словесності як культурного феномена,
виразника духовного генію українського народу, як засобу збереження і формування
власної етнокультурної ідентичності як важливих умов розвитку громадянської
ідентичності в полікультурному просторі Республіки Молдова.
Базові відомості з теорії мовлення
Мова, мовлення, мовленнєва діяльність. Види мовленнєвої діяльності: рецептивно
слухання, читання та продуктивні
говоріння, письмо. Усні і писемні.
Монолог. Діалог. Діалогічна єдність.
Компоненти мовленнєвої діяльності: учасники комунікативного акту.
Ситуація спілкування. Варіативність ситуацій спілкування. Правила мовленнєвого етикету.
Комунікативна компетенція.
продукт мовленнєвої діяльності. Ознаки тексту. Тема, мікротема, головна думка
Різні мовні засоби творення тексту: лексичні, морфологічні, синтаксичні. Послідовний та
паралельний звязок речень у тексті.
Усний і письмовий текст. Жанрові особливості текстів: тез, резюме, реферату, рецензії,
публіцистичного твору; есе на літературну,
етичну, естетичну, історичну і суспільно
політичну теми; ділових паперів.
Базові відомості з теорії мови
Українська мова
національна мова українців. Місце української мови серед інших
Фонетична система української мови. Взаємодія звуків у процесі мовлення (асиміляція,
спрощення, подовження). Приставні звуки в словах. Наголос. Слова з рухомим і
нерухомим наголосом.
Орфоепія. Основні правила вимови голосних і приголосних звуків та звукосполучень.
Вимова слів іншомовного походження. Орфоепічний словник.
Графіка та орфографія. Мова і писемність. Основні принципи правопису
фонетичний,
морфологічний, історичний, диференціюючі написання. Типи орфограм. Правила
вживання великої літери. Написання слів разом, окремо і через дефіс. Орфографічний
Лексична система української мови: значення слів (пряме і переносне, однозначне і
багатозначне, стилістично забарвлене тощо); стилістичні ресурси словника*; лексико
тематичні групи слів*; інтернаціональні елементи лексики; терміни української мови, їх
творення і еволюція*; шляхи збагачення словника новою лексикою*; типологія і шляхи
творення експресивної лексики і фразеологізмів*.
Морфеміка та словотвір. Словотворчі засоби української мови. Основні способи
словотвору. Морфемний словник. Етимологічний словник.
Морфологія. Особливості вживання самостійних і службових слів в усному і писемному
Синтаксис і пунктуація. Словосполучення. Речення. Просте ускладнене речення. Складне
речення. Способи передачі чужого мовлення. Синонімічні синтаксичні конструкції.
Основи стилістики і культури мовлення. Система стилів української мови. Ознаки стилів.
Функції і сфери вживання. Стилістичні засоби.
Українська література
1.1. Розуміє українську літературу як невідємну частину української і всесвітньої
культури. Усвідомлює специфіку художньої літератури і її соціокультурне значення.
1.2. Усвідомлює систему літературних образів як засіб пізнання історії свого народу, його
характеру, менталітету, специфіки етнокультурного і національного простору. Здатний сприймати
літературні образи красного письменства типологічно
від ідеалу до антигероя.
1.3. Усвідомлює основні принципи загальнолюдської системи морально
етичних цінностей.
Сприймає літературу як засіб розвитку власної духовності, самореалізації в соціумі, розбудови
гармонійних стосунків з іншими, як контекст для осмислення особисто значимих проблем.
1.. Знає основних авторів і твори української літератури; пояснює їх роль в історії і
культурі українського народу. Розуміє особливості ідейного пафосу і художню своєрідність
української літератури в різні моменти її розвитку.
1.5. Усвідомлює роль ключових авторів і їх творів кожного періоду історії української
літератури в цілісному літературному процесі та культурно
історичному розвитку.
1.6. Виявляє і коментує в творах різних жанрів звязок між особистісними, родовими та
універсальними людськими цінностями. Співставляючи їх різноманітні вияви у програмних
творах, виявляє вічні етнічні цінності та їх інтерпретацію в сучасному світі.
1.7. Розуміє і пояснює роль засобів виразності і звязок між різними композиційними
елементами для емоційного впливу і для цілісного сприйняття смислів, закладених у
художньому творі.
1.8. Знає основні принципи жанрової системи літератури і пояснює основні жанрові
особливості художнього твору.
1.9. Усвідомлює роль аналізу і синтезу як логічних операцій для розуміння і тлумачення
художнього тексту. Усвідомлює різницю між художнім текстом і його аналізом.
1.10. Аналізує художній текст. Визначає і коментує тему, ідею, композицію, сюжет,
хронотоп, систему образів; характеризує оповідача або ліричного героя.
1.11. Виконує комплексний аналіз літературного тексту як художнього феномену з огляду
на історію написання твору; особистість і позицію автора; соціально
історичні особливості епохи;
особливості художньої мови, роль тропів і стилістичних фігур.
1.12. Обговорює різні варіанти аналізу твору, викладені в фрагментах літературно
критичних матеріалів, коментує різні точки зору. Дає розгорнуту відповідь на проблемне питання.
Формулює усно і письмово власні оцінні судження і вміє захищати їх в дискусії або в письмовому
аргументативному тексті (літературно
інтерпретативний твір; есе естетичної і морально
1.13. Користується бібліотечними каталогами, довідковою літературою, Інтернетом.
Розпізнає основні види видань: вибрані твори; зібрання творів; антологія, тематичні збірки.
Здатний скласти уяву про книгу і її зміст за наступними орієнтирами: назва, імя автора,
анотація, зміст, вступ, післямова, рецензія, анонс.
1.1. Співставляє (порівнює) твори різних культур і епох, виявляючи загальне і відмінне в
уявленнях про
добро і зло
прекрасне і потворне
свободу і рабство
справедливість і
в різних культурних моделях. Усвідомлює різні вияви відносин
своє»/»чуже»;
українець»/ інші»
2.1. Художня література. Її образна специфіка як мистецтва слова. Особливості художньої
літератури як форми суспільної свідомості. Взаємозвязок літератури з життям.
2.2. Основні етапи розвитку української літератури, найважливіші факти та особливості
розвою літературного процесу.
2.3. Місце і значення українського красного письменства в світовій літературі
2.. Найвизначніші відомості про життя і творчість українських письменників; місце і
значення вивчених творів у доробку письменника та в літературному процесі відповідного
художні особливості художнього твору. Його сприйняття в контексті
національної історії, ментальності, філософії. Історія написання твору. Особистість і позиція
2.6. Текст. Художній твір як явище мистецтва. Літературний і фольклорний твір. Роль
художнього домислу. Літературні і фольклорні мотиви. Лейтмотив.
2.7. Єдність форми і змісту в художньому творі. Індивідуальний стиль письменника.
2.8. Літературний метод. Літературний рід. Літературний жанр. Жанрові різновиди.
2.9. Естетика і ідеологія літературних течій.
2.10. Художній образ. Літературний характер. Літературний тип. Індивідуальне і типове в
художньому творі.
2.11. Естетико
літературний інструментарій для аналізу / інтерпретації твору. Тропи. Їх
2.12. Критична література (історико
літературного, теоретичного, естетичного характеру).
2.13. Традиції й новаторство в літературі.
2.1. Конкретно
історичне та загальнолюдське значення літературних героїв і подій,
зображених у вивчених творах.
Disciplina de studiu
Болгарский язык и литература
Стандарти за компетентности по български език и литература в края на начално
1.1. Слушат внимателно и разбират събеседника в учебни и извънучебни речеви ситуации,
отговарят на въпроси и адекватно участват в диалога.
1.2. Говори на своя роден език изразително и правилно, спазвайки изучените езикови и
правоговорни норми, а също така нормите на българския речев етикет.
1.3. Чете текст съзнателно, изразително и достатъчно бързо (80
1.. Пише грамотно, спазвайки изучените правописни и пунктуационни правила: без грешки, без
пропуснати или сбъркани букви преписват от зададения източник, пишат диктовки (0
1.5. Разпознава основните единици на речта: текст, изречение, дума, звук. Различава
монологичната и диалогичната реч, функционално
смисловите типове текст (повествование,
описание, разсъждение); литературните жанрове (разказ, стихотворение, басня, прказка,
пословици и поговорки, гатанки).
1.6. Разбира общия смисъл на прочетен или прослушан текст, отговаря на въпроси по съдържание.
1.7. Съотнася заглавие със съдържанието на прочетен или прослушан текст, определя темата и
основната мисъл, назовава персонажите, място и време на действието, последователност на
1.8. Открива в текста думи и изрази, които характеризират външността на героя и вътрешното му
състояние. Изразява отношението си към героя и постъпките му.
1.9. Преразказва устно или писмено прочетен или прослушан текст
описание или текст
повествование (110
1.10. Прави разлика между звук и буква. Разпознава и разграничава гласни и съгласни, звучни
беззвучни съгласни, меки и твърди.
1.11. Вниква в значение на думата и го обясняват. Различава еднозначни и многозначни думи, а
също така думи с преносно значение, като ги използва в речта си като средство на
художествена изразителност (сравнение, епитет (без използване на термина), олицетворение
(без изпозване на термина). Класифицира думите по лексико
тематични групи, разпознава,
подбира и използва в устната и писмената си реч сродни думи, синоними, антоними (без
1.12. Разпознава служебните и самостойните части на речта по смисловите и граматичните им
особености, правилно използва в устната и писмената си реч изучените граматични форми на
самостойните части на речта.
1.13. Различава значимите морфеми и анализират думата по нейния състав (основа и окончание;
представка, корен, наставка).
1.1. Различава основните синтактични единици: словосъчетание, изречение, текст. Разпознава и
уместно използва в в речта си различни видове изречения по целта на изказването
подбудителни);
(възклицателни,
невъзклицателни); по структура (прости, сложни;)
1.15. Открива връзки между думите в изречението, определя главните (подлог и сказуемо) и
второстепените части на изречението (допълнение, определние и обстоятелствено
1.16. Съставя самостоятелно изречения по зададен модел и без него, създават текстове (до 10
изречения) по сюжетни рисунки, по план, по зададено начало, по зададена тема; съставя
съчинения по наблюдения, преживяване, по въображение, като си служи осмислено с
различни видове изречения по състав и цел на изказване. Редактира и подобрява текст откъм
смисъла, праописа и пунктуацията.
1.17. Прави на елементарно ниво звуко
буквен, морфемен и морфологичен анализ на думата,
синтактичен анализ на просто изречение. Използва уместно изучените лингвистични
1.18. Използва учебници, речници, христоматии и други източници на информация, перспективно
1.19. Редактира текст в рамките на изученото откъм смисъла, структурата, правописа и
пунктуацията.
1.20. Открива прилики и разлики между диалектната и книжовната реч, между български,
румънски и руски езици.
1.21. Използва родния български език за обогатяване на знания, за разширение на техния мироглед
и култура. Осъзнава, че родният език е средство за опознаване на околния свят, културата и
ценностите на българския народ.
Стандарти за съдържанието по български език и литература в края на начално
Единици на речта: текст, изречение, дума, звук.
Книжовна и диалектна реч.
Монологична и диалогична реч.
Пряка и авторова реч.
Литературни жанрове (разказ, стихотворение, басня, прказка, пословици и поговорки,
Видове текст по цел на създаване: разговорен, научен, художествен.
смислови типове текст: повествование, описание, разсъждение;
Тема, основна мисъл, заглавие на текста;
Думата като съставна част на речта и носител на определено значение.
Думи еднозначни и многозначни.
Лексикално значение на думите: пряко и преносно.
Сродни думи, синоними и думи с противоположно значение.
Звуков състав на българския език: гласни и съгласни; звучни и беззвучни съгласни, твърди и
меки съгласни; звуков състав на думата, сричка, ударение.
Производни и непризводни думи. Представка, наставка. Образуване на сложните думи.
Самостойни и служебни части на речта: съществителни, прилагателни, числителни имена,
местоимения, глаголи, наречия, предлози, съюзи, междуметия.
Граматични форми и употребата им:
съществителни имена (род, число, членуване)
прилагателни имена (образуване, род, число, членуване, степенуване)
лични местоимения (лице, число, пълни и кратки форми)
числителни имена (бройни, редни)
глаголи (лице, число, време
сегашно, минало, бъдеще)
основна единица на свързаната реч.
Видове изречения по цел на изказване (съобщителни, въпросителни, подбудителни,
възклицателни); прости и сложни изречения;
Главни и второстепенни части на изречението: подлог, сказуемо, определение, допълнение,
обстоятелствено пояснение.
Правоговор и правопис: на гласните звукове в думите; на думите, завършващи на
обеззвучаващ се съгласен; в средата на думите със струпани съгласни;
Пунктуация: оформяне на края на изречението според вида му по цел на изказване; в
сложното изречение при отделяне на съставящите го прости изречения; при пряката реч.
Стандарти за компетенциите
Слуша и адекватно възприема устни съобщения в различни комуникативни ситуации,
разбира смисловите акценти в речта на своя събеседник, разпознава смисъла на мимика и
Говори свободно, спазвайки нормите на българския книжовен език и българския етикет,
ориентира се в речевата ситуация или сам способен да я създава; отбира адекватни езикови
средства според темата, целта и сферата на общуване. Изгражда своите съобщения
логично и коректно.
Чете текстове от различни стилове и жанрове и съзнателно предпочита в зависимост от
конкретната задача най
подходящия за случая вид четене: бавно, подробно, бързо,
предварителен преглед, на откъси по избор и др. Разбира и интепретира информация от
Работи с текст: определя темата, основната мисъл; открива необходимата информация;
отделя главното; отделя смисловите части; съпоставя фрагментите, съставя план на
прочетеното, формулира тезиси.
Пише, спазвайки изучените граматични, правописни и пунктуационни правила.
Прави устно и писмено сбит, и подробен преразказ на прослушани или прочетени текстове
от различни типове и жанрове.
Изказва свободно, формулирайки ясно и точно своите мисли в условия на диалог и
монологично, в устна и писмена форма.
Създава самостоятелно устни и писмени текстове от различни функционално
типове, жанрове и стилове, спазвайки нормите на построяването на текста и изразявайки
мислите си в монолога и диалога свободно и точно.
Владее и оперира лингвистичната терминология в рамките на изученото.
Владее основните правоговорни и правописни норми на книжовния български език, като
ги отличава от диалектното произношение; прилагат в речта си и обяснява правоговорни и
правописни правила, обусловени от фонетическите закономерности; открива и коментира
случаи на несъответствия между изговор и правопис; прави фонетичен анализ на думата.
Използа адекватно лексическите средства на българския език, отличава книжовната
лексика от диалектната, уместно използва като средства на езиковата изразителност
синоними, антоними, омоними, думи в преносно значение, емоционално
лексика, архаизми, неологизми.
Разбира и може да обясни значението на думата, употребена в пряко и преносно значение,
оттенъци на значението при лексически и контекстуални синоними, фразеологизми и
идиоматически изрази.
Използва уместно лексически средства на българския език, като различава книжовната
лексика от диалектната; използва като средства на художествената изразителност
синоними, антоними, омоними, думи в преносно значение, емоционално
лексика, архаизми и неологизми.
Осъзнава морфеми в тяхната словообразуващата и формообразуващата функции; владее
распространените в българския език начини на словообразуването. Прави
словообразователен анализ.
Разбира същността на функциите на частите на речта. Класифицира самостоятелните и
служебните части на речта по семантично
граматическите им особенности.
Владее синтактичните средства на българския език
различните изречения по целта на
изказването и по състав; осъзнава спецификата и адекватно използват средствата на
съчинително и подчинително, съюзно и безсъюзно свързване в словосъчетание, в просто
изречение и в сложно изречение. Разбира ролята на синтактичните средства за изграждане
на текста; подбира и комбинира синтактичните средства за да изрази собствените мисли в
зависимост от целта и особеностите на речевата ситуация. Използва осъзнато в
собствената реч синтактични синоними (второстепенни части на изречението
обособени
подчинени изречения), като отчитат стилистичният им ефект. Владее
разнообразните начини на предаване на чуждата реч.
Способен за речевия самоконтрол: оценява речта си откъм правилността, логичността,
законите на построяване на текст; открива и редактира езикови и речеви грешки.
Осъзнава спецификата и ценността на различните форми на родния език: диалектната и
Стандарти за съдържанието по български език 5
Признаци на текста. Условия на общуване, речева ситуация. Тема и основна мисъл на
текста. Контекст.
Описание, повествование, разсъждение. Описанието и повествованието като свидетелски и
като несвидетелски разказ.
Текст и стил. Видове стил: разговорен, научен, официално
делови, публицистичен,
Книжовна и разговорна реч. Диалектна реч.
Видове текст по цел на създаване. Научен текст. Урочна статия и записки по урочна статия.
Отговор на научен въпрос. Официално
делови текстове. Съобщение. Молба. Покана. Обява.
Протокол. Автобиография. Публицистични текстове: информационна бележка, репортаж,
интервю, статия, Художествен текст. Приказка. Разказ по случка от живота. Разказ по дадено
градивна единица на текста. Видове изречения по цел на общуване. Видове
изречения по състав. Съчинително и подчинително свързване на думите в изречението. Просто
изречение. Строеж на простото изречение. Група на подлога и група на сказуемото. Главни и
второстепенни части в изречението. Съставно сказуемо. Сказуемно определение. Приложение.
Безподложни изречения. Безглаголни изречения. Непълни изречения. Членуване на думите в
Еднородни части. Обособени части. Вметнати части. Словоред.
Сложно изречение. Строеж на сложното изречение. Съчинителна и подчинителна връзка в
сложните изречения. Видове сложно изречение. Сложни съчинени изречения. Сложно съчинено
съединително. Сложно съчинено разделително. Сложно съчинено противоположно. Сложно
Сложно съставно изречение. Видове подчинени изречения: подчинено определително,
подчинено подложно, подчинено допълнително, подчинено обстоятелствено. Употреба на
сложните съставни изречения.
Сложно смесено изречение. Строеж. Интонация. Пунктуация. Употреба.
Синтактична синонимия.
Начини на изразяване на чужда реч. Пряка и непряка реч. Интонация. Пунктуация.
Цитиране и цитат. Редактиране на грешки при цитиране.
Думата като речникова единица и като единица за назоваване.
Речников състав на българския език.
Еднозначни и многозначни думи.
Омоними, синоними, антоними. Устойчиви словосъчетания и фразеологизми.
Контекст на думата. Контекстови синоними.
Неметафорична и метафорична употреба на думата. Домашни думи, заемки и чуждици.
Международна лексика.
Експресивни думи. Термини. Видове речници.
Правоговор и правопис. Звукови промени в българския език.
Променливо Я. Подвижно и непостоянно Ъ. Безударните гласни звукове: изговор и
правопис. Изговор и правопис на съгласните: звучните съгласни в края на думата и в средата на
думата пред беззвучна съгласна. Озвучаване на беззвучните съгласни от звучните след тях.
Струпване на съгласни звукове. Двойни съгласни.
Словообразуване.
Производни и непроизводни думи. Морфема. Словообразувателни и формообразувателни
морфеми. Образуване, правопис и употреба на сложните думи.
Думите като части на речта. Изменяеми и неизменяеми части на речта. Съществително,
прилагателно и числително име. Местоимение.
Членуване на съществителни имена. Степенуване на прилагателни имена. Бройни и редни
числителни. Бройна форма на съществителни имена.
Лични местоимения. Възвратно лично местоимение. Притежателно местоимение.
притежателно местоимение. Въпросителни местоимения. Относителни местоимения.
Местоимения като свъзващи думи в текста.
Употреба на местоименията в текста.
Глагол. Сегашно, бъдеще и минало време на глагола. Вид на глагола. Образуване на глаголи
от свършен вид и от несвършен вид. Отношение между вид и време на глагола Залог на глагола.
Прости минали времена. Минало свършено и минало несвършено време. Сложни глаголни
времена. Минало неопределено време. Бъдеще време в миналото. Съвместна употреба на
глаголните времена в текста Сегашно историческо време. Наклонение: изявително, повелително,
условно, преизказно. Образуване и употреба на изявителни и преизказни глаголни форми.
Причастия. Видове. Деепричастия.
Наречие. Степенуване на наречието.
Служебни части на речта. Предлози. Съюзи. Частици. Междуметия.
Българска литература 5
Стандарти за компетенциите
Възприема литературата като неделима част на българската национална култура, осъзнава
спецификата на литературата като словесно изкуство и разбира нейната роля за формиране
на етнокултурните и общочовешките ценности и идеали. Осмисля българската литература
създадена в България и в Бесарабия, като знак на духовното единение на българския народ.
Осъзнава нравствени ценности и мирогледни категории (добро, родолюбие, съвест,
милосърдие, състрадание, жертвоготовност и др.) и доказва тяхната валидност с примери
от изучените литературни творби.
Чете свободно, изразително, адекватно и емоционално възприема съдържание на прочетения
текст, отговаря на въпроси по съдържание на прочетения текст. Преразказва прочетения
или прослушан текст (преразказ подробен, сбит, преразказ на епизоди по избор).
Анализира художественния текст, като използва съответни термини в рамките на изученото.
Определя тема, идея
композиция, място и време на действието, главни, второстепенни и
епизодични герои; различава автора и разказвача, автора и лирическия говорител. Разбира
спецификата на фигурите и тропите в художествената реч; открива ги в изучаваните
текстове и коментира техния смисъл в контекста на творбата.
Дава характеристика на изучените текстове и изразява отношението си към проблематиката на
художествена творба в учебни творчески работи от следващите жанрове: съобщение,
анотация, рецензия, реферат, есе; дава характеристика на персонажите и лирическите
герои, като изразява своето отношение към тях и техните постъпки.
Открива в художествения текст информация за спецификата на българския свят на нивото
символи, герои, ритуали, ценности. Коментира етнокултурните особености в поведението
на литературните герои.
Диалогизира по съдържание и проблематика на прочетените произведения. Участва в
дискусии: коректно коментира чуждата гледна точка и аргументира своето становище.
Открива в художествени текстове конкретно
историческо и общочовешко съдържание.
Разбира, че хужожественният свят на творбата отразява специфичното на епохата, нейните
обществени и нравствени проблеми. Бит и култура. Осъзнава ролята и значението на
авторската биография и история на създанието на творбата като културно
контекст на съответната епоха.
Разпознава родовите и жанровите белези на изучените творби, коментира начина, по който
един или друг жанър разработва темата.
Познава основните автори и произведения на българската литература, създадена в
метрополията и в диаспората. Обяснява тяхната роля в историята и културата на
Разбира ролята на интонацията и на тембъра за адекватно предаване на чувства и емоции и за
емоционално въздействие на слушателя. Декламира наизуст не по
малко от 10 поетически
творби и изразително чете фрагменти от прозаически произведения.
Съотнася проблематиката на българската класическа литература с актуалните проблеми на
съвременния свят; сравнява осмислянето им в родната словесност и в изучаваните
произведения от руската и молдовската литератури.
Открива и грамотно използва необходимата информация за литературата, за конкретна
литературна творба и нейния автор, като използва за целта различни източници (справочна
литература, периодика, телевизия, интернет).
Стандарти за съдържанието по българска литература
Особеностите на книгата и текста: заглавие, името на автора, разположение текста на
страницата, обем, съдържание, предговор и бележки.
Фолклорните текстове, създадени в метрополия и в диаспора
Литературните текстове (класическата и съвремена българска литература), литературните
текстове, създадени в Бесарабия и Таврия. Литературните и фолклорните текстове от другите
народи на Молдова. Заглавие, автор, време и история на създаване, литературен род и жанр.
Основните дати от живота и творчеството на прочути български писатели от метрополия и
диаспора (Петко Славейков, Христо Ботев, Любен Каравелов, Иван Вазов, Елин Пелин, Пейо
Яворов, Димчо Дебелянов, Йордан Йовков, Христо Смирненски, Никола Вапцаров, Димитър
Талев, Николай Хайтов, Андрей Германов, Йордан Радичков, Мишо Хаджийски, Петър Бурлак
Основните понятия: художествен текст, литературно художествено произведение,
литературно художествено изобразяване: художествен лдетайл, художествено описание (пейзаж,
портрет, обстановка); изобразяване на действията (събития, постъпки, настроения); изобразяване
на персонажите (външност, характер).
Реалистично изобразяване, фантастично изобразяване, изобразяване на вътрешния свят.
Тропи, алегории, символи.
Структурата на повествователния текст: кой и как разказва, авторът и разказвачът),
описание (картина, пейзаж), диалог, монолог, персонажи (портрет и нравствена характеристика),
Лирическите произведения, художественните средства в поезията.
Художествените похвати и езиковите изобразителни средства: епитети, метафори,
сравнения, персонифициране, алегория, антитеза, ирония, хипербола, символ, комичност.
Родовете и жанровете на художествените и фолкорните произведения (епос, лирика, драма):
приказка (народна и литературна), предание, легенда, мит, народни песни, ода, балада, разказ,
очерк, повест, роман, басня, анекдот, фейлетон, сатира, лирическо стихотворение, сонет, поема,
Художествено време и пространство: митическо (историческо) време, реално и
въображаемо (фантастично) пространство.
Условност на литературата и изкуството, художествена литература, фолклор, национална
литература, световна литература.
Взаимоотношенията на литературата и фолклора, своеобразието на българската литература
в сравнение с другите литератури (руската, румънската)
Стандарти за компетенциите
Слушайки, възприема пълноценно различни видове съобщения: при директен контакт, по
радио, телевизия, телефон и т.н. Оценява прослушан текст от правоговорен аспект; оценява
изразително изпълнение на лирически и епически текст.
Говори свободно, спазвайки българския етикет и нормите на съвременния български
книжовен език (правоговорни, лексикални, граматически и стилистически); ориентира се в
речевата ситуация и сам създава ситуации на общуване; осъзнавайки особенности на
текстове, предназначени за различните социокултурни сфери на общуване, използва уместно
езиковите средства с оглед на речевата ситуация, отчитайки темата и целта на изказването.
Изгражда своите изказвания логично и коректно спрямо събеседника.
Чете бързо и изразително текстове от всички стилове на българския език, Коментира
информацията от прочетения текст, резюмира, води бележки и коментира съдържанието на
Оформя писмени текстове в съответствие с изучените правописни, граматически и
пунктуационни правила.
Разпознава стиловомаркираните средства. Коментира по кои езикови средства се различават
текстове от различни функционални стилове. Трансформира изречения и фрагменти текст от
един стил в други. Открива и редактира стилови грешки. Осъзнава и използва възможностите
за стилистичния ефект.
Използва синоними, антоними, думи за родови и видови понятия с оглед на стиловото
разслоение на езика. Разбира отношението между книжовната и диалектна реч. Контролира
речта си при официално общуване, като заменя диалектизми със синонимните книжовни
Владее лексикалните и граматичните средства на езика, уместно използва контекстуални
синоними, Служи си с разширен репертоар от синтактични конструкции
словоредни
ванрианти, обособени части, вметнати изрази, активни и пасивни конструкции, изпозват
синонимни синтактични средства за свързване. Анализира и коментира спазване на
граматичните и лексикалните норми в текстове от различни информационни източници.
Трансформира изречения и фрагменти текст в зависимост от промените в речева ситуация и
условия на общуване (официално/неофициално, устно/писмено).
Участва пълноценно в диалог, полилог, дискусия: придържа се към темата и организира
логически своето изказване; може да оспори чуждо мнение, като проявява толерантност;
следи хода на диалога, позовава се на вече казаното; четливо формулира теза, защищава я с
аргументи, обобщава разсъжденията си.
Създава писмено текстове от аргументативен тип
отговор на научен, литературен или
житейски въпрос, пише есе, като спазва основните му жанрови характеристики:
защищава теза въз основа на собствен опит;
подбира и логично подрежда аргументи съобразно с осмисленния материал и
Планира и създава текстове от различни жанрове
(тезиси, резюме, реферат, рецензия,
доклад, литературно
научно и литературно публицистично съчинение, есе по литературни,
етични, естетически, исторически и философски проблеми)
Осъзнава отношението между език и общество, език и личност, език и култура. Осъзнава
ролята и значението на родната словесност като културен феномен, като възможност за
съпричастност към духовния гений на българския народ, като средство за изграждане и
запазване на етнокултурната си идентичност
важното условие за развитие на пълноценната
гражданска идентичност.
Стандарти за съдържанието по български език 10
Отношение между книжовното и диалектното. Диалектната основа на съвременния
български книжовен език. Български говори в Молдова. Книжовен език и нормата му. Нормативни
правила и езикова култура. Правоговорна норма и правоговорна култура. Правописна норма и
правописна култура. Граматическа норма и граматическа култура. Речев етикет
Текст. Комуникативна ситуация. Свързаност на текста. Начини за свързване. Видове
съкращения на текста. Редактиране. Литературно съчинение.
Текст и стил. Стилистична норма. Функционални стилове в българския език. Официално
разговорен, художествен. Стилово маркирани изразни средства.
Стиловата диференцираност на книжовния български език: стиловите особености на
фонетично, лексикално, морфологично и синтактично равнище. Научен стил. Публицистичен
стил. Разговорен. Официално
делови. Художествен. Жанровото разнообразие.
Приносът на българските писатели за създаване и развитие на българския книжовен език.
Българска литература 10
Стандарти за компетенциите
Разбира българската литература като неделима част на българската и световна култура;
осъзнава спецификата на художественната литература и нейното социокултурно значение.
Осъзнава, че системата на българските литературни образи е средство за опознаване на своя
народ, неговата менталност, история, спецификата на етнокултурното му пространство.
Възприема художествените образи на българската литература типологически: от идеала до
Осъзнава основните принципи на общочовешката морална система; възприема литературата
като средство за саморазвитие на личностната духовност и за самореализация в социума, като
учебник за изграждане на хармонични отношения с другите хора, като контекст за осмисляне
Разбира особеностите на идейния патос и художественото своеобразие на българската
литература в различни моменти от нейното развитие. Познава основните автори и
произведения на българската литература. Обяснява ролята на ключевите автори и техните
творби от всеки период на историята на българската литература за цялостния литературен
процес и културно
историческото развитие на българския народ.
Открива и коментира в различни по жанър творби връзката между ценностите на личността,
ценностите на българския род и универсалните човешки ценности; чрез съпоставката на
различните им проявления в изучаваните творби откриват трайните етнически ценности и
тяхната интерпретация в съвременния свят.
Разбира и обяснява функция на изразните средства в художествения текст и на връзката
между различните структурни елементи на художественния текст с оглед на емоционалното
въздействие и цялостното възприятие на смиловите внушения на творбата.
Познава основните принципи в жанровата система на литературата; обяснява основните
жанрови белези на художествената творба; определя жанровата принадлежност на
художествен текст по основните му характеристики.
Осъзнава разликата между художествен текст и анализ на художествения текст, владее
анализа и синтеза като логически операции за тълкуване на художествения текст.
Анализира художествен текст, като определя и коментира тема, идея, композиция, сюжет,
хронотоп, система на образите, характеризира разказвача или лирическия герой.
Прави комплексен анализ на литературен текст като художествен феномен, отчитайки
история на създаване на творбата, личността и позицията на автора, социално
контекст на епохата, особености на художествения език на произведението, ролята на тропи
и стилистичните фигури
Обсъжда различни варианти на анализа на изучаваните творби, представени във фрагменти
от литературно
критически материали, като съпоставя и коментира различни гледни точки,
отговаря разгърнато на проблемен въпрос. Формулира оценъчно съждение и го защищава в
дискусия или в писмен аргументативен текст (литературно
интерпретативно съчинение; есе,
съдържащо разсъждение на естетически и житейски проблеми).
Служи си с библиотечни каталози, справочна литература, Интернет и други източници на
информация. Разпознава основните видове издания (избрани съчинения, събрани съчинения,
антология, тематична поредица). Умее да си състави впечатление за книга и съдържанието й
по следните ориентири: заглавие, жанър, име на автора, бележки по корицата, анотация,
съдържание, предговор, послеслов, рецензии и анонси.
Съпоставя произведения от различни култури и епохи
като откриват в различни културни
модели общото и различното в представите за
добро и зло, красиво и грозно, свобода и
робство, справедливо и несправедливо
и т.н. Осъзнава различни проявления на отношенията
чуждо», българинът и другите».
Стандарти за съдържанието по българска литература
Понятие за литературно
историческия процес
Периодизация на българската литература.
Естетика и идеология на литературните течения.
Основните дати от живота и творчеството на великите български писатели от метрополия и
Литературните текстове (класическата и съвремена българска литература), ключови за всеки
от периодите; литературните текстове, създадени в Бесарабия и Таврия.
Заглавие, автор, време и история на създаване, литературен род и жанър, литературна
школа, език на художествената творба, поетически език.
Литературни и фолклорни мотиви; лейтмотив.
Структура на художественото произведение (епическо, лирическо, драматическо).
Разказвачът, лирически говорител, диалог, монолог, конфликт.
Художествен образ; типология и классификация на художествените образи.
Реалистично изобразяване, фантастично изобразяване, изобразяване на вътрешния свят.
Тропи, алегории, символи.
Художествено време и пространство: митическо (историческо) време, реално и
въображаемо (фантастично) пространство.
Лирическите произведения, художественните средства в поезията.
Художествените похвати и езиковите изобразителни средства: епитети, метафори,
сравнения, персонифициране, алегория, антитеза, ирония, хипербола, символ, комичност.
Родовете и жанровете на художествените и фолкорните произведения.
Условност на литературата и изкуството
Фолклор, национална литература, световна литература.
Взаимоотношенията на литературата и фолклора, литературата и изкуството; своеобразието
на българската литература в сравнение с другите литератури (руската, румънската).
5.1.7. Disciplina de studiu
Гагаузский язык и литература
NikitcenkoAla
Monologlu hem dialoglu söz.
Avtorun sözleri hem personaları.
Literatura anraları (annatma, şiir, fabula, masal, söleyiş,bilmeycȚ...).
artistik sözü, bilim sözü, sadȚ söz, publiţistika sözü.
Tip maanasına görȚ sözlerin eşitleri: annatma,yazdırma, fikirlemȚ.
Tekstin elementleri: teması, başlıı, öz fikiri.
Söz (laf) –
dilin genel payı.
Birmaanalı hem okmaanalı söz.
Sözün (lafın) leksika maanası: dooru hem kıynaş maanalı.
Soy (senselȚ) sözlȚr, sinonimnȚr karşıdakı maanalı sözlȚr
Gagauz dilin sesleri: vokallar, konsonnar.
Sözün (lafın) leksika maanası: dooru hem kıynaş maanalı.
Soy (senselȚ) sözlȚr, sinonimnȚr hem karşı maanalı laflar (antonimnȚr).
Gagauz dilinin ses içindekilii: vokallar, konsonnar, çiftli-
iftsiz, yımışak, sesli, urgulu.
tlı sözlȚr (laflar) kurmak.
Kendibaşına söz payları.
Gramatika formaları hem onnarın kullanılması: adlık, nışannık, aderlik, işlik, sayılık.
Cümlä –
sözleşmenin temeli.
Cümlelerin tipleri onnarın lafetmȚk neetinȚ görȚ: (soruş, izin, şaşma, diil şaşma, anna
SadȚ hem katlı cümlelȚr.
Baş payları: subiekt, predikat, tamannık, bellilik, hallık (terminsiz).
Dooru kurallara görä yazmak.
GAGAUZ DİLİ HEM LİTERATURASI
Kompetenţiyalara görȚ standartlar
V – IX klaslara deyni.
hem
adekvat kableder aazdan informaţiayı lafetmenin türlü situaţiyalarında, annayarak başka
üürenicinin sözündȚ maana urgularını hem tamana tutarak mimika maanalarını.
serbest, kullanarak gagauz literatu
ra hem etiket normalarını, bulêr ucunu türlü lafe
tmäk
situaţiyalarında, becerer adekvat ayırmaa üürenmȚk kolaylıklarını, logikayca hem dooru kendi fikirini
kurêr.
Okuyêr
(kendi neetinȚ görȚ) türlü anralarda hem stillerdȚ bulunan tekstleri (üüredȚn, eni informaţiya
verȚn, aaraştırıcı, tanıştırıcı), ayırêr, annaştırêr hem aıklêêr okunmuş teksttȚn informaţiayı.
tekstlȚn, belli eder tekstin temasını hem öz fikirini, bulêr lȚȚzımnı informaţiyayı, ayırêr tekstin
maanalı paralarını hem paraların arasında baalantı eşitlerini, yaraştırêr fragmentleri,
kurêr tekstin
planını hem tezislerini. Kullanêr türlü okumak soylarını (hızlı, sıradan, ayırmaklı, sayfalamak
(görümlü), yavaş, diagonal okumak
obzorno) koyulmuş davaya görȚ.
Yazêr
, kullanarak orfografiya kurallarını, literatura dilini, gramatika hem punktuaţiya normalarını.
r aazdan hem yazılı türlü anralarda okunmuş tekstleri (detaylı yada seilmȚ annatmak).
kendi fikirini serbest, konkret hem dooru, aazdan hem yazılı, dialog hem monolog
Kurêr
aazdan hem yazılı tekstlȚr türlü maana hem funkţiya stillerindȚ hem anralarda, koruyarak
tekstin struktura normalarını.
Kullanêr
serbest üürenilmiş lingvistika terminnerini.
kullanmaa gagauz dilinin temel literatura dooru yazmak normalarını. Ayırdêr dilin
literatura normalarını dialekttȚn. Kullanêr kendi sözündȚ gagauz dilinin dooru yazmak normalarını
hem fonetika kurallarını. Bulêr hem argument verer lafetmenin hem yazmanın aralarında
êêr
yardımcı hem kendi başına söz paylarını onnarın semantika hem gramatika
maanalarına görȚ. Kullanêr dooru lafların gramatika formalarını yazılı hem aazdan sözdȚ.
kullanmaa gagauz dilinin sintaksis kolayl
ıklarını. Annêêr onnarın rolunu tekstlerin
kurulmasında. Kullanêr sintaksis kolaylıklarını türlü situaţiyalarda: kendi fikirini, neetlerini
aıklamak iin. Kullanêr kendi sözündȚ sintaksis sinonimnerini.
başka üzdȚn sözü aıklamaa.
Annêê
r ana dilin
in speţifikasını hem türlü paalılıklarını, özelliklerini: dialekt hem literatura
Gagauz literaturası
literaturayı gagauz naţional kulturasının bir önemli payı gibi, annêêr literaturanın speţifikasını,
nicȚ laf ustalıı. Annêêr literaturanın rolünü etnologiyada, kulturada hem insannık paalılıklarında hem
Annêêr
insannık paalılıklarının hem dünnȚ bakışlarının kategoriyalarını: iilik, dooruluk, insannık,
esaplık, gözellik (hepsi, ne ani gösterer paalılıkların kuvedini, faydalıını), kullanıp örnekleri
okunmuş yaratmalardan.
r serbest, adekvat hem emoţiyalı, annêêr artistik yaratmanın iindekiliini. Annadêr tekstin
iindekiliini detaylı yada sade seilmiş fragmentleri, kısadan yada yaratıcılı.
Annêêr
figuraların hem tropların speţifika kullanılmasını artistik sözündȚ (metaforaları,
metonomiaları, simvolları, alegoriyaları hem büültmekleri), bulêr onnarı üürenilȚn tekstlerdȚ hem
aıklêêr onnarın maanalarını yaratmanın kontekstindȚ.
Yapêr
analiz, kullanarak lȚȚzımnı literatura terminnerini. Bellieder artistik yaratmanın temasını,
ideyasını, kompoziţiyasını, olayın vakıdını hem erini, süretlerin sistemini; kendi ayırdêr avtoru
annadıcıdan, avtoru
lirika kahramanından.
Yapêr
harakteristika literatura personalarına hem lirika kahramannarına, aıklêêr kendi fikirini
kahramannar iin hem onnarın yaptıkları iin.
ayırtmaa artistik tekstlerdȚn informaţiyayı gagauz dilinin speţifikası iin: simvollar,
kahramannar, rituallar hem özelliklär. Komentariya yapêr literatura geroyun
yaptıklarına etnik hem
kultura özelliklerinä görä.
Yapêr
harakteristika üürenilmiş kiyattan tekstlerȚ yada kendi yaratıcılık işlerinȚ, aıklêêr kendi
bakışını artistik yaratmanın problematikasına, geroylarına hem onnarın yaptıklarına.
gagauz li
teraturansının klasik problemalarını şindiki modern problemalarlan. Dokuşturêr
bu problemaların özdürülmesini ana dilin literaturasında hem rus, hem moldovan literaturalarında.
Annêêr
, ki yaratamanın artistik iindeliindȚ aynalanêr (otraaet) istoriko
- e
pohanın speţifikası,
onun cümnȚ hem moral problemaları, kulturası, yaşaması. Kableder, ki avtorun biografiyası hem
yaratamanın kurulmak istoriyası büük rol oynêêr şindiki epohanın kultura hem istoriya kontekstindȚ.
soy hem anra nışannarını üürenilmiş yaratmalarda, aıklêêr kolaylıkları, angıların
yardımınnan, belli edilȚn tema, türlü anralarda kurulêr.
gagauz literaturasının avtorların yaratmalarını, annaştırêr onnarın rolünü gagauz halkının
Okuyêr
Dialog hem monolog kurmak.
Aazdan hem yazılı tekst kurmak. Tekst stillerinin funkţiyaları. Tekstin struktura normaları.
Lingvistika terminneri.
Temel literatura yazmak normaları. Literatura normalarının hem dialektin aralarında başkalıklar. Fonetika
kuralları hem fonetika analizi.
Lafların dooru hem kıynaş maanaları. Sinonimnerin leksika hem kontekst maanaları. Frazeologizmalar,
Gagauz dilinin leksika kolaylıkları. Emoţiyalı hem ekspresiv leksika: sinonimneri, antonimneri,
omonimneri, lafların kıynaş maanaları, emoţiya hem ekspresiv leksikası, arhaizmaları, neologizmaları.
Lafkuruluşunda hem lafdiiştirilmesindȚ morfemaların funkţiyaları. Lafkuruluşuna görȚ analiz.
Kendibaşına hem yardımcı söz payları. Onnarın semantika hem gramatika analizi.
Gagauz dilinin sintaksis kolaylıkları. Onnarın rolü tekstlerin kurulmasında.
Başka üzdȚn söz aıklamak.
Ana dilinin speţifikası hem özellikleri: dialekt hem literatura formaları.
Gagauz literaturasının speţifikası. Laf ustalıı. Literaturanın rolü etnologiyada, kulturada hem insannık
paalılıklarında, ideyalarında.
İnsannık paalılıkların hem dünnȚ bakışlarının kategoriyaları: iilik, dooruluk, insannık, esaplık, gözellik.
Artistik yaratmanın iindekilii. Artistik yaratmanın detaylı hem seilmȚ okunması.
Artistik sözündȚ figuraların hem tropların kullanılması ((metaforaları, metonomiaları, simvolları,
alegoriyaları hem büültmekleri).
Literatura terminnerin yardımınnan analiz yapmak. Tema, ideya, kompoziţiya, olayın zamanı hem eri,
süretlerin sistemi. Kendi bakışı literatura hem lirika personalarına.
Simvollar, kahramannar, rituallar, özelliklär.
Artistik yaratmalarını problematikaları hem geroyların yaptıkları.
Gagauz literaturasının klasik problemaları hem şindiki modern problemaları.
Artistik yaratmalarını
istorik hem epoha speţifikası. Avtorların biografiyası hem yaratmaların kurulmak
Yaratmaların soyları hem anraları hem onnarın kolaylıkları.
Gagauz literaturasının rolü gagauz halkının istoriyasında.
Proza yaratmalarında logika.
Sızıntı kolaylıkları (gagauz dili hem literatura dergileri, danışmak literaturası, televidenie, İnternet h.b.)
GAGAUZ DİLİ HEM LİTERATURASI
Kompetenţiyalara görȚ standartlar
X – XII klaslara deyni.
Doludan anêêr
türlü seslenmiş informaţiyaları: radioda, televizionda, telefonda hem başka.
Kantarlêêr
seslenilmiş tekstleri
esaba alarak gagauz dilinin orfoepiyasını.
Serbest lafeder
Yapêr
analiz hem komentariya
gramatika hem leksika normaların kullanılmasına türlü informaţiya
sızıntılarından gelişmȚ tekstlerdȚ.
Pay alêr
dialoglarda, poliloglarda. Alêr esaba temayı, angısına görȚ logikayca kendi sözünü kurêr.
Var nasıl kayıl olmasın başkaların bakışlarınnan. İ
er dialogun ilerlenmesini. Konkret aıklêêr
kendi tekstlerini, argument getirer, kendi düşünmeklerini genelleştirer.
Planlêêr
hem kurêr türlü janralarda tekstlär (tezis, rezume, doklad, referat, literatura-bilim tekstlär,
publiţistik tekstlȚr, reţenziyalar, yaratmalar estetika, istoriya hem filosofiya problemalarına
görä).
Kurêr
kendi argumentli tekstlerini (düşündürücü tekstlȚr), cuvaplarını
, bilim, literatura hem
yaşamak soruşlarını. Yazêr ese, koruyarak temel anra harakteristikalarını. Koruyêr (zaşişaet)
kendi tezisini, temellenip kendi yaşamak bilgilerinȚ. Bulêr hem logikayca düzer argumentleri, esaba
alarak aıklanmış materialı hem asoţiaţiya yaparak.
Annêêr
dilin hem halkın, dilin hem kişinin, dilin hem kulturanın aralarında ilişkileri
; ana dilinin
hem literaturanın rolü nicȚ bir kultura fenomeni, nicȚ bir kolaylık gagauz halkın dünnȚsına deyni,
nicȚ kolaylık, ki korumaa etnik hem kultura paalılıklarını, identikasını; nicȚ önemli şart, ki korumaa
halkın birliini okkulturalı Moldovada.
Gagauz literturası
Annêêr
, ani gagauz literaturası ayırılmaz bölüm gagauz hem dünnȚ kulturasından, derindȚn
düşünceli annêêr artistik literaturanın speţifikasını hem onun maanasını cümnȚ halklar arasında.
süretin sistemasını, nicȚ bir kolaylık, ki üürenmȚȚ (bilmȚȚ, annamaa) kendi halkının
istortiyasını hem mentalitetini, milletin harakterini, etnokuturanın hem halklar arasının speţifikasını.
Becerer kabul etmȚȚ pozitiv hem negativ uurunda literatura süretlerini gagauz avtorlarının
Annêêr
cümnȚ halkların moral hem fizik paalılıklarını, nicȚ önemli yaşamak priţiplerini.
Kabul eder literaturayı, nicȚ bir kolaylık, ki ilerletmȚȚ ruhunu, kendiliini hem garmoniyalı kurmaa
başkalarınnan davranmaklarını, annaşmaklarını.
uz literaturasının yazıcılarını onnarın yaratmalarını, yaşamak hem yaratıcılık
yollarını. Aıklêêr onnarın rolünü gagauz halkının istoriyasında hem kulturasında. Annêêr gagauz
literaturasının türlü zamannarında (kıpımnarında) ilerlemesini hem ideyalı pafos
Annêêr
anılmış gagauz avtorların hem onnarın yaratmalarının önemli rolünü, bütün literatura
proţesin gagauz literaturasının herbir istoriya periodunu, kulturanın hem istoriyanın ilerlemesini.
Meydana ıkarêr
tütlü-
türlü anrada yaratmalarda kişilerin hem senselelerin (soyların) arasında hem
universal paalılıkların baalantılarını. ÜürenȚn yaratmalarda onnarın türlü göstermȚk yaraştırmasının
yardımınnan aıklêêr etnika paalılıklarını onnarın büünkü dünnedȚ interpretaţiyasını.
Annadêr
hem aıklêêr tekstlerdȚ bulunan artistik kolaylıklarının rolünü, artistik tekstindȚ türlü
-türlü
kompoziţiya elementlerini baalantılarını hem onnarın okuyuculara deyni emoţiyalı faydalıını.
gagauz literaturasının anra sistemasının temel prinţiplerini hem aıklêêr artistik yaratmasının
temel janra özelliklerini.
Annêêr
artistik tekstini annatmaa deyni logika operaţiyalarında analizin hem sintezin rolünü. Annêêr
artistik tekstinin hem onun analizinin arasında özellüklerini.
Analiz yapêr
artistik yaratmasına. Bellieder hem yorumnêêr (komentariya yapêr) temayı, ideyayı,
kompoziţiyayı, süeti, hronotropu, süretlerin sistemasını, harakteristika verer annadıcıya yada lirika
personaına. Yazmakta hem aazdan sözdȚ kendi bakışlarını düşünmeklerini oluşturêr, onnarı yazılı
teksttä
hem konuşmakta, diskusiyada korumaa bileer.
Kompleksli analiz yapêr
literatura tekstinȚ, esaba alarak yaratmanın istoriya kurulmasını, avtorun
kişiliini hem durumunu, epohanın istoriya hem soţial özelliklerini, tekstin artistik dilinin
özelliklerini, trop
ların hem stilistika figuralarının rollerini.
yaratmalarının türlü variantlı analizi iin, türlü bakışları iin, angıları aıklanmış literatura
kritika materallarının fragmentlerindȚ. Verer doludan cuvap problemni soruşa. Oluşturêr aazdan
hem ya
zıda kendi fikirlerini. Becerer korumaa kendi bakışlarını diskusiyalarda hem yazılı
-fikirlemä
tekstlerdȚ (literatura yartmaları, ese, angısına girer estetik hem moral
etik problemaları, tezislȚr
konspektlȚr, rezüme, referat, reţenziya, doklad).
ku
llanmaa biblioteka kaynaklarını, İnterneti, yardımcı (alternativa) literaturayı. Ayırdêr
temel tiparlamak tiplerini (yaratma toplumnarı, tematika toplumnarı). Becerer aıklamaa kendi
bakışını kiyat iin, onun iindekilii iin, verili modelȚ görȚ: avtorun adı, kiyadın adı, önsöz, anra,
iindekilii, ıkışlar, reţenziya.
Kurêr
türlü kulturalara hem epohalara görȚ yaratmalar, belli eder genel hem türlü bakışları iilik hem
fenalık iin, gözellik hem kötülük iin, serbestlik iin, dooruluk iin hem b. Annêêr tü
rlü
davranmakların belli olmasını (kendinin/yabacının, gagauzlar ın hem başkal
2. İindekiliinȚ görȚ standartlar
dilinin orfoepiyası. İnformaţiya kaynakları:
radio, televizion, telefon hem b.
Orfoepiya, leksika, gramatika he
m stilistika normaları. Dialog.
Tekstlerin stilleri.
Dilin gramatikası, orfografiyası hem punktuaţiya normaları.
Stilistika kolaylıkları, söz kolaylıkları.
AntonimnȚr, sinonimnȚr, okmaanalı laflar. Literatura dilinin hem dialek
rin aralarında baalantıla
Leksika hem gramatika kolaylıkları. Sintaksis konstrukţiyaları: lafların er diişilmesi cümledȚ
, girdirilmä
sözlȚr, aktiv hem pasiv konstrukţiyalar.
Komentariya gramatika hem leksika normalarına görȚ.
Dialoglar hem poliloglar.
Tezis, rezume, doklad, referat, literatura-bilim tekstlär, literatura-
publiţistikatekstlȚr, reţenziyalar,
yaratmalar estetika, istoriya hem filosofiya problemalarına görȚ.
Ese, logikayca argumentlär.
Dilin hem halkın, dilin hem kişinin, dilin hem kulturanın aralarında ilişkilȚr., halkın birlii okkulturalı
Gagauz literaturasının speţifikası hem onun maanası cümnȚ halklar arasında.
Halkın istoriyası, mentaliteti, harakteri hem etnokultura speţifikası.
CümnȚ halkların moral hem fizik paalılıkları. Halkını
n ruhu özelii.
Gagauz avtorların yaratmaları, yaşamak hem yaratıcılık yolları (M. akir, N. Arabacı, N. Tanasoglu, D.
Tanasoglu, N. Baboglu, D. Kara oban, T. Zanet, M. KösȚ, K. Vasilioglu, P. ebotar, L. impoeş).
Gagauz avtorların yaratmalarının, rolü he
rbir istoriya hem kultura periodunda.
Yaratmalarının universal hem etnika paalılıkları.
Artistik kolaylıkları (epitet, metafora, alegoriya, büültmȚk, yaraştırmak hem b.) hem kompoziţ
Literaturanın anraları hem anra özellikleri.
yaratmalarının logikayca analizi hem sintezi.
Artistik yaratmanın analizi (tema, ideya, kompoziţiya, süet, hronotrop, süretlerin sisteması,
Literatura tekstinin kompleksli analizi. Yaratmanın istoriya kurulması, avtorun kişilii hem durum
epohanın istoriya hem soţial özellikleri, tekstin artistik dili, troplar hem stilistika figuraları.
Literatura kritika materialları.
Biblioteka kaynakları, İnterneti, yardımcı (alternativa) literaturası.
Bakışlar iilik hem fenalık iin, gözellik hem köt
ülük için, serbestlik için, dooruluk için...
5.1.8. Disciplina de studiu
Onofreiciuc Eliza
Lista standardelor de competenţă la limbile străine
(Limbile: franceza, engleza, germana, span
iola, italiana şi turca)
Învăţămîntul primar
1. Dezvoltarea competenţei de receptare a mesaului oral:
instrucţiunilor şi aplicarea lor corectă.
Receptarea conţinutului mesaului unei povestiri scurte.
Discernarea sensului global al unui scurt mesaj audiat.
Standardul4.
Identificarea, în mesae scurte audiate, a semnificaţiei unor cuvinte şi propoziţii simple
referitoare la universul imediat.
2. Dezvoltarea competenţei de exprimare orală:
Reproducerea unor mesaje scurte.
Producerea unui mesa simplu şi scurt despre persoane şi activităţi din universul apropiat.
Standardul7.
Întreţinerea unei conversaţii simple (dialoguri), în contexte familiare sau de necesitate
3. Dezvoltarea competenţei de receptare a mesaului scris:
Citirea unui text scurt cunoscut.
Redarea conţinutului unui text lecturat;
Discernarea sensului global al unui scurt text citit în gînd;
mpetenţei de exprimare scrisă:
Descrierea unei imagini.
Standardul 12.
Identificarea semnificaţiei unor cuvinte şi propoziţii
simple, în texte autentice comune
(etichete, anunţuri, afişe).
Desprinderea sensului global al unui scurt text citit în gînd.
Scrierea sub dictare a propoziţiilor care conţin lexic cunoscut.
Scrierea unei cărţi poştale.
Redactarea unui enunţ scurt, pe baza unui suport verbal/a unei imagini.
5. Dezvoltarea c
ompetenţelor culturale şi a interesului pentru studiul limbii străine şi al
civilizaţiei ţării, limba căreia se studiază.
Compararea elementelor de cultură a Republicii Moldova cu cele ale ţării limba căreia se
studiază (Prenume de diverse origini, ocupaţiile copiilor, unele tradiţii…).
6. Dezvoltarea unor capacităţi de comparaţie între limbile studiate:
Aplicarea competenţelor din limba străină pentru realizarea activităţilor la alte discipline.
La finele învăţămîntului primar elevii trebuie să posede o limbă străină la nivelul A1 al Cadrului
European Comun de Referinţă.
2.2. Învăţămîntul gimnazial
Obiective cadru şi standardele de performanţă
1.Dezvoltarea
competenţei
de receptare a mesajului oral
Înţelegerea unui dialog audiat şi identificarea relaţiei dintre vorbitori;
Rezumarea textului audiat;
Desprinderea de informaţii specifice dintr
un mesa rostit în limba standard cu viteză
Îndeplinirea unor instrucţ
iuni transmise oral.
2.Dezvoltarea
competenţei de exprimare orală.
Standardul 5.
Cererea şi oferirea de informaţii despre sine, despre persoane, despre activităţi din
universul imediat, folosind o intonaţie adecvată.
Folosirea de formule o
rale simple, adecvate unor situaţii de comunicare uzuale.
Formularea de instrucţiuni pentru activităţi cotidiene.
Oferirea şi solicitarea de informaţii pe teme cunoscute.
Exprimarea unui punct de vedere pe un subiect familiar.
Participarea semnificativă la interacţiuni verbale în contexte familiare.
competenţei
de receptare a mesajului scris.
Standardul11.
Demonstrarea înţelegerii textului citit.
Standardul12.
Deducerea mesajului textului citit.
Standardul13.
Selectarea informaţiilor necesare realizării unei sarcini de lucru.
Desprinderea sensului global/ideii principale ale unui mesaj dintr-un text scurt.
. Asocierea de informaţii factuale dintr
Standardul 5.
Explicarea unei scheme, a unui desen folosind un limbaj comun (L 1).
Standardul 6.
Reducerea unui paragraf la o idee esenţială (L 2).
Standardul 7.
Traducerea din limbă străină în maternă în cadrul unei vizite (schimburi şcolare) (L1).
Standardul 8.
Rea
lizarea prezentărilor orale, formale şi improvizate intr
o formă clară şi organizată.
Standardul9.
Rezumarea esenţialului dintr
un articol din presă într
un număr dat de cuvinte (L 1).
Standardul10.
Elaborarea textelor/mesajelor cu utilizarea normele standardizate a limbajului.
Standardul 11.
Producerea documente şi alte texte scrise în conformitate cu normele standardizate ale
Traducerea din limba maternă în limbă străină şi invers (L 1).
Standardul13.
Reducerea unui paragr
af la o idee esenţială (L 2).
. Dezvoltarea competenţei interculturale în baza civilizaţiei ţării limba căreia se studiază
Standardul 14.
Analiza aspectelor culturale în baza textelor ce vizează ţările limba căreia se studiază.
5. Dezvoltarea competenţelor de comparaţie şi conexiune între limbile studiate
Standardul 15.
Compararea tradiţiilor, obiceiurilor şi stilurilor de viaţă din diverse ţări.
La finele învăţămîntului liceal elevii trebuie să posede limba străină 1 la nivelul B1 şi limba
străină 2 la Nivelul A2 al Cadrului European Comun de Referinţă.
II. STANDARDE DE CONŢINUT
Conţinuturile tematice sînt comune pentru limbile străine: franceza, engleza, germana, spaniola, italiana şi
turca.
primar
a) Conţinuturile tematice
Conţinuturile pentru învăţămîntul primar sînt selectate pentru trei unităţi mari. Acestea sînt: Individul, Mediul
înconurător şi Activităţile. Pentru ele se recomandă următoarele unităţi mai mici de conţinut.
Elevul despre sine: nume, sex, vîrstă, naţionalitate adresă, însuşiri fizice şi morale, părţile corpului
îmbrăcăminte ocuri şi ucării;
Familia: membrii familiei, ocupaţii, sărbători în familie, hrana;
Casa în care locuieşti: mobila;
Şcoala: obiecte şcolare, activităţi;
Animale: denumiri, caracteristici;
Vremea: anotimpuri, caracteristici climatice;
Lumea fantastică: personae de basm, desen animat, film;
Copilul şi lumea înconurătoare: oraşul/satul (clădiri, miloace de transport), corespondenţă şcolară;
Elevul şi activităţile sale: momentele zilei, zilele săptămînii, lunile anului, activităţi curente (ex.: a
vorbi la telefon, a face cumpărături etc.), activităţi pentru timpul liber;
Elevul şi lumea înconurătoare, miloacele de comunicare: telefonul, modele de comunicare, formule
de adresare;
Universul afect
iv şi atitudinal: formule de iniţiere şi întrerupere a unei conversaţii. Formule de
încuraare, aprobare, încuviinţare;
Elemente de cultură şi civilizaţie: nume şi prenume tipice nume de monumente, cîntece şi poezii,
nume de oraşe.
b) Conţinuturile lingvis
tice
Limba franceză
I.
Fonetică şi ortografie
sunetele limbii franceze şi corespondenţa lor grafică.
II.Lexicul
cuvinte, sintagme corespunzătoare realizării funcţiilor comunicative şi ariilor tematice propuse;
(150 –
200 de unităţi lexicale).
III. Morfologie
Substantivul
substantive comune şi proprii;
mărcile pluralului neregulat (forme în ~ x).
Articolul
hotărît, nehotărît (actualizare şi sistematizare);
articolul partitiv.
Pronumele
pronumele personale subiecte (forme accentuate);
pronumele interogativ (Qui? Qu’est-ce que?);
pronumele posesive.
Adjectivul
adjectivul calificativ (beau, belle, beaux, belles; nouveau, nouvel, nouvelle, nouveaux, nouvelles);
adjectivul posesiv (mes, tes, ses, notre, votre, leur);
adjectivul demonstrativ;
adjectivul numeral cardinal (de la 1 la 30).
Verbul
indicativul prezent:
verbe uzuale de grupa I, II şi III (dire, savoir, partir, prendre, faire, voir,
pouvoir), singular şi plural; verbe reflexive uzuale (ex.: se présenter, se préparer, se laver, s’habiller
etc.); la forma
afirmativă, negativă şi interogativă;
perfectul compus cu avoir, verbe uzuale de grupa I, II şi III (ex.: prendre, pouvoir, voir);
verbe şi expresii impersonale:
il fait beau/mauvais/chaud/froid; il neige, il pleut; avoir mal, avoir
soif, avoir faim, avoir sommeil;
futur simple al celor mai frecvente verbe.
Adverbe
adverbul interogativ (où? quand? combien? pourquoi?);
adverbul de cantitate (beaucoup, peu);
adverbul de timp (aujourd’hui, maintenant, hier).
Prepoziţii
principalele prepoziţii (à, de) şi locuţiuni spaţiale (devant; apr
ès, sur, …).
conuncţii de coordonare (et, mais, lorsque, puisque).
Notă: Terminologia nu va face subiectul unei învăţări explicite. Nu se va face apel la
conceptualizarea unităţilor lingvistice, utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale
de mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor acte de vorbire, nu vor fi tratate izolat şi
analitic, ci vor fi abordate în cadrul achiziţiei globale. Elementele de gramatică se vor doza
progresiv, co
nform dificultăţilor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor
realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate mai sus.
I Elemente de m
orfosintaxă
Utilizarea corectă a formelor simple ale pluralului substantivului; a formelor regulate şi neregulate;
Substantive proprii şi comune; utilizarea cazului posesiv; formarea substantivelor cu autorul
zarea corectă a articolului
înaintea substantivelor comune; articolului
înaintea
substantivelor la plural şi înaintea substantivelor proprii; şi a articolului hotărît
înaintea
• Tipurile de declinare a substantivelor.
• Formarea pluralului.
e Articolul hotărît şi nehotărît.
e Contopirea articolului cu prepoziţii.
e Numerale cardinale şi ordinale.
• Declinarea adjectivelor.
• Cazuri speciale de declinare a adjectivului.
• Pronumele relative.
Utilizarea pronumelor personale, posesive, demonstrative, reflexive, nehotărîte, negative.
e Pronumele nehotărît.
e Adverbele afirmative şi de negaţie.
e Propoziţii enunţiative, exclamative, inter
2.2.
gimnazial
a) Conţinuturile tematice
Domeniul personal
Relaţii interpersonale în familie şi în societate, bunele maniere;
Viaţa personală (locuinţa/activităţi de timp liber);
Universul adolescenţei (viaţa cotidiană); probleme ale vieţii cotidiene (de exemplu:
droguri/alcool/fumat/SIDA etc.).
Domeniul public
Locuri şi instituţii publice (administrative/culturale);
Mediul înconurător.
Domeniul ocupaţional
Cunoaşterea unor aspecte semnificative din viaţa profesională (activităţi şi
profesiuni);
Proiecte de formare individuală/profesională.
Domeniul educaţional. Cultură şi civilizaţie
Viaţa culturală şi mass
-media pentru tineret;
Personalităţi din sfera culturală/ştiinţifică/sportivă;
Date importante din viaţa contemporană a ţării limba căreia se studiază; caracteristici generale (repere
geografice/sociale/culturale);
Stiluri de viaţă în lumea ţării limba căreia se studiază din perspectivă sincronică şi/sau diacronică;
datini, obiceiuri, sărbători tradiţionale;
Texte din literatura ţării limba căreia se studiază.
b) Conţinuturi lingvistice
Pe parcursul învăţămîntului gimnazial la limba străină se recomandă a se opera cu următoarele elemente
de construcţie a comunicării. În cadrul comunicării didactice, ele vor fi introduse în mod raţ
ional, potrivit
nevoilor de exersare/îmbogăţire a funcţiilor comunicative şi nu vor face obiectul unei evaluări explicite.
Limba franceză
a.
Fonetica şi ortografia
Particularităţi de intonaţie în propoziţiile interogative şi exclamative.
Lexicul
Cuvinte var
iabile (substantivul, adectivul, verbul, pronumele) şi cuvintele invariabile (prepoziţia,
adverbul, conuncţia, interecţia);
Formarea cuvintelor prin sufixe, prefixe, prin compunere;
Proverbe, zicători, locuţiuni adverbiale, expresii frazeologice, maxime
b.
Elemente gramaticale
Substantivul
cazuri particulare (gen, număr).
Adjectivul
acordul şi comparaţia adectivelor calificative;
adectivele nehotărîte (formele frecvente în comunicare);
adjectivul numeral.
Pronumele
pronumele personale complemente combinate;
pronumele relative compuse;
pronume interogative simple şi compuse;
pronumele posesive;
pronumele reflexive;
pronumele nehotărîte (formele frecvente în comunicare);
Verbul
modul indicativ: prezent, viitor, imperfect şi perfect compus (utilizarea în naraţiune), mai mult ca
perfectul, perfect simplu (
recunoaştere şi folosire în povestire
);
concordanţa timpurilor la indicativ;
modul condiţional: condiţionalul prezent şi trecut; şi condiţional (I, II, III);
modul subonctiv: subonctivul prezent şi trecut, utilizarea subonctivului după conuncţii, locuţiuni
conuncţionale; utilizarea subonctivului în propoziţiile completivă şi relativă;
modul participiu: participiul trecut şi prezent; acordul participiului trecut (sistematizare);
modul infinitiv (forme şi contexte de utilizare: infinitivul prezent şi trecut, forma afirmativă şi negativă); V
+ Inf., V + à+ Inf., V + de+ Inf.;
acordul participiului trecut cu verbele conugate cu verbul autător Avoir.
I. Fonetica, Ortoepia şi Ortografia
Pronunţia sonorizarea, labilizarea, asimilarea completă; accentuarea formelor verbale
utilizate cu pronumele neaccentuate postpuse (infinitivul, gerunziul, imperativul afirmativ); rolul
accentului grafic la diferenţierea semantică a cuvintelor (publi
co, público, publicó).
Intonaţia în propoziţiile afirmative/negative, în propoziţiile enumerative complete
/incomplete, în propoziţiile interogative cu întrebări generale, parţiale sau cu conţinut alternativ.
cu litere de tipar;
, scrierea cuvintelor cu
Cuvinte variabile
(substantivul, adectivul, verbul, pronumele) şi cuvinte invariabile (prepoziţia,
adverbul, conuncţia, interecţia); formarea cuvintelor prin sufixare şi prefixare; formarea cuvintelor
Proverbe, zicători, locuţiuni adverbiale, expresii frazeologice, maxime.
II. Morfosintaxa
genul, numărul, comune şi proprii,concrete şi abstracte;modificările grafice şi
fonetice la formarea pluralului; substantivele de origine greacă te
rminate în
gen, număr, grade de comparaţie; particularităţi fonetice şi semantice, apocoparea
adectivelor; utilizarea adectivelor în propoziţii exclamative; adectivele nehotărîte.
Articolul zero
Articolul hotărît, nehotărît şi utilizarea lor urmate de un determinati
Categoria de gen şi număr; articolul neutru
; substantivarea adjectivelor.
gen, număr, acord, grade de comparaţie, adective de identitate; adective negative;
adective nehotărîte; apocoparea ade
cardinal, ordinal, operaţii aritmetice; acordul în gen şi număr cu substantivul
determinat; numeralele cardinale hotărîte; numeralele multiplicative.
personale, reflexive, posesive, interogative, demonstrative; utilizarea formelor
tonice de dativ şi acuzativ la persoanele I, II, III; pronumele personal de politeţe şi utilizarea
lui; pronume nehotărîte forme cu funcţii pronominale; pronumele negative.
Modul, timpul, persoana, diateza, numărul; Moduri personale.
verbelor regulate şi neregulate la conunctiv. Utilizări.
(afirmativo y negativo).
(simple y compuesto) Paradigma conugării. Întrebuinţări.
Moduri nepersonale
: infinitivul (simplu şi compus, fără prepoziţie), participiul, gerunziul.
Întrebuinţarea lor.
(activă, reflexiva, pasivă).Valori.
şi întrebuinţarea lor.
grade de comparaţie; locuţiuni adverbiale.
Propoziţii afirmative, interogative, imperative, exclamative. Părţile principale şi secundare ale
propoziţiei; raportul sintactic de subordonare. Propoziţii circumstanţiale de loc, timp, mod cu
utilizarea relatorilor adecvaţi.
Corespondenţa timpurilor modului indicativ şi conunctiv în limitele planului prezent şi trecut.
Propoziţii circumstanţiale condiţionale de tip
II
şi corespondenţa timpurilor la propoziţiile
Limba engleză
I. Elemente de morfosintaxă
Substantivecomune
iproprii, num
inenum
rabile; utilizareaformelorpluraleregulate
ineregulate; cazulcomun
icazulposesiv, substantivecucaracterdegen;
Utilizarea substantivelor numărabile şi nenumărabile la care denotă substanţe; noţiuni
abstracte, substantive care se utili
zează doar la singular cu terminaţia s şi substantive care se
utilizează doar la numărul plural; substantive colective cu utilizarea verbului la numărul singular şi
plural, pluralul substantiveler compuse;
Crearea substantivelor prin conversie,
contracţie,afixare şi deflecţie; substantive de origine
Formarea substantivelor utilizînd sufixele: er, or, ing, ist, ian, tion, ion, sion, ity (ty) ment,
ship, ance, ence, ing (la formarea gerunziului), al.
Utilizarea articolului
înaintea su
bstantivelor comune şi utilizarea articolului
înaintea
substantivelor proprii;
utilizarea articolului hotărît the înaintea substantivelor concrete
; utilizarea
corectă a expresiiilor ce denotă cantitate cu substantive comune şi proprii; utilizarea articol
ului
hotarît the cu denumiri geografice şi a articolului 0 cu substantive abstracte, proprii.
Formarea gradelor de comparaţie a adectivelor prin formă regulată şi neregulată; utilizarea
formulei as...as, not as....as; formarea adjectivelor prin sufixele –ful, -less,-ive,-able,-ous,-al,-
ant,-
ent, şi cu prefixele
–un,-in,-
ir; utilizarea adectivelor la Present şi Past participle cu
terminaţia în
–ing,ed/en;
utilizarea corectă a ordinii adectivelor; distingerea între utilizarea
or şi adverbelor.
Utilizarea pronumelor personale la cazul nominativ şi posesiv, pronumele relative (who, which,
that); pronumele (some, any, no) şi derivatele lor (something, anzthing, nothing); pronumele
Utilizarea corectă a conucţiilor, particolelor şi interecţiilor.
Propoziţia simplă şi compusă; fraza compusă prin coordonare şi subordonare; propoziţiile
adverbiale subordonate de timp, condiţie, de loc, de cauză şi efect; propoziţii
Limba germană
a) Conţinuturi tematice
Individul şi mediul socio
Viaţa personală: educaţie, stil de viaţă, comportament social, strategii de studiu, opţiuni pentru carieră, hobby
uri;
Familia. Rudele. Oaspeţii. Prietenii
Relaţii interpersonale/profesionale, viaţa de echipă;
Universul adolescenţei (cultură, sport, timp liber).
Individul şi activităţile sale
Cumpărăturile. La magazin. La piaţă.
La cafenea, bar, restaurant.
Servicii: transportul, telecomunicaţiile, internetul.
Activităţi sportive şi recreative (călătorii, excursii, biblioteca, sporturi).
Gusturi, pasiuni, interese.
Organizaţii ale tinerilor
Generaţia tînără şi problemele ei (conflicte, droguri, SIDA).
Civilizaţie şi cultură
Elemente de geografie.
Sărbători şi tradiţii.
Personalităţi ilustre.
Elemente istorice importante.
Teatrul şi cinema.
Publicitatea. Mass-media.
Muzică şi arte plastice.
Fragmente de literatură.
Scriitorul preferat.
Muzee şi expoziţii.
Aspecte din viaţa contemporană
Tinerii şi viaţa comunitară
Democraţie, civism şi drepturile omului.
Mass-media.
Interferenţe culturale europene
Descoperiri ştiinţifice şi tehnice
Viaţa culturală şi lumea artelor
Patrimoniul socio-cultural european.
Repere culturale ale spaţiului lingvistic al ţării limba căreia se studiază
trecut şi prezent.
Planuri de viitor. Curriculum vitae.
b) Conţinuturi lingvistice
Polisemia, sinonimia, antonimia, paronimia, omonimia.
Comparaţia, metafora, personificarea, ironia
Lexic stilistic funcţional: uridic, ştiinţific, publicistic.
Ordinea cuvintelor.
Numărul (singular, plural, pluralul regulat, neregulat).
Genul masculin, feminin.
Articolul (hotărît/nehotărît, partitiv, contractat, elide).
Omiterea articolului.
Adjective posesive.
Adective demonstrative. Substituirea adectivelor demonstrative cu articolulu hotărît.
Adjectivele calificative. Genul adjective
lor. Excepţii
grade de comparaţie; Valori expresive: epitete, repetiţii, formule eliptice.
Modul. Moduri personale: indicativul, conunctivul, imperativul, potenţialul. Moduri
infinitivul, participiul, gerunziul. Întrebuinţarea lor.
e Perfectul anterior. Valoarea temporală a perfectului (recunoaştere).
Viitorul anterior (recunoaştere). Valoarea temporală.
e Construcţii imprersonale; Construcţii impersonale cu verbe ce exprimă
diverse fenomene ale naturii,
verbe tranzitive sau intranzitive folosite la persoana a IIІ
: activă, reflexivă, pasivă.
Corespondenţa timpurilor modului indicativ, conunctiv şi condiţional în limitele planului prezent şi
opoziţii circumstanţiale relative. Propoziţii circumstanţiale subiective cu întrebuinţarea relatorilor
Propoziţii circumstanţiale condiţionale de tip
II, III.
si, dado que, siempre que,con tal
que, en caso que, a no ser que
de tip
redarea condiţionalului prezent
românesc prin Imperfecto de Subjuntivo (
Si tuviera ganas, te
acompañaría al teatro).
Tipul
: redarea condiţionalului perfect
românesc prin Pluscuamperfecto
Si hubiera tenido tiempo,habría ido al teatro).
Limba engleză
Mijloace de formare a cuvintelor: derivare, compunere, conversie.
Monosemia/polisemia, cuvinte cu sens larg
Diminuarea efectului -
Folosirea formelor aspectuale
Simple/Continuous/Perfect/Perfect Continuous
la cele trei
Diateza activă vs. diateza pasivă. Specificul pasivizării verbelor cu două complemente (a se
compara cu limba român
We were shown the sights,
Categoria numărului, substantive colective folosite cu verbe l
a plural. Substantive
pluralia tantum.
Substantive numărabile şi nenumărabile: modalităţi de exprimare a numărului la
substantive nenumărabile
(a piece/bit/slice of N).
Exprimarea cazului posesiv -
N1 's N2 vs.;
construcţia prepoziţională
forma posesivă
(I go to the dentist's).
Folosirea articolelor hotărît, nehotărît şi "zero" în funcţie de categoria semantică a substantivului
(such is life - the life they lead)
şi în diverse expresii idiomatice
(to lose interest, with the help of
Maxime, sentinţe, aforisme.
Metafora, comparaţia, personificarea, metonimia, hiperbola.
ARIA CURRICULARĂ MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE
5.2.1. Disciplina de studiu
1.Î
nvăţămîntul gimnazial
Lista standardelor de competenţă la matematică
Descrierea şi argumentarea activităţii matematice realizate.
Standardul 2.
Elaborarea unui algoritm de rezolvare a proble
mei de matematică dată şi realizarea
algoritmului elaborat.
Standardul 3.
Utilizarea terminologiei matematice învăţate în organizarea şi structurarea unui discurs în
limba maternă şi/sau în situaţii de comunicare.
Standardul 4.
Transpunerea din limbaj cure
nt a unei probleme şi/sau unei situaţii reale sau modelate în
limba matematic şi invers, utilizînd modelele matematice studiate.
Standardul 5.
Analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, a selectării
axb
ab

şi reductibile la acestea
Ecuaţii de gradul II:
0,,,
bxc
abc
Ra

şi reductibile la acestea.
Ecuaţii raţionale cu o necunoscută.
Inecuaţii de gradul I:
0,,
axb
ab

(semnul
poate fi înlocuit cu semnele
,,.

) şi
reductibile la acestea.
+ bx + c
0,
poate fi înlocuit cu semnele
,,.

şi reductibile la acestea.
Sisteme de două ecuaţii de gradul I cu una şi două necunoscute.
Sisteme de două ecuaţii, una de gradul I şi una de gradul II.
Rezolvarea problemelor cu autorul ecuaţiilor şi/sau sistemelor de ecuaţi
Sisteme de inecuaţii de gradul I cu o necunoscută.
Noţiune de şir. Moduri de determinare. Şiruri monotone.
Noţiune de funcţie. Moduri de definire a funcţiei. Proprietăţi generale: monotonie, zerouri,
semnul valorii funcţiei, extreme. Graficul funcţiei.
Funcţia de gradul I. Graficul funcţiei. Proprietăţi.
Proporţionalitatea directă, proporţionalitatea inversă. Grafice.Proprietăţi.
Funcţia de gradul II. Graficul funcţiei. Proprietăţi.
Lista standardelor de competenţă la matematică
Standardul 1.
Identificarea şi selectarea din diverse surse, inclusiv din reţeaua Internet, a informaţiilor
matematice necesare rezolvării problemei reale şi/sau modelate.
Standardul 2.
Integrarea achiziţiilor matematice dobîndite cu alte achiziţii, inclusiv din fizică, chimie,
biologie, informatică, pentru rezolvarea problemelor în situaţii reale şi/sau modelate.
Standardul 3.
Transpunerea din limba curent în limba matematic a unei probleme şi/sau unei situaţii
reale sau modelate şi invers, utilizînd modelele matematice studiate.
Standardul 4.
Utilizarea terminologiei matematice în
organizarea şi structurarea unei prezentări în limba
maternă şi/sau în situaţii de comunicare.
Standardul 5.
Angaarea în discuţii critice şi constructive asupra unui subiect matematic real şi/sau
Standardul 6.
Construirea şi interpretare
a unor diagrame, tabele, scheme, grafice ilustrînd diverse
situaţii, inclusiv situaţii cotidiene.
Standardul 7.
Verificarea dacă o problemă, inclusiv matematică, este sau nu determinată; căutarea
tuturor soluţiilor sau stabilirea unicităţii soluţiilor; analiza rezultatelor obţinute.
Standardul 8.
E
fectuarea unor evaluări şi/sau autoevaluări critice a activităţilor matematice realizate şi
luarea deciziilor adecvate.
Transferarea şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altor p
Standardul 10.
Justificarea unui rezultat obţinut sau dat, al unui demers cu aspect matematic, recurgînd
la argumentări.
Standardul 11.
Clasificarea după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, a unor entităţi
matematice variate.
Standardul 12.
Iniţierea şi realizarea unor investigaţii/explorări, efectuarea unor experimente (reale,
mintale), utilizînd achiziţiile matematice dobîndite şi modelele matematice studiate.
Investigarea valorii de adevăr (adevăr/fals) a unei afirmaţii matematice.
Standardul 14.
Selectarea din mulţimea datelor culese/indicate a informaţiilor pe
ntru a rezolva o
Standardul 15.
Organizarea activităţilor personale în context matematic în condiţiile tehnologiilor aflate
Standardul 16.
Rezolvarea prin consens/colaborare a problemelor, situaţiilor
problemă create în cadrul
diverse activităţi.
Standardul 17.
Utilizarea elementelor de statistică matematică şi teoria probabilităţilor în situaţii reale
Standardul 18.
Elaborarea şi
realizarea unor proiecte în aspect antreprenorial, inclusiv în contextul
viitoarei arii de activitate profesională, utilizînd achiziţiile matematice dobîndite.
lista standardelor de conţinut la matematică:
liceal, profilul real
1. Numere reale.
Operaţii cu numere reale (adunarea, înmulţirea, ridicarea la putere, radicali,
logaritmul unui număr pozitiv). Proprietăţi. Metoda inducţiei matematice. Aplicaţii la demonstraţia unor
identităţi numerice.
2. Numere complexe.
Forma algebrică şi forma trigonometrică a numerelor complexe. Operaţii cu
numere complexe scrise în formă algebrică. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe. Modulul
unui număr complex. Operaţii cu numere complexe scrise în formă trigonometrică. Rezolvarea ecuaţiilor
de gradul II, bipătrate, binome (n  2,
), ecuaţiilor reciproce de gradul III şi IV în mulţimea numerelor
3. Mulţimi.
Noţiunea de mulţime. Operaţii cu mulţimi (reuniunea, intersecţia, diferenţa, produs
Proprietăţi fundamentale.
. Elemente de combinatorică. Binomul lui Newton.
Legile fundamentale ale combinatoricii.
Permutări. Aranamente. Combinări. Proprietăţi ale combinărilor. Ecuaţii, inecuaţii ce conţin elemente de
combinatorică. Binomul lui Newton. Formula termenului general. Proprietăţi fundamentale ale
coeficienţilor binomiali. Proprietăţi ale dezvoltării binomului la putere.
5. Funcţii. Proprietăţi de bază ale funcţiei.
Noţiunea de funcţie. Graficul funcţiei. Proprietăţi ale
funcţiilor referitoa
re la monotonie, paritate, periodicitate,
mărginire, zerouri, extreme. Funcţii inective,
surective, biective. Funcţii inversabile. Funcţia inversă. Funcţii elementare (funcţia liniară, funcţia de
gradul II, proporţionalitatea directă, proporţionalitatea inversă, funcţia putere, funcţia radical, funcţia
exponenţială, funcţia logaritmică, funcţii trigonometrice). Funcţia modul. Proprietăţile funcţiilor
elementare. Graficul funcţiei elementare. Funcţia compusă.
,,,
xb
cabc
Inecuaţii trigonometrice fundamentale.
7. Matrice. Determinanţi.
Clasificare. Operaţii cu matrice (adunarea, înmulţirea cu un
înmulţirea matricelor). Matricea inversabilă. Transformări elementare cu liniile matricei. Matricea eşalon.
Proprietăţile determinanţilor. Calculul determinanţilor de ordinul 2,
3,4.
8. Ecuaţii. Inecuaţii. Sisteme. Totalităţi.
Ecuaţii: raţionale, iraţionale, exponenţiale, logaritmice.
Inecuaţii: raţionale, iraţionale, exponenţiale, logaritmice. Sisteme. Totalităţi. Sisteme de ecuaţii liniare de
n, m,n
4
Sisteme omogene.
Ecuaţii matriceale. Regula lui Cramer. Metoda lui
Gauss. Metoda matriceală.
Şiruri de numere reale.
Noţiunea de şir de numere reale. Şiruri mărginite. Şiruri monotone.
Şiruri finite, infinite. Progresii. Proprietăţi. Aplicaţii. Limita unui şir. Şiruri convergente. Şiruri
Limite de funcţii.
Limita unei funcţii într
un punct. Limita unei funcţii la
. Limite laterale.
Calculul limitelor de funcţii. Operaţii cu limite de funcţii, cazuri de nedeterminare.
Limite remarcabile
0
0
1
1;lim1
;lim1
x
x
x
x
x
e

11. Funcţii continue.
Continuitate într-
un punct. Continuitatea laterală. Criterii de continuitate.
Funcţie continuă pe o mulţime. Continiutatea funcţiilor elementare. Operaţii cu funcţii continue.
Funcţii derivabile. Diferenţiala funcţiei.
Derivata unei funcţii într
un punct. Funcţie
un punct şi pe o mulţime. Derivate laterale. Interpretarea geometrică a derivatei. Derivatele
funcţiilor elementare. Operaţii cu funcţii derivabile. Derivata unei funcţii compuse. Derivata de ordinul
Reguli de derivare. Diferenţiala funcţiei. Aplicaţii ale diferenţialei funcţiei. Regulile lui l Hospital.
Aplicaţii ale derivatelor.
Proprietăţi de bază ale funcţiilor derivabile: teoremele Fermat,
Lagrange, Rolle.
Rolul derivatei întîi în studiul funcţiilor. Rolul derivatei a doua în studiul funcţiilor.
Reprezentarea grafică a funcţiilor. Probleme de maxim, minim, optimizări.
14.Primitive. Integrale nedefinite.
Noţiunea de primitivă. Integrala nedefinită. Tabel
primitivelor uzuale. Metode de integrare: schimbarea de variabilă
, integrarea prin
15.Integrale definite.
Noţiunea de integrală definită. Proprietăţi. Formula Newton
-Leibniz.
Integrabilitatea funcţiilor continue.
Aplicaţii ale integralei definite.
Calculul ariei cu ajutorul integralei. Volumul corpurilor de
Noţiunile de bază ale geometr
iei în plan.
planul, distanţa, măsura unghiului). Triunghiuri. Congruenţa triunghiurilor. Linii importante în triunghi.
Asemănarea triunghiurilor. Relaţii metrice în triunghi. Patrulatere convexe. Poligoan
regulate. Cercul. Coarde. Arce. Discul. Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un cerc. Relaţii metrice în
cerc. Unghi la centru. Unghi înscris. Patrulater, triunghi înscris în cerc. Patrulater inscriptibil.Triunghi
circumscris unui cerc. Poligoane regulate înscrise în cerc. Poligoane regulate circumscrise unui cerc.
Lungimea cercului. Aria suprafeţelor poligonale pentru: triunghi, pătrat, dreptunghi, paralelogram, romb,
trapez, poligon regulat. Aria discului.
Perpendicularitatea dreptelor şi planelor în spaţiu
Drepte perpendiculare. Dreaptă
perpendiculară pe un plan. Drepte oblice faţă de un plan. Teorema celor trei perpendiculare. Reciproca.
Unghi diedru. Plane perpendiculare. Criterii. Aplic
aţii. Proiecţii ortogonale. Distanţa de la punct la
dreaptă, de la un punct la un plan.
Transformări geometrice în spaţiu.
convexe. Poligoane regulate. Cercul. Coarde. Arce. Discul. Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un
cerc. Unghi la centru. Unghi înscris. Triunghi înscris în cerc. Triunghi circumnscris unui cerc. Lungimea
cercului. Aria suprafeţelor poligonale pentru: triunghi, pătrat, dreptunghi, paralelogram, romb, trapez.
15.Paralelismuldreptelor
ş
iplanelor înspa
Axiomele planului. Proprietăţi ale planului.
Poziţiile relative a
două drepte în spaţiu. Poziţiile relative a
unei drepte faţă de un plan. Poziţiile
două plane. Paralelism în spaţiu. Criterii. Proprietăţi.
Perpendicularitatea dreptelor şi planelor în spaţiu
Drepte perpendiculare. Dreaptă
ară pe un plan. Drepte oblice faţă de un plan. Teorema celor trei perpendiculare. Reciproca.
Unghi diedru. Plane perpendiculare. Criterii. Aplicaţii. Proiecţii ortogonale. Distanţa de la punct la
dreaptă, de la un punct la un plan.
Prismă. Piramidă. Trunchi de piramidă. Clasificări. Secţiuni diagonale, secţiuni ce
conţin înălţimea, secţiuni paralele cu baza. Arii. Volum.
Corpuri rotunde
. Cilindrul circular drept. Conul circular drept. Trunchiul de con circular
drept. Secţiuni axiale, secţiuni ce conţin înălţimea, secţiuni paralele cu baza.
Arii. Volum. Sfera. Arii.
Volumul corpului sferic.
19. Elemente de teoria probabilităţilor
. Eveniment. Clasificarea evenimentelor. Definiţia clasică
a probabilităţii. Definiţia statistică a probabilităţi
lor. Evenimente aleatoare. Evenimente aleatoare
Elemente de statistică matematică.
Noţiuni fundamentale. Înregistrarea şi gruparea datelor.
Reprezentarea grafică a datelor statistice (histograma, poligonul frecvenţelor, diagrame prin bat
diagrame prin bare, diagrame structurale). Mărimi medii ale seriilor statistice (media aritmetică, media
aritmetică ponderată, mediana, modul). Elemente de calcul financiar: procente, dobînzi, TVA, preţ de
5.2.2. Disciplina de studiu
Pagînu Victor
ista de competenţe la aria curriculară „matematică şi ştiinţe”
Competenţa generală: Competenţa de c
unoaştere ştiinţifică interdisciplinară
Starea termică a corpurilor. Echilibrul termic. Temperatura. Măsurarea temperaturii. Dilatarea
corpurilor (calitativ).
Căldura. Moduri de transmitere a căldurii. Cantitatea de căldură. Căldura specifică.
Transformări ale stărilor de agregare: topire
-solidificare; vaporizare-
condensare. Călduri latente.
Ecuaţia calorimetrică.
Combustibili. Puterea caloric
ări reciproce ale lucrului şi căldurii. Maşini termice. Randamentul maşinilor
Mişcarea mecanică. Sistem de referinţă. Sistem de referinţă inerţial. Punct ma
terial. Traectorie.
Distanţă parcursă. Mişcare uniformă. Mişcare uniform variată. Mişcare rectilinie. Mişcare
curbilinie. Mişcarea uniformă circulară. Ecuaţiile mişcării. Repaus.
Viteza. Viteza medie. Viteza
momentană. Vit
unghiulară.Acceleraţie. Acceleraţie centripetă. Acceleraţie gravitaţională.
Principiile mecanicii clasice. Masa. Inerţia. Inertitatea. Forţa. Interacţiunea. Punct de aplicaţie. Forţa de
Centrul de greutate. Forţa gravitaţională. Greutatea. Suprasarcina. Imponderabilitate. Forţa de
frecare. Forţa de tracţiune.
Impulsul mecanic al corpului
. Impulsul forţei. Variaţia impulsului. Legea conservării
impulsului mecanic.
Mişcarea reactivă.Mişcarea oscilatorie. Amplitudinea. Perioada. Frecvenţa.Mişcare
ondulatorie. Undă. Lungime de undă. Unde sonore. Infrasunet. Ultrasunet.
Lucrul mecanic
. Puterea mecanică. Energia mecanică. Energia cinetică. Energia potenţială.
Sistem izolat. Legea conservării şi transformării energiei mecanice. Randamentul
mecanic.
II. Fizica moleculară şi termodinamica
Interferenţa şi difracţia luminii. Polarizarea luminii.
Optica geometrică
Oglinzi sferice. Legile refracţiei. Lentila. Formula lentilei subţiri. Reflexia totală a luminii
. Dispersia
V. Fizica modernă
Elemente de teoria relativităţii restrînse
Postulatele lui Einstein. Relativitatea simultanietăţii intervalelor de timp şi a lungimii. Dependenţa masei
de viteză. Relaţia dintre masă şi energie.
Elemente de fizică cuantică
Tipuri de radiaţii. Cuante de lumină. Efectul fotoelectric extern. Legile efectului fotoelectric. Fotonul.
Energia şi impulsul fotonului. Celule fotoelectrice. Presiunea luminii.
Structura atomului. Modele de atomi. Postulatele lui Bohr.
Tranziţii spontane şi induse. Lase
Fizica nucleului atomic
Numărul atomic. Masa atomică. Masa nucleară
Constituienţii nucleului atomic. Izotopii.Forţe
nucleare. Energia de legătură. Stabilitatea nucleelor atomice.Radiaţii nucleare. Radioactivitatea
naturală şi artificială. Legile dezintegrării radioactive.Reacţii nucleare. Fisiunea nucleelor.
Reacţi în lanţ. Reactorul nuclear. Fuziunea termonucleară. Spectre. Analiza spectrală.
elementare. Electronul. Protonul. Neutronul. Antiparticule. Interacţiuni fundamentale.
Bazele astronomiei
Cerul înstelat. Constelaţiile. Mişcarea diurnă aparentă a stelelor. Sfera cerească. Coordonate cereşti. Hărţi
stelare. Mişcarea diurnă a aştrilor la diferite latitudini. Culminaţii.Mişcarea aparentă a Soarelui şi Lunii
pe sfera cerească. Ecliptica. Echinopţii. Solstiţii.Mişcarea reală a Pămîntului în urul Soarelui.Timpul şi
măsurarea lui. Calendare.
Mişcarea reală a planetelor. Sistemul heliocentric. Legile lui Kepler. Mareele.
Caracteristici generale. Structura. Atmos
fera solară. Activitatea Soarelui şi consecinţe
asupra Pămîntului.
Caracteristicile principale ale stelelor. Spectre stelare. Clasificarea spectrală a stelelor.
Evoluţia stelelor. Stele duble. Stele variabile şi nestaţionare.
Structura şi evoluţi
a Universului
Marea Explozie (Big Bang). Formarea şi evoluţia galaxiilor. Galaxia noastră. Roiuri şi asociaţii stelare.
Caracteristicile principale ale stelelor. Spectre stelare. Clasificarea spectrală a stelelor.
Evoluţia stelelor. Stele d
tele variabile şi nestaţionare.
Structura şi evoluţia Universului
Marea Explozie (Big Bang). Formarea şi evoluţia galaxiilor. Galaxia noastră. Roiuri şi asociaţii stelare.
5.2.3. Disciplina de studiu
de competenţă
disciplina de învăţămînt
pentru învăţămîntul gimnazial
Caracterizarea şi clasificarea elementelor chimice, substanţelor anorganice, reacţiilor chimice.
Explicarea relaţiei cauză
efect dintre compoziţia, proprietăţile, obţinerea, utilizarea substanţelor
anorganice şi influenţa lor asupra omului şi mediului.
Utilizarea formulelor, ecuaţiilor chimice, modelelor şi schemelor pentru reprezentarea şi
explicarea compoziţiei, structurii şi proprietăţilor substanţelor anorganice.
Utilizarea adecvată a legilor şi terminologiei specifice chimiei în diverse situaţii de comunicare.
Rezolvarea şi alcătuirea exerciţiilor şi problemelor prin aplicarea algoritmilor chimici studiaţi.
Efectuarea experienţelor de laborator şi a lucrărilor practice conform instrucţiunilor propuse şi
respectarea regulilor de securitate.
Obţinerea, identificarea şi investigarea experimentală a proprietăţilor unor substanţe anorganice.
Modelul planetar al atomului. Structura atomului, nucleului şi învelişului electronic.
Electronii: sarcina, masa, numărul. Elementul chimic. Simbolul şi denumirea eleme
ntului chimic.
Sistemul periodic al elementelor chimice. Grupele, subgrupele şi perioadele de elemente în Sistemul
periodic. Masa atomică relativă. Repartizarea electronilor pe straturi. Schemele electronice ale
atomilor elementelor cu Z = 1-
20. Dependenţa structurii atomului de poziţia elementului în Sistemul
periodic. Elemente metalice şi nemetalice.
Structura atomului şi legea periodicităţii.
Schimbarea periodică a proprietăţilor metalice şi
nemetalice. Cauzele periodicităţii. Caracteristica elementului după locul lui în Sistemul periodic.
Legătura chimică
Legătura chimică. Legătura covalentă. Noţiunea de electronegativitate. Legătura covalentă nepolară
şi polară. Formarea legăturilor covalente în moleculele de: H
, O
, N
, Cl
, HCl, H
O, NH
, CH
formulele electronice şi grafice ale substanţelor indicate. Legătura ionică. Formarea legăturii în
clorura de sodiu NaCl. Noţiuni de ion, cation, anion.
Semnele reacţiilor chimice. Fenomene fizice şi chimice.
ea conservării masei substanţei.
Ecuaţii chimice (moleculară, ionică desfăşurată şi redusă).
Stabilirea coeficienţilor în ecuaţii chimice.
Tipuri de reacţii chimice.
Reacţie de combinare, de descompunere, de substituţie, de schimb.
Gradul de oxidare.
Determinarea gradului de oxidare după formulă chimică. Alcătuirea formulelor
după gradul de oxidare. Noţiuni despre oxidant, oxidare, reducător, reducere.
Clasele de substanţe anorganice.
Clasificarea substanţelor anorganice.
Substanţe simple: metale, nemetale. Substanţe compuse:
oxizi, acizi, baze, săruri: definirea, compoziţia, denumirea, importanţa şi utilizarea. Indicatorii
(fenolftaleină, turnesol, metiloran).Identificarea soluţiilor de baze şi acizi.
. Clasificarea: acizi neoxi
genaţi (HCl, H
S); oxigenaţi (H
, H
, HNO
, H
, H
); tari; slabi. Rest acid. Proprietăţile chimice generale ale acizilor (HCl, H
, H
Metodele de obţinere.
Clasificarea: baze insolubile; solubile /alcaline. Proprietăţile chimice generale alcaliilor şi
bazelor insolubile (interacţiunea cu acizii, descompunerea). Metodele de obţinere.
Clasificarea: oxizi acizi, oxizi bazici. Proprietăţi chimice. Metode de obţinere.
Proprietăţi chimice generale. Metode de obţinere.
Legătura genetică dintre clasele de substanţe anorganice.
Rolul vital al apei. Proprietăţile fizice. Proprietăţile chimice: descompunerea, interacţiunea cu
Metode de obţinere: descompunerea metanului, apei, interacţiunea metalelor cu acizii.
Proprietăţile chimice ale hidrogenului: interacţiunea cu nemetalele, oxizii metalelor /reducerea (CuO,
). Identificarea hidrogenului.
Proprietăţile chimice ale clorului: interacţiunea cu metale, hidrogen, apă. Clorura de
hidrogen. Acidul clorhidric: obţinerea, proprietăţile chimice (generale ale acizilor). Identificarea
. Proprietăţile chimice: interacţiunea cu metalele (calciu, sodiu, aluminiu, fier, cupru), şi
Oxizii şi hidroxizii metalelor. Proprietăţile chimice generale. Utilizarea.
Atom. Nucleu. Protoni. Neutroni. Electroni. Izotopi. Element chimic. Nivel şi subnivel energetic,
orbital. Structura învelişurilor electronice ale atomilor elementelor din perioa
dele I-IV. Repartizarea
electronilor pe nivele, subnivele, orbitali; valenţele, gradele de oxidare posibile. Elementele s
-, p-, d-,
identificare ale anionilor
acizilor oxigenaţi şi neoxigenaţi studiaţi. Rolul biologic al nemetalelor şi
compuşilor lor.
Derivaţii halogenaţi
ai alcanilor. Clasificarea lor în: mono-, di-
, trihalogenoderivaţi; cloruri,
bromuri. Izomeria. Nomenclatura. Obţinerea. Proprietăţile fizice şi chimice: reacţii cu metale
le active,
apă, alcaliile (soluţie în apă, în alcool). Utilizarea derivaţilor halogenaţi.
Definiţie. Nomenclatură. Formulă generală. Cicloalcanii hexaatomici. Structura.
Hibridizarea sp
. Răspîndirea în natură.Metode de obţinere. Proprietăţile chimice: reacţia de clorurare;
de dehidrogenare, de ardere. Utilizarea.
12.2. Hidrocarburi nesaturate (alchene, alcadiene şi alchine)
Definiţia, compoziţia, formula generală, seria omoloagă, structura, legătura chimică,
hibridizarea sp
. Nom
enclatura. Izomeri de catenă, de poziţie, de funcţiune. Metode de sinteză prin
dehidrogenarea alcanilor, deshidratarea alcoolilor, din derivaţi monohalogenaţi, şi derivaţi dihalogenaţi.
Proprietăţile fizice şi chimice ale alchenelor: adiţia la dubla legătură, oxidarea etenei cu soluţie de
(mediu neutru), arderea, polimerizarea. Regula lui Markovnicov. Monomer, polimer,
polimerizare. Utilizarea alchenelor. Probe de identificare a nesaturaţiei hidrocarburilor.
Definiţia, compoziţia, formula generală. Formula butadienei şi izoprenului. Metodele
de sinteză: dehidrogenarea alchenelor sau alcanilor, metoda Lebedev. Polimerizarea butadienei şi
izoprenului. Cauciucul
natural şi sintetic, butadienic şi izoprenic, proprietăţile, utilizarea. Vulcaniz
area
Definiţia, compoziţia, seria omoloagă, formula generală, structura, legătura chimică,
hibridizarea sp. Nomenclatura. Izomeria. Metode de obţinere, pe exemplul a acetilenei: piroliza
Compoziţia, structura electronică. Influenţa reciprocă a grupei NH
şi nucleului benzenic.
Sinteza an
ilinei. Reacţiile anilinei cu HCl, Br
. Utilizarea anilinei la producerea coloranţilor, preparatelor
medicinale. Legătura genetică a aminelor cu alte clase de compuşi organici.
13.3. Compuşii carbonilici.
Clasificarea compuşilor carbonilici în aldehide şi
Răspîndirea în natură. Definiţia. Grăsimile ca esteri ai glicerinei şi ai acizilor graşi (acid
stearic). Formula de st
ructură. Obţinerea. Proprietăţile fizice şi chimice: hidroliza, oxidarea completă.
Rolul în organism.
săruri ale acizilor superiori (stearaţi de sodiu şi potasiu), obţinerea lor din grăsimi.
Noţiuni de detergenţi sintetici, rolul lor. Importanţa protecţiei mediului de poluare cu detergenţi.
1.2. Zaharidele (hidraţii de carbon, glucidele)
Clasificarea, compoziţia.
Glucoza şi fructoza: formula moleculară şi cea de structură liniară, formarea prin
procesul de fotosinteză. Răspîndirea în natură. Proprietăţile fizice şi chimice ale glucozei: reacţiile de
oxidare, reducere, fermentare alcoolică, oxidarea totală în scopuri energetice. Identificarea glucozei.
Domeniile de utilizare. Rolul în organism.
Compoziţia. Zaharoza. Răspîndirea în natură. Obţinerea. Proprietăţi fizice şi chimice
(hidroliza, oxidarea totală). Rolul biologic. Utilizarea în industria alimentară.
Amidonul şi celuloza. Formula moleculară. Formarea în natură. Proprietăţile fizice
şi chimice ale amidonului: hidroliza, identificarea cu iod (fără ecuaţie). Proprietăţile fizice şi chimice ale
celulozei: a) hidroliza sub acţiunea acizilor, b) oxidarea (arderea), c) deshidratarea (carbonizarea), d)
esterificarea cu acid azotic şi acid acetic. Obţinerea.
Surse naturale, rolul biologic. Importanţa lor industrială.
14.3. Aminoacizii
proteinele.
Seria omoloagă (patru omologi). Nomenclatura. Izomeria. Sinteza prin reacţia derivaţilor
halogenaţi ai acizilor carboxilici cu amoniac. Proprietăţile fizice. Proprietăţile chimice amfotere.
Policondensarea aminoacizilor. Grupa peptidă. Importanţa vitală şi tehnică a aminoacizilor.
Proteinele –
compuşi macromoleculari azotaţi. Elementele din componenţa proteinelor. α
Aminoacizii care
alcătuiesc proteinele. Structura şi denumirea celor mai simpli trei α
-aminoacizi. Formarea
peptidelor (pe exemplul a trei α
aminoacizi). Structura primară, secundară, terţiară a proteinei. Proprietăţile
fizice. Proprietăţile chimice ale proteinelor: denaturarea, reacţiile de culoare cu acid azotic şi hidroxid de
cupru (II), hidroliza. Transformarea în organism.
Noţiuni de vitamine, fermenţi
15. Compuşii macromoleculari sintetici
Noţiuni generale ale chimiei compuşilor macromoleculari: monomer, polimer, f
ragment structural,
gradul de polimerizare, masa moleculară medie. Metode de sinteză a compuşilor macromoleculari prin: а)
polimerizare; b) policondensare. Structura polimerilor (liniară, ramificată, spaţială).
Compuşii macromoleculari, definiţia, clasificarea compuşilor macromoleculari şi a materialelor pe
baza lor în: naturali (polizaharide, cauciuc natural, proteine); artificiali (fibre acetat, viscoză); sintetici
(polietilenă, polipropilenă, capron, cauciuc sintetic). Proprietăţile fizice şi chimice al
e polimerilor.
Utilizarea lor. Masele plastice. Clasificarea maselor plastice în materiale termoplaste şi termoreactive.
Cauciucul natural şi si
16. Diversitatea şi unitatea chimică a lumii substanţelor.
Legături genetice dintre clasele de compuşi organici şi anorganici. Corelaţia dintre compoziţia,
structura, proprietăţile şi utilizarea compuşilor organici şi anorganici. Omul în lumea substanţelor şi a
materialelor contemporane. Protecţia mediului şi calitatea vieţii.
standardelor de conţinut la disciplina de învăţămînt
entru învăţămîntul liceal, profil umanist, arte, sport
himia generală şi anorganică
1. Noţiunile şi legile fundamentale ale chimiei.
Teoria atomo-
moleculară. Legea constanţei compoziţiei. Legea lui Avogadro şi consecinţele ei.
conservării masei substanţelor.
Limbaul specific chimiei: simbolurile, formulele şi ecuaţiile chimice, nomenclatura sistematică a
substanţelor anorganice.
2. Structura atomului şi legea periodicităţii
Nucleu, pro
ton, neutron, electron, nivel energetic, electronegativitate, oxidant, reducător. Modelul
nuclear al atomului. Repartizarea electronilor atomilor elementelor perioadelor I-IV pe niveluri
Legătură chimică. Tipuri de legătură chimică: covalentă, ionică, metalică, de hidrogen. Legătura
unitară, dublă, triplă. Valenţa, ioni. Proprietăţile substanţelor cu diferite tipuri de legătură chimică.
. Reacţiile chimice
Importanţa reacţiilor chimice. Tipuri de reacţii chimice. Efectul termic al reacţiei chimice. Reacţii
şi exoterme în natură şi în viaţa cotidiană. Ecuaţie termochimică. Reacţii reversibile şi ireversibile,
reacţii rapide şi lente. Gradul de oxidare. Noţiuni de oxidant, reducător, reducere, oxidare, reacţii de
reducere (fără metoda bilanţului electronic). Utilizarea practică a ROR.
5. Soluţiile. Disociaţia electrolitică
Soluţie, substanţă dizolvată, solvent, solubilitatea substanţelor în apă. Partea de masă a substanţei
dizolvate în soluţie.
Disociaţia electrolitică. Electroliţi tari şi slabi. Disocierea acizilor, bazelor, sărurilor neutre.
. Mediul neutru, acid, bazic. Noţiunea de pH.
Ecuaţii moleculare, ionice complete şi ionice reduse. Interacţiuni în soluţiile de electroliţi:
proprietăţile chimice ale acizilor, bazelor, sărurilor.
Caracteristica generală a nemetalelor. Structura, proprietăţile fizice şi chimice, utilizarea
nemetalelor, rolul biologic, metodele de obţinere (hidrogen, oxigen, azot).
Compuşii hidrogenaţi ai nemetalelor (HCl, H
NH
): structura, proprietăţile fizice şi chimice
(interacţiunea cu apa, acizii, bazele alcaline); obţinerea, utilizarea, rolul biologic.
Oxizii nemetalelor: nomenclatura, proprietăţile fizice şi chimice generale, obţinerea, utilizarea.
Acizii oxigenaţi (acid sulfuric, acid azotic, acid fosforic) şi neoxigenaţi (acid clorhidric).
Nomen
clatura, proprietăţile fizice şi chimice generale, utilizarea. Metode de obţinere.
Sărurile sodiului, potasiului şi calciului a acizilor oxigenaţi şi neoxigenaţi (cloruri, sulfaţi, azotaţi,
carbonaţi, silicaţi): compoziţia şi utilizarea.
9. Obiectul de studiu al chimiei organice.
Chimie organică, substanţe organice, structura chimică. Teoria structurii chimice a compuşilor
organici şi importanţa ei. Izomeria. Izomeri. Formule moleculare şi de structură.
Structura electronică a atomului de carbon. Legătura covalentă în compuşii organici. Legătura
unitară, dublă, triplă. C
atene liniare, rami
ficate, ciclice. Tipuri de hidrocarburi şi clase de compuşi
10. Hidrocarburi.
10.1. Hidrocarburile saturate (alcanii).
Alcanii –
hidrocarburi saturate aciclice: compoziţia, formula generală, omolog, seria omoloagă.
Structura metanului şi a omologilor lui (primii 6 reprezentanţi). Izomeria de catenă. Principiile
nomenclaturii sistematice.
Răspîndirea în natură. Proprietăţile fizice şi obţinerea alcanilor din gaz natural şi petrol.
Proprietăţile chimice ale alcanilor: reacţii de substituţie (clorura
re); eliminare (dehidrogenare); oxidare
totală (arderea). Utilizarea alcanilor.
10.2. Hidrocarburile nesaturate: alchenele, alcadienele, alchinele.
Alchenele, alcadienele, alchinele: definiţia, compoziţia, formula generală, seria omoloagă,
). Nomenclatura. Izomeria de catenă şi de poziţie.
Proprietăţile chimice şi utilizarea:
alchenelor (etilenă, propilenă): adiţia la dubla legătură a H
, HX (X - halogen), H
alchinelor (acetilenă): reacţia de adiţie la legătura triplă a hidrogenului, halogenilor, apei;
trimerizarea; arderea.
Metodele de obţinere a:
alchenelor (etilenă, propilenă): dehidrogenarea alcanilor, deshidratarea alcoolilor;
alcadienelor (butadienă) prin dehidrogenarea alcanilor;
, pe exemplul etinei prin piroliza metanului, tratarea cu apă a carburii de calciu (CaC
Cauciucul butadienic: obţinerea, proprietăţile fizice, vulcanizarea, utilizarea.
10.3. Hidrocarburile aromatice (arenele).
Benzenul: compoziţia, structura moleculei după Kekule, proprietăţile fizice şi chimice (nitrarea,
hidrogenarea, arderea); utilizarea. Obţinerea benzenului din acetilenă.
Legătura genetică dintre alcani, alchene, alchine şi arene (pe exemplul benzenului).
11. Sursele naturale de hidrocarburi şi pr
elucrarea lor.
Gazul natural, petrolul, cărbunele. Răspîndirea în natură. Componenţii gazului natural. Petrolul
amestec de hidrocarburi. Fracţiile distilării petrolului: benzină, ligroină, gaz lampant, motorină, păcură;
utilizarea lor. Ocrotirea mediului
de poluanţii formaţi în urma prelucrării şi folosirii gazului natural,
petrolului şi cărbunilor.
12. Compuşii hidroxilici
Alcoolii: definiţia, compoziţia, grupa funcţională
OH, formula generală. Clasificarea alcoolilor
după numărul grupelor
-OH. Seria o
moloagă (primii  reprezentanţi), izomeria (de catenă, de poziţie a
grupei OH) şi nomenclatura alcoolilor monohidroxilici saturaţi.
Etanolul. Obţinerea etanolului prin hidratarea etenei şi la fermentaţia glucozei. Proprietăţile fizice
şi chimice ale etanolului: reacţiile cu metalele alcaline, deshidratarea intramoleculară, arderea. Utilizarea
şi acţiunea fiziologică nocivă a metanolului şi etanolului.
Alcoolii polihidroxilici. Etilenglicolul şi glicerina: compoziţia, structura, proprietăţile fizice. Proba
de identificare a alcoolilor polihidroxilici cu hidroxidul de cupru (fără ecuaţia reacţiei). Utilizarea.
Fenolul: structura, proprietăţile fizice şi chimice (interacţiunea cu metalele alcaline, hidroxidul de
sodiu), utilizarea. Proba de identificare cu clo
rura de fier (III) (fără ecuaţia reacţiei).
13. Compuşii carbonilici (aldehidele)
Aldehidele: compoziţia, structura, grupa funcţională aldehidică, formula generală şi seria omoloagă
(primii  reprezentanţi), nomenclatura. Proprietăţile fizice şi chimice ale aldehidelor formică şi acetică:
adiţia hidrogenului la legătura dublă CO, oxidarea. Reacţia de identificare a aldehidelor: oxidarea cu
soluţia amoniacală de oxid de argint şi cu hidroxidul de cupru (II).
Metode de obţinere a aldehidelor: obţinerea aldehidei acetice prin reacţia Kucerov şi prin
oxidarea etanolului. Principalele utilizări ale aldehidei formice şi acetice.
14. Acizii carboxilici.
Definiţie, grupa funcţională
COOH, nomenclatura. Formula generală a acizilor monocarboxilici
saturaţi. Omologii: acizii formic, acetic, stearic. Metode de obţinere a acidului acetic: oxidarea etanalului
şi etanolului. Structura, proprietăţile chimice a acizilor formic şi acetic: ionizarea, interacţiunea cu
metalele, oxizii metalelor, bazele, sărurile acizilor mai
slabi. Utilizarea acizilor monocarboxilici(formic,
Legătura genetică dintre hidrocarburi, alcooli, aldehide şi acizi.
15. Esterii. Grăsimile
Structura esterilor. Răspîndirea în natură şi utilizarea esterilor. Reacţia de esterificare c
u
participarea acizilor formic şi acetic şi a alcoolului metilic şi etilic, hidroliza esterilor formaţi.
Grăsimile: definiţia, formula de structură, răspîndirea în natură, clasificarea (solide şi lichide,
vegetale şi animale), utilizarea în funcţie de proprietăţile fizice şi chimice: hidroliza, oxidarea completă.
Rolul biologic. Noţiunea de săpun, detergenţi sintetici, rolul lor. Protecţia mediului contra poluării cu
16. Hidraţii de carbon (zaharidele, glucidele)
Hidraţii de carbon: monozaha
ride (glucoza, fructoza), dizaharide (zaharoza), polizaharide
(amidonul, celuloza).
Glucoza: formula moleculară, structura liniară a glucozei, formarea şi răsp
ndirea ei în natură,
proprietăţile fizice şi chimice (reacţii de oxidare, reducere, fermentare alcoolică), reacţiile de identificare,
domeniile de utilizare şi rolul în organism: a) acumularea sub formă de rezervă a organismului; b)
Aminele primare:
definiţia, grupa funcţională amină. Metilamina, etilamina: compoziţia, structura,
proprietăţile fizice.
Anilina. Sinteza anilinei. Utilizarea anilinei la producerea coloranţilor, preparatelor medicinale.
Legătura genetică a anilinei cu alte clase de compuşi organici: benzen
– nitrobenzen –
Aminoacizii (glicină, alanină). Proprietăţile fizice. Policondensarea α
-aminoacizilor. Grupa
peptidă. Importanţa vitală a aminoacizilor.
Proteinele –
compuşi macromoleculari azotaţi. Formarea peptidelor prin reacţia de policondensare
a doi α
aminoacizi. Structura primară a proteinei. Proprietăţile fizice. Proprietăţile chimice ale
proteinelor: reacţia de culoare cu hidroxidul de cupru, hidroliza proteinelor. Rolul biologic.
Transformarea proteinelor în organism.
18. Compuşii macromoleculari sintetici
Noţiuni generale despre compuşi
i macromoleculari: monomer, polimer, fragment structural, grad
de polimerizare, masă moleculară medie. Clasificarea produşilor şi compuşilor macromoleculari: naturali
don, celuloză, cauciuc natural, proteine); artificiali (fibre acetat
fără formula de structură); sintetici
(polietilenă, polipropilenă, cauciuc butadienic). Mase plastice. Fibre sintetice, artificiale, naturale.
Utilizarea polimerilor.
Omul în lumea sub
stanţelor şi a materialelor contemporane. Protecţia mediului şi calitatea vieţii.
5.2.4.Disciplina de studiu
Gremalschi Ludmila
1. Standarde
de competenţă la Informatică
întul primar
Standardul 1.
Definirea noţiunii de informaţie. Identificarea formelor de reprezentare, păstrare şi de
transmitere a informaţiei.
Standardul 2.
Identificarea părţilor componente ale calculatorului personal: blocul de sistem,
dispozitivele de intrare, dispozitivele
Utilizarea facilităţilor
bază ale sistemelor de operare.
documentelor digitale. Rularea fişierelor audio şi video.
Identificarea structurii generale şi a principiilor de funcţionare a sistemelor de transmitere,
stocare şi de prelucrare a informaţiei.
Standardul 3.
Clasificarea calculatoarelor şi a reţelelor de calculatoare în funcţie de performanţe şi
domenii de utilizare.
Elaborarea modelelor informatice a obiectelor, sistem
elor şi proceselor frecvent întî
lnite în
activitatea cotidiană.
Standardul 5.
Utilizarea calculatorului, a reţelelor de calculatoare şi a sistemelor informatice pentru
colectarea, înregistrarea, organizarea, prelucrarea, analiza, reprezentarea şi interpretarea
Standardul 6.
Colectarea, păstrarea şi prelucrarea informaţiei cu autorul procesoarelor de texte,
programelor de calcul tabelar, sistemelor de gestiune a bazelor de date, programelor
Standardul 7.
Interpretarea rezultatelor obţinute în urma modelării pe calculator a proceselor frecvent
întî
lnite în activitatea cotidiană.
Standardul 8.
icarea eventualelor surse de erori şi interpretarea adecvată a rezultatelor obţinute cu
ajutorul mijloacelor informatice.
Standardul 9.
Efectuarea experimentelor virtuale şi elaborarea de modele ale fenomenelor studiate în
laboratoarele şi mediile virtuale
destinate instruirii asistate de calculator.
Standardul 10.
Utilizarea aplicaţiilor generale şi specializate pentru rezolvarea problemelor înt
îlnite în
activitatea cotidiană. Interpretarea rezultatelor obţinute.
Standardul 11.
Folosirea cunoştinţelor din domeniu informaticii pentru căutarea şi selectarea
informaţiilor în interes de autoinstruire şi orientare profesională.
Standardul 12.
Generarea şi elaborarea documentelor Web simple. Publicarea informaţiilor multimedia
Standardul 10.
Comunicarea personală şi în grup prin intermediul miloacelor oferite de tehnologia
informaţiei şi a comunicaţiilor.
Standardul 11.
Respectarea dreptului de autor, eticii şi securităţii informaţionale. Protearea de
infracţiunile informatice.
. Purtătorii de informaţie. H
rtia, discul magnetic, discul optic, memoria solidă.
Structura calculatorului
. Blocul de
sistem. Dispozitive de intrare. Dispozitive de ieşire.
incipiul de funcţionare a calculatorului.
Sisteme de operare
. Interfeţe grafice. Ferestre de dialog. Meniuri. Fişiere. Dosare.
Programe aplicative
. Editoare grafice. Editoare de text.
Comunicarea electronică
. Internetul şi poşta electronică.
ntru instruirea asistată de calculator
. Purtătorii de informaţie. Sisteme de numeraţie. Codificarea textelor.
Cantitatea de
informaţie. Cuantizarea imaginilor. Codificarea şi decodificarea informaţiei sonore.
Structura calculatorului
Structura şi funcţionarea calculatorului. Clasificarea calculatoarelor.
Reţele şi comunicaţii.
Reţele de calculatoare.
Limbajul de programare de nivel înalt
. Tipuri de date structurate (tabloul, şir de caractere,
articolul, mulţimea, fişierul). Funcţii şi procedu
ri. Structuri dinamice de date.
Analiza algoritmilor
. Estimarea necesarului
de memorie. Estimarea şi măsurarea timpului cerut
de algoritm. Complexitatea temporală a algoritmilor.
Tehnici de programare
. Recursia şi iterativitatea. Metodele trierii, Greedy, reluării.
Modelare şi metode de calcul.
Elemente de modelare. Erori în calculul numeric. Rezolvarea
numerică a ecuaţiilor algebrice şi transcendente. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare. Calculul
numeric al integralelor.
. Tipuri de baze de date. Sisteme de gestiune a bazelor de date. Obiectele unei baze de
tabele, interogări, formulare, rapoarte. Prelucrarea datelor.
. Structura documentelor Web. Elemente HTML. Formatarea textului, legături,
tabele, imagini. Generarea documentelor Web.
Publicarea informaţiilor multimedia în Internet.
5.2.5. Disciplina de studiu
Bîrnaz Nina
de competenţă la biologie pentru treapta gimnazială
Utilizarea cunoştinţelor de bază din domeniul biologiei în diverse situaţii de comunicare.
2.Studierea sursel
or informaţionale la biologie în
baza unor demersuri structurate (sarcinilor
Aplicarea fişelor de observaţie pentru recunoaşterea grupelor principale de organisme,
evidenţierea particularităţilor biologice ale organismelor, a factorilor de mediu şi ale
Efectuarea unor activităţi practice: observaţii, lucrări practice, lucrări de laborator, experimente
pentru investigaţia unor procese şi fenomene biologice.
Reprezentarea grafică a structurilor, proceselor biologice şi a corelaţiei dintre ele.
Modelarea mulaelor pentru evidenţierea particularităţilor structurilor biologice.
7.Redactarea de texte,
esee, reportae referitoare la particularităţile biologice ale organismelor.
8.Utilizarea resurselor digitale pentru selectarea, prelucra
rea şi prezentarea informaţiei
referitoare la
structurilor, proceselor, fenomenelor biologice.
Planificarea şi realizarea acţiunilor pentru creşterea şi îngriirea plantelor de cultură, plantelor
decorative şi a unor animale domestice.
Proiectarea acţiunilor de ocrotire a plantelor, animalelor şi a e
cosistemelor din localitate.
Proiectarea acţiunilor de gestionare a deşeurilor.
Redactarea recomandărilor referitoare la menţinerea stării de sănătate a propriului organism şi a
13.Acordarea de
prim autor în caz de afecţiuni ale unor organe şi
sisteme de organe.
Determinarea posibilităţilor de realizare profesională în baza cunoaşterii potenţialului
psihofiziologic individual.
de conţinut la biologie pentru treapta gimnazială
1.Diversitatea în lumea vie
Diversitatea organismelor.
Organisme monocelulare şi organisme pluricelulare.
plantelor şi animalelor din Republica Moldova.
Efectele acţiunii omului asupra diversităţii mediului
Diversitatea formelor de mişcare şi locomoţie în lumea vie.
işcarea la plante.
odalităţi de locomoţie la animale în mediul terestru
aerian şi acvatic.
Locomoţia omului în diverse condiţii de mediu.
Sistematica organismelor
. Diversitatea algelor.
Regnul Ciuperci.
Diversitatea ciupercilor.
Regnul Plante
. Filumuri: Muşchi; Fer
igi; Gimnosperme; Angiosperme: clase: Monocotiledonate,
Regnul Animale.
Animale nevertebrate. Încrengături:
Celenterate; Viermi laţi; Viermi cilindrici;
Viermi inelaţi; Moluşte: lamelibranchiate, gasteropode, cefalopode; Artropode:
insecte, arahnide,
crustacee. Animale vertebrate: Peşti osoşi şi cartilaginoşi, Amfibieni, Reptile, Păsări, Mamifere.
Diversitatea ecosistemelor.
Ecosistemele şi componentele lor.
Relaţii trofice în ecosistem.
Ecosisteme terestre, acvatice, subterane şi o
rganisme caracteristice.
Organisme diurne şi organisme nocturne.
Aspecte sezoniere ale ciclurilor de dezvoltare la plante.
Migraţii şi hibernări.
Bioritmuri fiziologice de de scurtă şi de lungă durată la om.
ritmurile şi sănătatea.
Aspecte sezoniere ale ecosistemelor.
Particularităţi ale sistemelor vitale cu funcţii de nutriţie la animale.
Comportamente alimentare la animalele carnivore, erbivore, omnivore.
Nutriţia la animale şi la plante.
Respiraţia în lumea vie.
ortul substanţelor prin corpul plantelor şi animalelor.
Eliminarea deşeurilor din organismele vegetale si animale.
Sisteme vitale cu funcţii metabolice la om: sistemul digestiv, respirator, circulator ex
Particularităţi structurale şi funcţionale ale celulei
Compoziţia chimică a celulei.
Particularităţi structurale ale celulei vegetale şi animale
Schimbul de substan
ţe şi energie la nivel celu
Organizarea structurală a organismelor: celulă
-organ-organism.
Circuitul substanţelor în natură
Circuitul apei, carbonului, azotului în natură. Rolul organismelor în circuitul materiei şi al energiei în
. Sisteme de susţiner
Structuri de susţinere la plante şi la animale
Structuri de susţinere
la animale adaptate pentru locomoţie în m
ediul acvatic, terestru, aerian.
Sisteme de susţinere la om
Reproducerea sexuată la plante şi la animale.
Reproducerea sexuată la animale.
Cicluri de dezvoltare la animale.
Reproducerea sexuată la plante.
Polenizarea şi fecundaţia la plante.
Ciclul de dezvoltare a unei plante cu flori.
Reproducerea la om.
Organe de reproducere la om.
Fecundaţia, gestaţia şi naşterea la om.
Creşterea şi dezvoltarea la om. Perioada de sugar, copilărie, adolescenţă, adult şi senescenţă.
Reproducerea în
lumea vie şi bazele geneticii.
Comportamente de integrare ale animalelor în mediu.
Orientarea şi comunicarea la animale şi la om
Organe de simţ şi funcţiile lor la animale.
Organe de simţ şi funcţiile lor la om: ochiul şi văzul, urechea şi auzul, nasul şi mirosul, limba şi
gustul, pielea şi pipăitul.
Igiena organelor de simţ la om.
Sisteme de coordonare
reglare la om.
Particularităţi ale sistemului nervos la om. Sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic.
Reflexe condiţionate şi necondiţionate. Activitatea nervoasă superioară
Igiena sistemului nervos.
Particularităţi ale sistemului endocrin la om. Glande endocrine:
hipofiza, epifiza, glanda tiroidă,
glandele suprarenale, timusul
şi glande mixte:
pancreas, gonade.
Reglarea echilibrului ecosistemelor.
Formarea şi evoluţia naturală a unui ecosistem.
Relaţii concurente şi neconcurente în ecosistem.
factor de menţinere a echilibrului ecosistemului.
7. Ocrotirea mediului
Rezervaţii naturale şi parcuri naţionale din Republica Moldova
Plante şi animale pe cale de dispariţie din Republica Moldova.
Surse alternative de obţinere a hranei.
Influenţa factorilor nocivi asupra organismului uman
Influenţa tutunului, alcoolulu
i, drogurilor asupra organismului uman.
Influenţa omului asupra biodiversităţii.
Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii din Republica Moldova
omului asuprapropriei e
de competenţă la biologie pentru treapta liceală
Utilizarea cunoştinţelor de bază din domeniul biologiei în diverse situaţii de comunicare
referitoare
anatomice, procese şi fenomene vitale, legităţi biologice.
Aplicarea fişelor de observaţie şi a altor materiale pentru recunoaşterea organismelor ce aparţin
diferitor regnuri, încrengături şi clase (profil real); regnuri, încrengături (profil umanist).
Structurarea schematică a informaţiei referitoare la structuri şi procese biologice la nivel de celulă
– organ – sistem de organe – organism – ecosistem.
Utilizarea metodelor de cercetare: observaţia, lucrări practice, lucrări de laborator, experimente pentru
investigarea structurilor şi proceselor la nivel de celulă
ţesut
– organ – sistem de organe – organism
Proiectarea demersurilor investigaţionale pentru evidenţierea relaţiilor: structură
funcţie, orga
organism, organism-mediu.
Redactarea şi prezentarea
: referate, rapoarte ştiinţifice, teze, esee, afişe publicitare referitoare la
biodiversitatea organismelor, a ecosistemelor şi la particularităţile acestora.
Utilizarea resurselor digitale pentru
selectarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiei referitoare la
particularităţile structurilor, proceselor, fenomenelor biologice.
Implicarea în proiecte de cercetare pentru investigarea acţiunii factorilor de mediu asupra
organismului uman şi asupra stării mediului ambiant.
Proiectarea acţiunilor pentru conservarea biodiversităţii vegetale şi animale în diverse medii de trai
în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;
Planificarea acţiunilor pentru menţinerea echilibrului dinamic în ecosistemele naturale şi artificiale.
Elaborarea proiectelor de valorificare a potenţialului economic al unor soiuri de plante, rase de
animale şi tulpini de microorganisme.
Propunerea modalităţilor de soluţionare a problemelor ecologice, alimentare şi a
stării de sănătate.
13.Acordarea de
prim autor în caz de afecţiuni ale unor organe/sisteme de organe.
Proiectarea acţiunilor de ocrotire a mediilor: acvatic, terestru şi aerian în cadrul procesului de
de conţinut la biologie pentru treapta liceală
Diversitatea ştiinţelor biologice.
Dezvoltarea ştiinţelor biologice în Republica Moldova.
1.
Însuşiri g
enerale ale organismelor
Însuşiri generale ale organismelor: metabolismul, reproducerea, creşterea, de
zvoltarea, sensibilitatea.
Organizarea celulară a organismelor
Compoziţia chimică a celulei: substanţe anorganice: apă, săruri minerale şi substanţe organice: hidraţi
de carbon, lipide, proteine, acizi nucleici, ATP.
Structura celulei procariote şi a celulei eucariote: micotică, vegetală, animală.
Organizarea celulelor în ţesuturi: ţesuturi vegetale şi ţesuturi animale.
Organizarea ţesuturilor în organe şi sisteme de organe
Sistematica organismelor
Sistematica organismelor* la nivel de regn, filum/încrengătură şi clasă.
Bacteria
(
). Încrengături: Rizopode (
); Flagelate (
Zoomastigophora
); Ciliate
); Filumuri: Alge verzi (
4.
Sistemul nervos
Structura şi funcţiile neuronului. Sinapsa.
Sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic
Sistemul nervos somatic şi vegetativ.
ocese corticale fundamentale: învăţarea, memoria etc.
Reflexe.
Afecţiuni ale sistemului nervos.
Igiena sistemului nervos.
5.
Recepţia senzorială
Organe senzoriale şi stimuli.
Structura şi funcţiile analizatorilor la om: vizual, auditiv, vestibula
r, cutanat, olfactiv, gustativ.
Afecţiuni ale analizatorilor la om.
Igiena organelor de simţ.
6.
Reglarea umorală
Sistemul endocrin la om.
Glande endocrine: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele, timusul, pancreasul, gonadele.
Maladii endocrine la om.
7.
Sistemul locomotor şi locomoţia
Sistemul locomotor la om.
Fiziologia sistemului locomotor la om.
Afecţiuni ale sistemului locomotor la om.
Igiena sistemului locomotor.
8.
Circulaţia substanţelor în organism
Sistemul circulator la om: vasele sangvine, inima.
Compoziţia sîngelui, grupele sangvine.
Sistemul circulator limfatic.
Imunitatea.
Afecţiuni ale sistemului circulator la om.
Igiena sistemului circulator.
9.
Respiraţia
Sistemul respirator la om.
Mecanismul respiraţiei.
Afecţiuni ale sistemulu
i respirator.
Igiena sistemului respirator.
10.
Siste
mul digestiv şi digestia la om.
Afecţiuni ale sistemului digestiv.
Igiena sistemului digestiv.
11.
Siste
mul excretor şi excreţia la om.
Afecţiuni ale sistemului excretor
Sistemul reproducător şi reproducerea la om
Sistemul reproducător la om.
Fecundaţia, gestaţia şi naşterea la om.
Dezvoltarea postnatală la om.
Afecţiuni ale sistemului reproducător.
Igiena sistemului reproducător.
14.
Ameliorarea organismelor. Biotehnologii
Ameliorarea plantelor, animalelor şi microorganismelor.
Biotehnologii tradiţionale şi moderne.
Evoluţia organismelor pe Terra. Evoluţia omului
Ipoteze de bază ale originii vieţii.
Principiile evoluţiei biologice.
Dovezile evoluţiei: anatomiei comparate, paleontologiei, embriologiei, biologiei moleculare.
Factorii evoluţiei: variabilitatea ereditară, selecţia naturală, relaţia cu mediul înconurător.
Direcţiile evoluţiei: aromorfoze, ideoadaptări, degenerări.
Originea omului.
Ecologia şi protecţia mediului
Niveluri de integrare şi organizare a materiei vii.
Organizarea viului la nivel de individ, populaţie, biocenoză şi biosferă.
Ecosisteme naturale şi artificiale.
Relaţii trofice: lanţuri şi reţele trofice, piramide ecologice.
Echilibrul dinamic în cadrul ecosistemului.
Poluarea ecosistemelor: terestru-
aerian şi acvatic şi protecţia lor.
Ştiinţe biologice
Diversitatea ştiinţelor biologice.
Dezvoltarea ştiinţelor biologice în Republica Moldova.
1.
Însuşiri generale ale organismelor
Însuşiri generale ale organismelor: metabolismul, reproducerea, creşterea, dezvoltarea, sensibilitatea.
Organizarea celulară a organismelor
Compoziţia chimică a celulei: substanţe anorganice: apă, săruri minerale şi substanţe organice: hidraţi
de carbon, lipide, proteine, ATP.
Structura celulei procariote şi a celulei eucariote: celula vegetală şi celula animală.
Organizarea celulelor în ţesuturi: ţesuturi vegetale şi ţesuturi a
Organizarea ţesuturilor în organe şi sisteme de organe
3.Sistematica organismelor
Sistematica organismelor la nivel de regn şi filum/încrengătură.
Bacteria
(
). Încrengături: Rizopode (
); Flagelate (
Zoomastigophora
); Ciliate
); Filumuri: Alge verzi (
Regnul Ciuperci (
4.
Sistemul nervos
Structura şi funcţiile neuronului.
Sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic la om.
Reflexe.
Afecţiuni ale sistemului nervos.
Igiena sistemului nervos.
5.
Recepţia senzorială
Organe senzoriale şi stimuli.
Structura şi funcţiile analizatorilor la om: vizual,
tactil, auditiv, vestibular, olfactiv, gustativ.
Afecţiuni ale analizatorilor la om
Igiena organelor de simţ.
6.
Reglarea umorală
Sistemul endocrin la om. Glande endocrine: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele, timusul,
pancreasul, gonadele.
Maladii endocrine la om.
7.
Sistemul locomotor şi locomoţia
Sistemul locomotor la om.
Afecţiuni ale sistemului locomotor
Igiena sistemului locomotor.
8.
Circulaţia substanţelor în organism
Sistemul circulator la om: vasele sangvine, inima.
Compoz
iţia sîngelui, grupele sangvine, imunitatea.
Afecţiuni ale sistemului circulator la om.
Igiena sistemului circulator.
9.
Respiraţia
Sistemul respirator la om.
Afecţiuni a
le sistemului respirator la om.
Igiena sistemului respirator.
10.
Sistemul d
igestiv şi digestia la om.
Afecţiuni ale sistemului digestiv.
Igiena sistemului digestiv.
11.
Afecţiuni ale sistemului excretor
cător la om.
Fecundaţia, gestaţia şi naşterea la om.
Dezvoltarea postnatală la om.
Afecţiuni ale sistemului reproducător
Igiena sistemului reproducător
14.
Ameliorarea organismelor. Biotehnologii
Ameliorarea plantelor, animalelor şi microorganismelor.
Biotehnologii tradiţionale şi moderne.
Evoluţia organismelor pe Terra. Evoluţia omului
Ipoteze de bază ale originii vieţii.
Dovezile evoluţiei: anatomiei comparate, embriologiei.
Factorii evoluţiei: selecţia naturală, relaţia cu mediul înconurător.
Originea omului.
Ecologia şi protecţia mediului
Niveluri de integra
re şi organizare a materiei vii.
Organizarea viului la nivel de populaţie, biocenoză şi biosferă.
Ecosisteme naturale şi artificiale.
Relaţii trofice: lanţuri ţi reţele trofice, piramide ecologice.
Echilibrul dinamic în cadrul ecosistemului.
Poluarea ecosistemelor: terestru-
aerian şi acvatic şi protecţia lor.
.3. ARIA CURRICULARĂ ŞTIINŢE SOCIOUMANISTICE
5.3.1. Disciplina de studiu
Standardul 3.
Determinarea particularităţilor spaţiului istoric universal, naţional şi local în diferite durate
Standardul 4
Explicarea interdependentei dintre cauzalitate şi schimb
are în tratarea evenimentelor
Standardul 5.
Identificarea şi analiza schimbărilor din epoca contemporană în raport cu celelalte epoci
Standardul 6.
Elaborarea axelor şi tabelelor cronologice, utiliz
nd date şi evenimente din epocile
istorice studiate;
Standardul 7.
Aprecierea acţiunilor personalităţilor istorice remarcabile din spaţiul universal şi naţional
din fiecare epocă studiată;
Standardul 8.
Argumentarea cauzelor şi impactului evenimentelor istorice studiate asupra evoluţiei
popoarelor, organizarea s
tatală, declanşarea conflictelor militare, influenţele culturale,
Standardul 9
. Compararea evenimentelor istorice naţionale cu echivalentul lor din Europa şi din lume;
Standardul 10.
Localitatea mea ş
i oamenii care au creat istoria ei în istorie.
Civilizaţiile popoarelor antice şi medievale
Specificul civilizaţiilor modernă şi contemporană în diverse spaţii istorice
Evoluţia civilizaţiilor din spaţiul naţional
Monumente de cultură la diverse popoare din spaţiul universal, european, naţional şi local
Ştiinţă şi educaţie în spaţiul universal şi naţional
Realizări ştiinţifico
tehnice în spaţiul universal şi naţional
Mişcări sociale şi consecinţele lor asupra evoluţiei popoarelor în diverse epoci isto
Politici ale guvernărilor şi căi de soluţionare a problemelor de către suveranii statelor
Personalităţi istorice şi operele lor
12.Oameni de succes din localitate/comunitate.
Noi şi vecinii în istorie
Locul femeii şi al copiilor în istorie.
întul liceal
Caracteristici generale şi specifice ale evoluţiei omului în istorie
Aspecte comune şi specifice ale dezvoltării economice a popoarelor în diverse epoci istorice
Evoluţia formelor de proprietate în istorie
Căi de soluţionare a problemelor politicii interne şi externe în spaţiul universal şi naţional
Regimuri politice şi forme de organizare politică
Mişcări sociale şi naţionale în timp şi spaţiu
Conflicte sociale şi modalităţi de soluţionare
Formaţiuni politice în spaţiul naţional şi est
Formarea popoarelor şi a limbilor lor în timp şi spaţiu
Contribuţia popoarelor la consolidarea sistemului de valori general
Influenţe culturale în spaţiu şi timp
12.M
onumentele ocrotite de umanitate şi locurile remarcabile în spaţiul universal, naţional şi local
Locul şi rolul personalităţilor istorice în spaţiul universal, naţional şi local
Problemele globale ale omenirii şi căi de soluţionare
15.Dimensiuni de gen în istorie.
16.I
deologii şi credinţe religioase.
17.Org
anismele internaţionale şi rolul lor în istorie
Drepturile omului şi rolul societăţii civile
Securitatea socială în mediul şcolar
Istoria şcolii şi a localităţii natale.
Noi şi vecinii în istorie
izvor important de informaţie despre oameni şi realizările lor.
Învăţămîntul liceal
Caracteristici generale şi specifice ale evoluţiei omului în istorie
Aspecte comune şi specifice ale dezvoltării economice a popoarelor în diverse epoci istorice
Căi de soluţionare a problemelor politicii interne şi externe în spaţiul universal şi naţional
Mişcări sociale şi naţionale în timp şi spaţiu
Conflicte sociale şi modalităţi de soluţionare
Formarea popoarelor şi a limbilor lor în timp şi spaţiu
Contribuţia popoarelor la consolidarea sis
temului de valori general-
Influenţe culturale în spaţiu şi timp
9.M
onumentele ocrotite de umanitate şi locurile remarcabile în spaţiul universal, naţional şi local
Locul şi rolul personalităţilor istorice în spaţiul universal, naţional şi local
Problemele globale ale omenirii şi căi de soluţionare
Organismele internaţionale şi rolul lor în istorie
Securitate socială în mediul şcolar
Istoria şcolii şi a localităţii natale.
5.3.2. Disciplina de studiu
Asumarea responsabilităţii pentru respectarea regulilor de protecţie a vieţii/ sănătăţii proprii şi a
Demonstrarea atitudinii constructive faţă de sine şi ceilalţi;
Utilizarea adecvată a mecanismelor legale de promovare şi protecţie a drepturilor omului la nivel
local, naţional, internaţional;
12.Manifestarea
responsabilităţii faţă de propriul destin şi destinul ţării;
Realizarea unor relaţii interperson
ale bazate pe normele morale, a
titudini deschise şi comportament
Aplicarea achiziţiilor din domeniul matematicii, ştiinţelor şi tehnologiilor pentru soluţionarea
problemelor social-economice din comunitate;*
Utilizarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale în elaborarea/implementarea proiectelor
individuale şi colective;
Demonstrarea atitudinii responsabile faţă de viaţă în toate formele ei de
manifestare în baza
Maturitatea socială şi pregătirea pentru viaţa de familie.
Parentalitatea. Comunicarea şi responsabilitate în relaţiile de cuplu.
Roluri şi competenţe sociale.
Societatea democratică
instrument de protecţie a persoanei. Răspunderea uridică.
Persoana şi exercitarea calităţii de cetăţean: normă şi lege.
Egalitatea şanselor şi egalitatea în faţa legii.
Statul de drept: instituţii şi practici democratice.
Participarea cetăţenească şi responsabilitatea.
Patriotismul şi integrarea europeană.
valoare personală şi socială
factor de cultură.
Viaţa şi conflictul de valori. Aspecte bioetice.
Sănătatea personală şi socială
condiţie a calităţii genofondului.
Reglementări legale privind protecţia sănătăţii.
Orientare pentru carieră
Proprietatea: atitudini şi comporta
General şi particular în realizarea unei afaceri reuşite.
Factori de creştere economică într
-o afacere. Factori de risc într-o afacere.
Alegerea profesiei şi realităţile economiei de piaţă.
5.3.3. Disciplina de studiu
Odoleanu Natalia
de competenţă
Învăţămîntul gimnazial
Stăpînirea unui sistem de cunoştinţe geografice fundamentale despre varietatea şi dinamica
proceselor naturale şi ale celor socio
umane, importanţa ş
ei ş
i tehnologiei pentru
Standardul 2.
Explicarea
i operarea cu principalele concepte geografice în prezentarea informaţiilor în
limba maternă.
Standardul 3.
Localizarea spaţială a obiectelor, componentelor, fenomenelor şi proceselor geografice, la
Standardul 4.
Perceperea, analiza şi generalizarea particularităţilor fenomenelor şi proceselor din natură
şi activitatea umană, într
-un limbaj geografic adecvat.
Standardul 5.
Aplicarea diferitor modalităţi de investigare a fenomenelor şi a pro
ceselor geografice din
mediul natural şi cel socio
-uman local.
Standardul 6.
Întocmirea materialelor cartografice, a proiectelor simple, a comunicărilor în baza
observărilor asupra condiţiilor şi resurselor naturale şi a activităţii omului.
Standardul 7.
Identificarea, interpretarea şi aplicarea în activitatea cotidiană a diferitelor surse de
informare geografică, individual şi în grup.
Standardul 8.
Citirea, interpretarea, analiza şi aplicarea hărţilor geografice şi a elementelor ei în
caracterizarea sist
emelor naturale şi economice la nivel regional şi naţional.
Standardul 9.
Identificarea, analiza şi implicarea în acţiuni de protecţie a patrimoniului natural din
Reprezentarea electronică a caracteristicilor condiţiilor ş
i resur
selor naturale, a populaţ
şi a activităţii economice.
Standardul 11.
Aplicarea modalităţilor de analiză şi generalizare a particularităţilor componentelor,
fenomenelor şi proceselor din natură şi activitatea economică din perspectiva valorificării
riilor talente şi capacităţi.
Standardul 12.
Manifestarea dragostei pentru baştină, a toleranţei, a interesului şi a respectului pentru
alte etnii şi culturi din spaţiul naţional şi cel regional.
Standardul 13.
Aplicarea cunoştinţelor despre natură şi activitatea economică pentru
rea corectă a
unei profesii şi îmbinarea cerinţelor personale cu nevoile economice ale
localităţii/raionului/ţării.
de conţinut
ămîntul gimnazial
Caracterizări generale
Sursele de informare geografică
: globul
geografic, harta geografică, atlasul şcolar, informaţii din
internet şi din alte surse de literatură, materiale grafice (scheme, diagrame), planşe, materiale statistice,
colecţii de roci, machete, imagini, etc.
. Geografie. Terra-
planeta noastră
. Pa
rticularităţile specifice Terrei: forma, dimensiunile şi
mişcările Pămîntului; Reprezentarea suprafeţei Păm
ntului. Globul geografic. Harta geografică.
1.2.
Învelişurile Terrei
Litosfera. S
tructura internă a Pămîntului; Rocile magmatice şi sedimentare.
bstanţele minerale utile. Factorii interni şi externi, care duc la modelarea scoarţei terestre. Cutremurele
înt. Vulcanii. Relieful Terrei. Relieful continentelor.
1.3.Atmosfera:
c
ompoziţia şi structura
Încălzirea atmosferei. Temperatura aerului.
atmosferică. V
nturile Terrei. Precipitaţiile atmosferice. Vremea şi clima. Zonele climatice. Importanţa
climei în natură şi în viaţa omului.
1.4
. Hidrosfera
Circuitul apei în natură. Oceanele şi mările. R
urile şi lacurile. Apele subterane.
Ghe
ţarii.
1.5
.Biosfera:
Factorii, care determină diversitatea lumii organice pe Păm
înt. Solul. Caracteristici
generale. Zonele naturale.
1.6.
Societatea umană a Terrei.
Populaţia Terrei. Repartiţia şi densitatea populaţiei. Rasele umane.
Popoarele lumii. A
şezările umane. Îndeletnicirile populaţiei. Agric
ultura. Industria. Transportul.
1.7.Ocrotirea Terrei
.
Ocrotirea Terrei –
ocrotirea vieţii.
II. Caracterizări regionale.
2.1.Geografia contin
entelor şi oceanelor.
Continente şi bazine oceanice.
Originea co
ntinentelor şi bazinelor oceanice. Cunoaşterea continentelor.
Harta geografică. Elementele matematice ale hărţii.;
Caracterizarea continentelor.
Africa. America de Sud. Australia şi Oceania. Antarctida: poziţia fizico
geografică. Unităţile structurale ale scoarţei terestre. Evoluţia geologică a teritoriului. Substanţele minerale utile.
Relieful. Clima. Factorii de formare a climei. Zonele climatice. Apele. Zonele naturale. Populaţia şi statele (cu
excepţia Antarctidei).
Oceanul Indian.
Poziţia fizico
-geogr
afică. Relieful bazinului oceanic. Clima. Zonele climatice. Curenţii
oceanici. Lumea organică
2.2. Geografia contine
ntelor şi oceanelor
Caracterizarea continentelor.
America de Nord. Eurasia. Poziţia fizico
geografică. Evoluţia
cunoaşterii continentului. Unităţile structurale ale scoarţei terestre. Evoluţia geologică a teritoriului. Substanţele
minerale utile. Relieful. Clima. Particularităţi generale. Zonele climatice. Apele de suprafaţă. Zonele naturale.
Populaţia şi statele.
Caracterizarea oceanelor.
ceanul Arctic. Oceanul Atlantic. Oceanul Pacific: (Poziţia fizico
geografică. Relieful bazinului oceanic. Clima. Zonele climatice. Curenţii oceanici. Lumea organică. Problemele
ecologice).
Geografia fizică a Republicii Moldova
Republica Moldova. Caracteristici generale.
Poziţia fizico
Evo
luţia cunoaşterii
Caracterizarea componentelor naturii.
Unităţile structurale ale scoarţei terestre. Evoluţia
geologică a teritoriului. Substanţele minerale utile. Relieful. Procesele endogene. Unităţile de relief.
Procese exogene. Forme de relief. Importanţa reliefului în natură şi în viaţa omului. Clima. Factorii
climatogeni. Elementele climatice. Caracterizarea anotimpurilor. Protecţia aerului atmosferic. Apele de
suprafaţă. Particularităţi generale. Apele curgătoare. Apele stătătoare. Apele subterane. Protecţia apelor.
Vegetaţia naturală. Particularităţi generale. Tipurile de vegetaţie. Protecţia lumii vegetale. Lumea
animală. Particularităţi generale. Complexele faunistice. Protecţia lumii
animale. Solul. Factorii de
formare a solului. Tipurile de sol (cernoziom,
soluri cenuşii şi soluri brune). Zonele naturale.
Problemele ecologice.
Ariile naturale proteate. Rezervaţii ştiinţifice. Rezervaţii peisagistice.
Monumente ale naturii.
2.4.Geografi
a umană a Republicii Moldova
oziţia economico
geografică şi organizarea teritoriului
Resursele naturale:
Clasificarea resurselor naturale. Resursele minerale utile. Resursele
climatice. Resursele de apă. Resurse
le de sol. Resursele biologice.
Evoluţia numerică. Mişcarea naturală a populaţiei. Repartiţia şi densitatea populaţiei.
Migraţia populaţiei. Structura populaţiei. Resursele umane de muncă. Aşezările umane.
Economia naţională
: structura pe sectoare a economiei naţionale. Agricultura şi
industria
alimentară. Cultura cerealelor şi industriile de prelucrare. Culturile plantelor tehnice şi industriile de
prelucrare. Legumicultura, pomicultura şi industria conservelor. Viticultura şi industria vinicolă.
Creşterea animalelor şi industriile producţiei animaliere. Industria grea. Industria energetică. Industria
constructoare de maşini şi de prelucrare a metalelor. Industria chimică. Industria de prelucrare a
lemnului. Industria materialelor de construcţie. Industria uşoară. Sectorul serviciilor. Transportul şi căile
de comunicaţie. Relaţiile economice externe.
Caracteristicile economico-geografice regionale:
Regiunea economico-
geografică de Nord.
Regiunea economico-
geografică Centrală. Regiunea economico
geografică de Sud. Regiunea
economico-geo
ămîntul liceal
de competenţă
Standardul 1.
Stăpînirea cunoştinţelor geografice fundamentale factuale, conceptuale şi procedurale
despre învelişul geografic, despre modificarea interacţiunii activităţii umane cu natura
în
Definirea şi aplicarea principalelor concepte geografice despre natură şi activitatea umană
într-
un limba ştiinţific adecvat, scris
Standardul 3.
Sistematizarea şi localizarea spaţială la nivel global a elementelor naturii şi a activităţii
Standardul 4.
Analiza şi generalizarea caracteristicilor condiţiilor şi resurselor naturale şi a activităţii
umane, a interacţiunii lor şi a consecinţelor acestora în condiţiile progresului ştiinţifico
Standardul 5.
Realizarea unor proiecte de investigare a componentelor naturii, a diferitelor sfere ale
activităţii umane, a rolului condi
iilor naturale în via
a omului.
Standardul 6.
Analiza, generalizarea şi aplicarea în activitatea cotidiană a diferitelor s
urse de informare
geografică (texte, suporturi grafice, hărţi, materiale statistice, modele etc.), individual şi în
Standardul 7.
Argumentarea, într-
un limba geografic adecvat, a relaţiilor cauzale dintre diferite
fenomene, procese naturale şi cele
umane, la nivelul regiunilor geografice şi a
Standardul 8.
Formularea
i analiza problemelor de mediu şi aplicarea cunoştinţelor geografice în
proiectarea măsurilor de soluţionare a lor la nivel local, regional şi global.
ectarea şi promovarea unui Cod ecologic şi respectarea lui în acţiunile cotidiene.
Standardul 10.
Reprezentarea electronică, grafică şi textuală, în baza documentării geografice
i a
observărilor în natură
i în activitatea economică.
Standardul 11.
Analiz
a particularităţilor componentelor, fenomenelor şi proceselor din natură şi
activitatea economică din perspectiva valorificării propriilor talente şi capacităţi.
Standardul 12.
Argumentarea necesităţii de a demonstra un comportament tolerant şi respectuos faţă de
alte etnii şi culturi din spaţiul geografic.
prin îmbinarea cerinţelor şi a capacităţilor personale cu nevoile economice contemporane.
de conţinut
rafia fizică generală
întul – individualitate în Univers
: Universul şi Sistemul Solar. Soarele şi influenţa
sa asupra Păm
ntului. Caracteristicile Terrei şi consecinţele geografice (forma, dimensiunile, structura
întu
lui, mişcările de rotaţie şi revoluţie, gravitaţia terestră, căldura internă a Păm
întului).
1.2.Litosfera:
scoarţa terestră, tipurile şi compoziţia petrografică. Plăcile litosferice şi
dinamica lor. Elementele geostructurale ale scoarţei terestre. Geocronologia Păm
ntului. Etapele evoluţiei
geologice şi paleogeografice a Păm
ntului. Factorii endogeni şi dinamica scoarţei terestre. Unităţile de
relief ale Terrei, create de forţele endogene. Factorii exogeni şi tipurile de relief create. Rolul scoarţei
n învelişul geografic.
Atmosfera terestră
: Compoziţia şi structura atmosferei. Regimul radiativ şi termic al
atmosferei. Umiditatea aerului. Precipitaţiile atmosferice. Dinamica atmosferei. Vremea. Clima. Factorii
constructoare de maşini şi de prelucrare a metalelor. Industria chimică. Industria alimentară. Industria uşoară.
Sectorul serviciilor. Transporturile şi căile de comunicaţie. Relaţiile economice internaţionale. Principalele
organizaţii de integrare economică.
2.5.Caracterizarea economico-
geografică a regiunilor şi a statelor
Europa:
Marea Britanie,
Franţa, Germania,
Român
ia, Ucraina, Federaţia Rusă, Norvegia şi Italia (descrierea comparativă);
Asia:
China,
Japonia, India;
America de Nord:
Statele Unite ale Americii;
America Latină:
Brazilia;
Africa:
Republica Africa
de Sud;
Australia şi Oceania
: Uniunea Australiană.
III.Geografia mediului
3.1.Geografia mediului. Caracteristici generale.
Mediul geografic. Structură şi organizare.
Componentele mediului
geografic. Geosistemul şi sociosistemul. Tipurile de relaţii în mediul geografic.
3.2.Tipologia mediului geografic:
Mediul pădurilor ecuatoriale. Mediul subecuatorial. Mediile
subtropicale. Mediile temperate. Mediile reci din latitudinile polare. Mediile intrazonale. Mediile antropice.
3.3.
Domeniile de degradare a mediului. Protecţia mediului.
Impactul uman asupra mediului.
Degradarea mediului aerian. Protecţia mediului aerian. Degradarea mediului acvatic. Protecţia mediului acvatic.
Degradarea vegetaţiei naturale. Protecţia vegetaţiei. Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie a lumii
animale. Degradarea solului. Măsuri de protecţie a solului. Conservarea sistemelor naturale şi a patrimoniului
antropic. Ariile protejate. Ariile protejate în Republica Moldova.
3.4.
Problemele actuale ale mediului natural şi ale lumii contemporane.
Despăduririle.
Deşertificarea. Modificările climatice globale. Problema demografică. Asigurarea populaţiei lumii cu produse
alimentare. Malnutriţia. Problema apei. Problema energetică. As
igurarea omenirii cu resurse naturale. Problema
lichidării decalaelor economico
sociale dintre statele dezvoltate şi cele slab dezvoltate. Problema dezarmării şi
menţinerii păcii pe Păm
nt. Hazardurile naturale şi antropice. Impactul acestora asupra mediului. Protecţia
mediului în condiţiile dezvoltării durabile.
ARIA CURRICULARĂ ARTE ŞI TEHNOLOGII
5.4.1. Disciplina de studiu
Educaţie muzicală
MorariMarina
de competenţe disciplinare
nvăţămîntul primar
Competenţa de audiţie
receptare a muzicii din sfera cîntecului, marşului, dansului.
Urmăreşte atent şi pînă la capăt desfăşurarea discursului muzical în caracter de cîntec, marş, dans;
Remarcă pe parcursul audierii evenimentele muzicale (început, părţi, repetiţii, culminaţie, sfîrşît),
schimbări de tempou, contrastele dinamice şi timbrale, alternarea caracterelor şi a imaginilor
muzical-artistice;
Identifică auditiv elementele limbaului muzical şi le raportează la imaginea muzicală a lucrării
Competenţa de interpretare vocală/instrumentală a muzicii în limita unei octave.
Intonează expresiv 15
20 de cîntece (fragmentar sau integral) simple din repertoriul şcolar cu un
diapazon de o octavă într
-un registru mediu, ritm preponderent cu timpi egali, tempou lent,
moderat/vioi, la dinamica: p-mf;
Demonstrează şi aplică creativ deprinderi corecte de interpretare vocală: emisie, dicţie, respiraţie,
poziţie, răspunde la gesturile diriorale: respiraţia, începutul şi sfîrşîtul melodiei, dinamica şi
Cîntă sincronizat în diferite aranamente simple: la unison, solist
cor, pe grupe (alternativ, în lanţ,
în dialog) cu sau fără acompaniament, cu „negativ” (fonogramă);
Demonstrează deprinderi element
are de mînuire a instrumentului muzical pe care îl are la
dispoziţie, ucăriilor muzicale melodice
de percuţie (xilofon, clape, tobă, fluier, clopoţei, tamburină,
trianglu), poziţia mîinii pe instrument o asociază corect cu sunetul şi durata lui (pătrimi,
optimi şi pauzele lor) în măsurile de 2/3; 3/ în limita de 7 sunete;
Competenţa de creaţie elementară muzicală în sinteză cu alte arte: literatura, artele plastice,
Improvizează spontan (după algoritm/schemă sau liber) combinaţii ritmice, melodii scurte
asociindu-le versuri, ghicitori, onomatopee;
Confecţionează ucării sonore şi le utilizează în ocurile creative;
Asociază mişcarea corporală şi acompaniamentul ritmic cu ucării muzicale utilizindu
-le în jocurile
muzical-didactice propuse de profesor;
Inventează ocuri, scenete cu personae din poveşti folosind ucării, accesorii, măşti, costume,
mişcare corporală, elemente de dans adecvate subiectului;
3.5.Transpune impresiile, ideile, sentim
entele muzicale în limbaul altor arte: în versuri şi compuneri,
în mişcări corporale plastice, în desene, sculpturi şi colae;
Competenţa de analiză
caracterizare a muzicii cu o problematică muzicală restrînsă.
Îşi argumentează preferinţele muzicale din perspectivă experienţei muzicale proprii şi a unor
modele elementare de apreciere valorică a muzicii;
Nominalizează titlul, autorul, genul, tipul subiectul lucrării muzicale studiate;
Comentează lucrarea muzicală (după un algoritm/schemă sau liber) privind conţinutul de idei,
stările emoţionale reflectate în muzică şi miloacele de expresivitate;
Apreciază şi descrie aportul elementelor limbaului muzical în crearea reprezentărilor spaţiale
(departe – aproape, mare –
mic, de mişcare înainte
– înapoi, în sus – în jos);
Compara şi diferenţiază creaţiile folclorice de cele de muzică cultă după limbaul muzical specific
Criteriile de prezenţă a competenţei formate sînt:
disponibilitate pentru muzi
că (interes, dorinţă, motivaţie);
activism muzical (muncă, angaament, responsabilitate, rezultat, produs);
cunoştinţe muzicale şi despre muzică.
Standarde de conţinut
Învăţămîntul primar
Caracterul muzicii – expresi
a sonoră a caracterului om
Diversitatea dispoziţiilor, sentimentelor, gîndurilor umane reflectate în muzică.
Relaţia caracterului muzicii cu mesaul muzical.
Imaginea
Redarea imaginii muzicale prin intermediul miloacelor de expresivitate muzicală: melodia, ritm,
miloc de cunoaştere artistică, a sinelui şi a lumii înconurătoare.
iloc de comunicare interumană.
Nevoia de muzică a omului.
Marşul, dansul, cîntecul
mari sfere ale expresivităţii muzicale
Rolul pe care îl îndeplineşte fiecare sferă de expresivitate muzicală în viaţa omului şi anumite
umstanţe de funcţionare ale lor.
Diversitatea largă a genurilor din cadrul fiecărei sfere de expresivitate muzicală.
Posibilităţi comunicative şi descriptive ale muzicii
uzicii ca expresie sonoră a caracterului şi trăirilor sufleteşti ale omului.
Muzica reflectă diverse tipuri de mişcare, trezeşte asociaţii spaţiale şi relaţii cu fenomenele
e din realitatea înconurătoare.
Marşul, dansul, cîntecul în creaţii muzicale de proporţie
Noţiuni elementare despre genuri muzicale de proporţie: opera, baletul, simfonia.
Întîlnirea sferelor de expresivitate muzicala în
creaţiile muzicale de proporţie.
Trăsături specifice ale imaginilor muzicale determinate de caracterul muzicii de marş, dans, cîntec
Cauzele diversităţii genurilor de marş, dans, cîntec; sferele de aplicare şi efectele emoţionale
Nuanţele artistice şi coloritul general al creaţiilor muzicale determinate de prezenta car
de marş, dans, cîntec.
Specificul limbajului muzical comparativ cu alte mo
dalităţi artistice de exprimare.
Elementele limbaului muzical ca miloace prin care muzica îşi realizează posibilităţile
ative, expresive şi descriptive.
Melodia – mijloc important al limbajului muzical
Melodia – componentul de
bază al limbaului muzical.
Asemănări şi deosebiri dintre limbaul muzical şi limbaul vorbit: norme de organizare şi
prezentare a limbajelor.
Intonaţia şi punctuaţia muzicală, unităţile sintactice ale melodiei (
propoziţia, perioada) şi semnificaţiile lor în desfăşurarea muzicii.
Conlucrarea tuturor miloacelor artistice şi a unităţilor structurate p
entru redarea imaginii
Forma muzicală ca modalitate de structurare şi prezentate a conţinutului de imagini al lucrării
Forma monopartită
modalitate de prezentare a unei singure dispoziţii, a unui gî
nd, a unei idei
Forma bipartită simplă (AB) a creaţiei muzicale în care se prezintă două imagini, două idei, două
dispoziţii contrastan
Forma tripartită simplă (ABA) a creaţiei muzicale. Partea a III
repriza (repetarea integrală a
primei idei muzicale) cu scop de consolidare a idei principale.
Forma rondo: noţiune de refren şi episod (ABAC
Tema cu variaţiuni (A  A1  A2  A3)
Forma liberă (ABCA1D).
Legătura organică dintre conţinutul şi forma creaţiei muzicale.
Muzica poporului meu.
Creaţia muzicala populară
reflectare specifică a spiritualităţii poporului. Privire generală asupra
originilor şi evoluţiei folclorului nostru
muzical.
Genurile reprezentative ale folclorului muzical: doina, balada, jocurile populare.
Cunoaşterea, valorificarea folclorului muzical
condiţii ale perpetuării lui de la unele generaţii la
ademică: privire generală asupra istoriei muzicii profesioniste în spaţiul cultural
românesc: perioade, re
prezentanţi, lucrări de valoare.
Muzica profesionistă pentru copii în R. Moldova. Compozitori, creaţii, formaţii
artistice, dirijori,
onistă de muzică din R. Moldova.
Cultura muzicală profesionistă a Moldovei de astăzi: imagine pe plan naţional şi internaţional.
întul gimnazial
Competenţa de audiţie
receptare a muzicii ca imagine artistică a vieţii
Nominalizează interferenţele şi relaţiile dintre muzică şi alte arte: literatură, artele plastice,
1.2. Percepe emotiv şi compară sfera de imagini a creaţiilor muzicale de diferite genuri, specii, forme (în
creaţii folclorice, în muzica academică, în muzica religioasă şi în muzica de divertisment);
1.3. Identifică auditiv dramaturgia ca principiu general de desfăşurare a acţiunii în creaţia muzicală
(noţiunile: temă muzicală, expoziţie, conflict, dezvoltare, culminaţie, repriză, codă, asemănare şi
.. Exprimă argumentat atitudinea proprie asupra fenomenului muzical
-artistic (ca mijloc de exprimare
şi comunicare spirituală, ca limba al emoţiilor şi sentimentelor umane, în legătură cu alte arte, în
raport cu diferite fenomene ale vieţii, cu alte domenii de activitate umană).
Standarde de conţinut
întul gimnazial
Muzica cu program şi cea fără program
. Diferenţa dintre imaginile muzicale ale celor două
tipuri de muzică. Interpretarea conţinutului muzicii cu şi fără program. Interacţiunea muzicii cu
Simbioza muzicii cu literatura.
Formele de realizare a simbiozei dintre muzică şi literatură (de la
genul de cîntec la formele complexe vocal-
simfonice). Muzica ca sursă de inspiraţie pentru
literatură şi invers
literatura ca sursă de inspiraţie pentru muzică. Înt
Personalităţi proeminente ale culturii muzicale academice naţionale: A.Pann, G.Enescu,
5.4.2. Disciplina de studiu
tandarde educaţionale
Identificarea şi d
rea ramurilor şi genurilor principale ale artelor plastice.
Comunicarea unei idei sau mesa în imagini bidimensionale şi tridimensionale.
Exprimarea emoţiilor şi atitudinilor în procesul receptării operelor de artă din diverse culturi.
Aplicarea creativă a instrumentelor, materialelor şi tehnicilor de artă în realizarea subiectelor
5.4.3. Disciplina de studiu
Educaţie tehnologică
Secrieru-Harbuzaru Parascovia
e de competenţe
Competenţe specifice disciplinei
Standardul 1.
Elaborarea unui proiect de confecţionare a unui obiect, care să răspundă unei
trebuinţe; prezentarea acestui proiect; indicatori:
-studie
rea aspectului estetic, formei, dimensiuni, părţilo
r componente, materialul utilizat a
obiectelor ce constituie genul studiat;
stabilirea cerinţelor şi proprietăţilor ce trebuie să le întrunească corespunzător funcţiilor utilitare şi
estetice ale obiectului ce urmează a fi confecţionat;
- identificarea i
nformaţiilor etnotehnoculturale privind procesul de confecţionare a unui obiect în
vederea elaborării proiectului.
Standardul 2.
Conceperea şi organizarea miloacelor de confecţionare a unui obiect conform
proiectului elaborat; indicatori:
- evaluarea cali
tăţii, cantităţii materialelor şi stabilirea ustensilelor necesare confecţionării obiectului
identificarea informaţiilor, regulamentelor, abilităţilor ce
şi găsesc aplicarea în realizarea
procesului tehnologic conform proiectului elaborat.
Standardul 3.
Realizarea obiectului conform proiectului elaborat, respectînd regulamentul
tehnologic; indicatori:
executarea etapelor tehnologice, în ordine cronologică, respectînd normele de igienă şi securitate a
Standardul 3.
Executarea etapelor tehnologice, în ordine cronologică: croirea pînzei drept pe fir; tivirea
marginilor cu autorul găurelor; executarea compoziţiei
decorative pe fundalul milieului.
Standardul 4.
Evaluarea lucrărilor brodate ţinînd cont de cerinţele funcţionale şi estetice, calitatea
lucrului îndeplinit; comentarea etapelor procesului tehnologic şi aspectului estetic al
lucrării, utilizînd terminologia specifică.
Modulul „Croşetarea”
Standardul 1.
Elaborarea unui proiect de confecţionare a unei frize pentru o faţă de masă în miniatură,
utilizînd elementele de bază ale croşetării: ochiuri libere, picioruşe cu un eteu, pătrăţele
goale, pline şi un motiv ornament
al simplu: „zigzag”, „miez
de nucă”, „romburi”,
„unghiuri”; prezentarea proiectului.
Conceperea miloacelor de realizare: selectarea firelor textile, pînzei conform cerinţelor de
calitate; selectarea ustensilelor (croşete, foarfece, etc. motivul ornamental) necesare
procesului tehnologic stabilit.
Standardul 3.
Realizarea frizei croşetate conform regulamentului tehnologic: executarea schemei grafice
a frizei; croşetarea urmărind schema grafică: croirea laţilor pe fir; tivirea lor cu autorul
croşetei; asamblarea detali
Standardul 4.
Evaluarea lucrării realizate conform proprietăţilor funcţionale şi estetice; comentarea
aspectului estetic şi calitatea lucrului îndeplinit, utilizînd terminologia specifică.
Modulul „Tricotarea”
Standardul 1.
Elaborarea unui proiect de
confecţionare a unui obiect tricotat de lînă, utilizînd tehnici
mentare de tricotare: montarea ochiurilor pe andrele, ochi pe faţă, ochi pe dos, ochi de
Standardul 3.
Confecţionarea obiectelor mici prevăzute în proiect, respectînd regulile tehnologice şi
normele de igienă şi protecţie a muncii.
Standardul 4.
Evaluarea obiectelor modelate conform cerinţelor estetice şi calitative; comentarea
aspectului, calităţii lucrului îndeplinit, utilizînd terminologia specifică.
2. Lista standardelor de con
a) pentru îmvăţămîntul primar
Modulul „Arta culinară şi sănătatea”
1. Noţiuni despre o bună bucătărie şi o alimentaţie echilibrată: componenţa nutritivă a produselor
alimentare; necesitatea zilnică de calorii şi substanţe nutritive în funcţie de vîrstă, activitate etc.
2. Normele de igienă şi protecţie a muncii: igiena personală; prevenirea contaminării şi a intoxicaţiilor;
utilizarea corectă a ustensilelor şi aparatelor
3. Prelucrarea culinară a alimentelor
sortarea, spălarea, curăţarea; încălzire
a, fierberea; aranjarea;
înfrumuseţarea etc..
. Reguli de comportare la masă.
Modulul „Arta acului” (Cusutul şi brodatul tradiţional)
1. Aspectul estetic şi funcţiile utilitare ale obiectelor ce constituie acest gen de artă populară: articole de
obiecte de uz casnic şi ritual.
2. Proprietăţile materialelor şi a ustensilelor: pînză de bumbac, in, chînepă, lînă, borangic, ace, foarfece,
gherghef etc.; normele de igienă şi protecţie a muncii privind păstrarea şi utilizarea materialelor şi a
3. Ornamentica şi cromatica tradiţională: elemente decorative simple; motive populare („vîrtelniţa”,
„căliţa ocolită” etc.).
. Tehnici de cusut şi brodat: însăilătura; punctul înaintea acului; găurele simple; cruciuliţe; tighel;
odulul „Croşetarea”
1. Aspectul estetic al locuinţei tradiţionale, obiecte textile împodobite cu dantelă (feţe de masă, ştergare,
Materiale şi ustensile: preparare a lutului în condiţii de casă; vas cu apă; şortuleţ; normele de igienă şi
securitate a muncii în timpul activităţilor pract
Tehnici de modelare şi executare a decorului.
Standardul 3.
Confecţionarea obiectului proiectat: prelucra
rea lemnului prin mînuirea instrumentelor;
(Sfîntul Dumitru
, Crăciunul, Anul Nou, 1 Martie, Paştele, Sfîntul Gheorghe, Paparuda,
Tehnici de cusut şi brodat pe fire numărate. Modul utilizării acestora la executarea diverselor
mente decorative, compoziţii ornamentale.
ul „Prelucrarea artistică a lemnului”
Aspectul, forma, decorul obiectelor confecţionate din lemn (diverse obiecte utilitare, decorative,
5.4.4. Disciplina de studiu
tandarde de competenţă
nvăţămîntul primar
transversală
competenţa în formarea incipientă a culturii sănătăţii şi
deprinderilor sanitaro-igienice de practicare a
exerciţiilor fizice.
Competenţe transdisciplinare:
1.Asimilarea tehnicilor de formare a deprinderilor sanitaro-
igienice şi practicare a activităţilor
Formarea naturii sociale a membrilor grupului de elevi prin stimularea interacţiunii, influenţei
reciproce şi a percepţiei ca grup în cadrul activităţilor didactice.
Competenţe specifice:
Identificarea elementelor definitorii şi caracteristicile ţinutei corecte privind situarea spaţială a
segmentelor corpului.
2.Aplicarea regulilor sanitaro-
igienice personale şi ale exerciţiilor fizice.
Observarea influenţei exerciţiilor fizice asupra echilibrului funcţional, asigurării dezvoltării şi
fortificării sănătăţii.
Controlarea expresivităţii şi amplitudinii în mişcare şi în cadrul practicării activităţilor motrice.
Stabilirea poziţiilor corecte şi
a celei defectuoase.
Realizarea variabilităţii ţinutei tehnice şi poziţiilor corporale în cadrul efectuării exerciţiilor fizice
generale şi speciale dezvoltării vitezei, rezistenţei în regim aerob, mobilităţii în articulaţii, îndemînării
prin derivarea spaţială şi temporală a mişcărilor.
Observarea activităţilor altor elevi sau echipe de elevi şi analizarea aspectelor privind cooperarea
în instruirea interactivă.
7.Evaluarea propriei exec
uţii şi execuţia de către alţii a acţiunilor motrice.
2. Standarde de conţinut pentru învăţămîntul primar
Cunoaşterea noţiunilor, cerinţelor şi
legităţilor elementare referitoare la educaţia fizică şi
estora în practica educaţională
AREA COMPETENŢELOR COGNITIVE
GENERALE
Competenţe minime
Regulile de comportare a elevilor la lecţie.
Cauzele accidentelor la lecţiile de educaţie fizică.
igienice de practicare a exerciţiilor
fizice.
Cunoaşterea termenilor de bază a
acţiunilor motrice: poziţii statistice de bază şi
acţiuni dinamice la nivel de comunicare.
Definirea noţiunii „
ţinuta corectă a corpului
Competenţe maxime
(grad înalt)
Influenţa activităţii motrice asupra organismului şi rolul ei în fortificarea sănătăţii
Determinarea stării de sănătate prin testări a
calităţilor fizice şi funcţionale
frecvenţă cardiacă, frecvenţa respiraţiei.
Explicarea principiilor călirii organismului.
2. B. FORMAREA COMPETENŢELOR COGNITIVE SPECIALE.
Competenţe minime
Descrierea tehnicii de execuţie a exerciţiilor elementare.
Cunoaşterea elementelor de aruncări şi prinderi a mingii din diverse poziţii ale
Competenţe maxime
(grad înalt)
Influenţa exerciţiilor fizice asupra dezvoltării armonioase a
corpului uman.
Cunoaşterea exerciţiilor de dezvoltare a calităţilor motrice (vitezei, îndemînării,
rezistenţei, supleţei).
Definirea noţiunilor „
dozarea efortului fizic
pauza de odihnă
Dezvoltarea calităţilor motrice de bază prin intermediul exerciţiilor fizice
2.C. FORMAREA COMPETENŢELOR PSIHOMOTORICE
STANDARDE DE INDICATORI PENTRU APRECIEREA CAPACITĂŢILOR MOTRICE A
ELEVILOR LA FI
NALIZAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI PRIMAR
Maxime
Minime
Maxime
Alergare de viteză 30 m (s)
Alergare de cros 500 m (min.,s)
Alergare de cros 800 m (min., s)
Sărituri în lungime de pe loc (cm)
Aruncarea mingii (150 g) la distanţă
Din culcat dorsal, ridicarea
trunchiului pe verticală (numărul de
Din sprijin culcat, mîinile pe banca
stică, flotări (numărul de
Conţinuturi standardizate
Exerciţii de front şi formaţii; exerciţii cu caracter aplicativ şi de dezvoltare fizică generală fără
obiecte şi cu obiecte portative de echilibru, coordinative,
în spaţiu, ritmice.
Atîrnări şi spriine mixte şi simple.
Alergare de viteză şi de rezistenţă.
Jocuri dinamice, ştafete. Elemente şi procedee specifice ocurilor sportive, gimnasticii şi
Formarea unor comportamente de înaltă valoare socială: onestitate şi integritate, iniţiativă
perseverenţă, responsabilitate, abilităţi de comunicare.
Competenţe specifice:
Utilizarea miloacelor de călire a
organismului, de spori
re a capacităţilor de muncă fizică şi
Respectarea regulilor de formare a culturii sănătăţii şi deprinderilor de a duce un mod de viaţă
Dezvoltarea calităţilor motrice de bază: forţa, viteza, supleţea, îndemînarea, rezistenţa. F
ormarea
deprinderilor motrice.
Autoevaluarea gradului de pregătire fizică şi a stării de sănătate.
Acordarea atenţiei colegilor, înţelegerea sentimentelor şi nevoilor acestora şi încrederii în
cuvîntul şi competenţa lor.
Dezvoltarea competenţelor în sesizarea conduitei şi semnificaţiei pentru cooperare.
. Standarde de conţinut pentru învăţămîntul gimnazial
Formarea unor concepte şi valori fundamentale privind activitatea motrică şi influenţa
fiziologică a acesteia asu
pra organismului uman
RMAREA COMPETENŢELOR COGNITIVE
GENERALE
Competenţe minime
Definirea noţiunii „Mod de viaţă sănătos” şi rolul acesteia în menţinerea sănătăţii
Influenţa miloacelor educaţiei fizice în dezvoltarea armonioasă a omului.
Cunoaşterea factorilor dăunători sănătăţii.
Rolul activităţii motrice în menţinerea capacităţii înalte de muncă a organismului
Descrierea sistemei „Cultura fizică”
parte componentă
a culturii universale a
Verificarea frecvenţei cardiace, frecvenţei respiraţiei înainte şi după efort fizic.
Competenţe maxime
(grad înalt)
Identificarea concepţiei: „Exerciţiile fizice, factorii naturali şi igienici
– mijloace
eficiente în profilaxia bolilor”.
Efectele fiziologice ale călirii organismului ca fenomen biopsihologic şi importanţa ei
vitală în viaţa omului.
Interpretarea rezultatelor mişcării olimpice
mondiale.
Definirea noţiunilor „viteza mişcării”, „forţa fizică umană”, „autoperfecţiune fizică”,
FORMAREA COMPETENŢELOR COGNITIVE SPECIALE
Competenţe minime
Aplicarea terminologiei sportive în cadrul instruirii interactive în scop de comunicare.
Comentarea şi demonstrarea tehnicii de execuţie a exerciţiilor de atletism, ocuri
sportive, gimnastică, nataţie, aerobică.
Cunoaşterea şi aplicarea regulilor competiţionale.
Analiza rolului dezvoltativ, asanator, aplicativ şi competitiv al exerciţiilor de
dezvoltare fizică generală, din diferite ramuri de sport.
Competenţe maxime
(grad înalt)
Calcularea capa
cităţii de efort fizic, de oboseală, procedeelor de dozare a efortului
Elaborarea exerciţiilor speciale pentru dezvoltarea calităţilor motrice.
Calcularea rezultatelor pregătirii fizice la efectuarea exerciţiilor de forţă, forţă
forţei în regim de rezistenţă, de viteză, mobilitate în articulaţii şi coordonării
Dezvoltarea calităţilor motrice de bază, funcţionale, aplicative, volitive şi estetice prin
intermediul exerciţiilor fizice
4.C. FORMAREA C
OMPETENŢELOR PSIHOMOTORICE
STANDARDE DE INDICICATORI PENTRU APRECIEREA CAPACITĂŢILOR MOTRICE A
ELEVILOR LA FINALI
ZAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI GIMNAZIAL
Maxime
Alergare de viteză 60 m din startul de os
Alergare de rezistenţă 1000 m
Alergare de rezistenţă 2000 m
băieţi
n lungime de pe loc (cm)
Aruncarea mingii (150 g) la distanţă cu
Din culcat dorsal, mîinile la piept,
ridicarea trunchiului
pe verticală (nr. de
Din sprijin culcat, mîinile pe banca de
tică, flotări (nr. de repetări)
-
-
10
15
-
-
9
14
-
-
8
13
-
-
7
12
-
-
6
11
-
-
5
10
-
-
4
9
Din atîrnat la bara fixă,
tracţiuni în braţ
e (nr. de
-
3
8
3.Practicarea
independentă a culturii fizice şi s
portului -
miloace de fortificare a sănătăţii şi
manifestare a demnităţii personale.
Manifestarea activităţii independente în scopul prevenirii dereglărilor ţinutei şi a altor deficienţe
în starea de sănătate.
Evidenţierea sistemică a dinamicii dezvoltării, pregătirii fizice şi stării funcţionale a
Respectarea modului de viaţă sănătos, griii de sănătatea proprie.
Demonstrarea responsabilităţii faţă de ţinuta corporală în viaţa cotidiană.
Demonstrarea insistenţei în atingerea s
copului preconizat în activitatea psihomotrice.
Practicarea sistematică a sarcinilor pentru activitatea la domiciliu şi a gimnasticii matinale.
10.Manifestarea comportamentului de o
înaltă valoare socială: onestitate, iniţiativă, perseverenţă,
responsabilitate, abilitate de comunicare.
Standarde de competenţă
a) Competenţa transversală
Valorificarea propriilor talente în favorizarea şi menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi
socială prin educaţie fizică, educaţie ig
sanitară şi practicarea sportului.
b) Competenţe transdisciplinare.
Autoasigurarea unei dezvoltări fizice armonioase.
Asigurarea pregătirii psihomotrice integrale, necesară desfăşurării activităţilor de educaţie fizică
şi practicării unor ramu
Stimularea motivaţiei şi responsabilităţii de practicare a exerciţiilor fizice în activităţi individuale
şi în grup, asigurînd integrarea socială pe piaţa muncii.
c) Competenţe specifice
Favorizarea proceselor de creştere şi realizarea unei dezvoltări fizice armonioase.
Practicarea exerciţiilor fizice pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază.
Practicarea exerciţiilor fizice în asociere cu factorii naturali de călire, indiferent de condiţii şi
4.Participarea la activ
itatea de convingere a altor subiecţi, privind necesitatea practicării
sistematice a exerciţiilor pe toată durata vieţii.
Elaborarea şi implementarea unui proiect de organizare şi desfăşurare a competiţiei la ramura de
6.Standarde de co
nţinut pentru învăţămîntul liceal
Formarea unor concepte şi valori fundamentale privind activitatea motrice şi influenţa
fiziologică a ac
esteia asupra organismului uman
RMAREA COMPETENŢELOR COGNITIVE
GENERALE
Competenţe minime
Definirea noţiunilor „
Personalitate armonios dezvoltat
” şi „
Cultura fizică
Elaborarea şi aplicarea proiectului individual săptămînal de activitate motrică
în
conformitate cu particularităţile propriului organis
Elaborarea unui portofoliu şi argumentarea necesităţii activităţilor motrice în
prevenirea obezităţii.
Selectarea miloacelor activităţilor fizice în scopul sporirii longevităţii umane şi să
ea referatului vizînd problema „
Rolul familiei în fortificarea sănătăţii
Autoperfecţionarea şi autoevaluarea competenţelor fizice în scopul să se simtă şi să
Competenţe maxime
(grad înalt)
gumentarea efectelor activităţii motrice în profilaxia şi înlătur
area stresului uman.
Elaborarea proiectului: „
Cultura fizică
miloc de stimulare a creativităţii omului
Elaborarea şi comunicarea unui referat privind influenţa şi rolul educaţiei fizice
recreative în restabilirea forţelor fizice, sporirea capacităţilor spirituale şi funcţionale
Aplicarea terminologiei sportiv–pedagogice la nivel de comunicare în cadrul
activităţilor sportive şi în situaţii reale ale societăţii.
Elaborarea unor programe
simple de educare a calităţilor fizice generale şi speciale
necesare în tehnica şi tactica acţiunilo
Aplicarea regulilor competiţionale şi
arbitraului la probele sportive în şcoală.
(grad înalt)
Proiectarea activităţilor privind dezvoltarea calităţilor de forţă, viteză, rezistenţă şi
îndemî
nare motrice şi aplicarea acestora în situaţii simple şi complexe.
Aplicarea ştiinţifică a tehnologiilor de testare a capacităţilor fizice şi stării funcţionale
a organismului şi
rea evoluţiei stării de sănătate proprie şi a colegilo
Proiectarea şi aplicarea unui program de caracter recreativ al culturii fizice cu
calcularea efectelor psihofiziologice, fizice şi intelectuale.
Dezvoltarea calităţilor motrice de bază, funcţionale, aplicative, volitive şi estetice pri
intermediul exerciţiilor fizice
REA COMPETENŢELOR PSIHOMOTORICE
STANDARDE DE INDICICATORI PENTRU APRECIEREA CAPACITĂŢILOR MOTRICE A
ELEVILOR LA FIN
ALIZAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI LICEAL
Maxime
Alergare de viteză 100 m din startul de
Alergare de rezistenţă 1000 m
Alergare de rezistenţă 2000 m
băieţi
Sărituri în lungime cu elan (cm)
Aruncarea mingii (150 g) la distanţă cu
Din culcat dorsal, mîinile la piept,
ridicarea trunchiului
pe verticală (
nr. de
Din sprijin culcat, mîinile pe banca de
tică, flotări (nr. de repetări)
-
-
13
18
-
-
12
17
-
-
11
16
-
-
10
15
-
-
9
14
-
-
8
13
7
12
5
10
Din atîrnat la bara fixă,
tracţiuni în braţe (nr. de
petări fără odihnă)
-
4
9
CONŢINUTURI STAN
Exerciţii de front şi formaţii; exerciţii cu caracter aplicativ; exerciţii de dezvoltare fizică generală
fără obiecte şi cu obiecte.
Din atîrnat la bara fixă înaltă, urcare prin răsturnare în spriin (băieţi).
Îmbinări ritmico
-coordinati
ve; complexe de exerciţii din gimnastica aerobică; dansul „
4.Parcurgerea unui modul din cadrul gimnasticii printr-
un program special elaborat, să poată
efectua acţiuni tehnice simbolico
expresive şi să aibă capacitatea să aprofundeze aspec
tele artistice ale
combinaţiei (compoziţiei).
Parcurgerea unui modul de instruire şi competiţional
opţional (şah, înot, turism, dans sportiv).
5.5. Învăţămîntul primar
(selectate din competenţele
cheie/transversale şi competenţe transdisciplinare pentru
treapta de învăţămînt primar)
de a învăţa din surse diverse, independent şi împreună cu alţii;
de a acţiona în vederea satisfacerii unor nevoi prin autoformare;
de a aplica abilităţile de bază integratoare în situaţiile de învăţare şi comunicare
de utilizare a
diverselor forme de sistematizare şi prezentare a informaţiei;
de a-
şi construi comportamentul să
u în raport cu natur
a pe baza cunoaşterii
de a acţiona conform unui plan în activitatea de învăţare şi odihnă;
de a stabili legătură între propriile capacităţi, eforturi şi rezultatele activităţii;
de a interacţiona constructiv cu oamenii din ur, pe bază de colaborare;
de valorizare a familiei, clasei, şcolii, a relaţiilor de priete
de a identifica apartenenţa sa naţională, a
şi valoriza propriul popor, ţară, a
respecta normele de comportament legate de simbolurile Republicii Moldova;
de a manifesta atitudine pozitivă şi încredere în forţele proprii;
rea clasificărilor de cuvinte după sens: real
figurat; sinonime, antonime, omonime şi
utilizarea seriilor lexicale în crearea propriilor demersuri comunicative.
Standard 13.
Integrarea deprinderilor de scriere/transcriere: corectitudine, lizibilitate, încl
şi aspect îngriit în diverse contexte de viaţă.
Standard 14.
Realizarea conexiunii dintre aplicarea regulilor ortografice, de punctuaţie şi trecerea
cuvintelor pe silabe la capăt de rînd şi situaţii de scriere după auz
Standard 15.
Crearea cu şi fără repere a textelor literare şi nonliterare (bileţelul, anunţul, invitaţia şi
scrisoarea) în acord cu tehnicile de redactare învăţate.
Standard 16.
Interacţionarea constructivă în crearea diverselor specii literare prin inventare de p
ersonaje
fantastice, alegorice şi reale.
Standard 17.
Utilizarea şi aplicarea tipurilor de propoziţii şi respectiv a semnelor de punctuaţie în
mesaele orale şi scrise, în limita standardelor de conţinut.
Standard 18.
Intensificarea deprinderii de a analiz
a corect şi a sistematiza în scheme concepte
morfologice în limita standardelor de conţinut.
Standard 19.
Utilizarea diverselor tehnici de muncă intelectuală de informare şi documentare:
dicţionarele, enciclopediile, audiovizualul şi adecvarea la diferite
contexte comunicative.
Standard 20.
Manifestarea curiozităţii, interesului, pasiunii pentru literatura
român
ă şi
universală în
vederea identificării apartenţei naţionale şi îmbogăţirea valorilor cultural
e ale propriului
Standard 21.
Utilizarea
miloacelor artistice în vederea intensificării propriului sistem lexical, a gîndirii
artistice şi autoexprimării.
Standard 22.
Elaborarea unor acţiuni de iniţiere a ocurilor, activităţilor şi a proiectelor în contactele cu
colegii, adulţii, comunitatea,
pe baza unui plan elaborat în grup.
tandarde de conţinut
român
Comunicarea orală. Situaţia de comunicare.
Adaptarea modalităţilor de exprimare orală (dialogul, descrierea, monologul) la situaţii
e transpunere a informaţiei
1.Lectura.
Cartea. Rolul ei în viaţa copiilor.
Calităţile citirii (corectă, conştientă, fluidă
expresivă)
2.Textul literar.
Vocabularul textului (cuvinte noi)
Categorii semantice ale limbajului (sinonime, antonime, omonime)
Miloace artistice de modificare a sensului (comparaţia, personificarea, cuvinte cu sens
şi figurat etc
Familii de cuvinte. Cîmpul lexical tematic.
4.Scrisul.
perfecţionarea
Textul scris: organizarea textului.
Planul iniţial al compoziţiei şi realizarea ei
Titlul, părţile componente (introducere, cuprins, încheiere). Aranarea textului în pagină.
5.Ortografia.
orectă a cuvintelor cu cratimă
Scrierea funcţională (bileţelul, Anunţul)
imaginativă. Compunerea liberă.
Elemente de construcţie a comunicării
verbul, substantivul, pronumele, numeralul, adectivul, prepoziţia.
3.Sintaxa.
Tipurile de propoziţii: simplă
, dezvoltat
, dup
ă scopul de comunicare; afirmative,
Părţi principale, părţi secundare
înmulţirea c
nd unul dintre factori este o sumă (distributivitatea înmulţirii faţă de adunare, fără a
folosi terminologia);
înmulţirea numerelor naturale c
nd un factor are cel mult două cifre;
evidenţierea unor proprietăţi ale adunării şi înmulţirii (comutativitate, asociativitate, element
neutru) cu autorul obiectelor şi al reprezentărilor, fără a folosi terminologia;
împărţirea cu rest; relaţia dintre deîmpărţit, împărţitor, c
t; condiţia restului;
împărţirea unei sume de mai mulţi termeni la un număr de o cifră diferit de zero;
împărţirea la un număr de o cifră, diferit de zero;
împărţirea la 10, 100, 1000;
aflarea numerelor necunoscute la adunare, scădere, înmulţire şi împărţire;
ordinea efectuării operaţiilor şi folosirea parante
care se rezolvă prin cel mult trei operaţii.
Probleme care se rezolvă prin metoda figurativă.
Probleme de organizare a datelor în tabele.
Numere fracţionare: formare, citire, scriere; compararea şi ordonarea fracţiilor cu acelaşi numitor sa
noţiunea de fracţie, reprezentări prin desene;
fracţii echivalente, subunitare, supraunitare;
adunarea şi scăderea fracţiilor cu acelaşi numitor
Descrierea prin enunţuri simple a unor elemente geografice din mediul apropiat
Standard 15.
Aplicarea unor modele explicative ştiinţifice / verbal, schematic, tabel, diagramă /
în
interpretarea unor fenomene naturale şi
Emiterea viziunilor proprii şi respectarea eticii comunicării
Demonstrarea unui comportament propriu în raport cu natura pe baza relaţiei cauză
Standard 18.
Identificarea şi
valorificarea unor problemede mediu
surse de poluare, sesizarea organelor
locale, a populaţiei, activităţi concrete de remediere
Standard 19.
Asumarea de responsabilităţi pentru asigurarea securităţii personale
prin adoptarea unui
mod sănătos de viaţă
Standard 20.
Stabilirea unor reguli de m
enţinere şi dezvoltare a unui corp sănătos şi armonios
(practicarea sistematică a acţiunilor de igienă fizică şi psihoigienă: spălatul pe dinţi,
gimnastica, autoreglarea sentimentelor şi emoţiilor)
tandarde de conţinut
Natura-lumea din jur.
rpurile din natură. Corpuri solide, lichide, gazoase
Lumea vie: plantele, animalele, omul.
Mediile de viaţă ale omului, animalelor, plantelor
Schimbările din lumea vie. Lanţul trofic
Simţurile. Organele de simţ
Corpurile cereşti: Soarele, Sistemul Sola
ntul. Învelişurile interne. Învelişurile externe
Forme de relief: cîmpia, dealul, muntele.
Spaţiul terestru, spaţiul cosmic
Mişcarea. Succesiunea zi
-noapte, succesiunea anotimpurilor.
Timpul şi măsurarea timpului. Managementul timpului
rotecţia mediului ambiant
întesc. Planul.
Republica Moldova. Relieful Republicii Moldova. Flora şi fauna Republicii Moldova.
Ocupaţia de bază a populaţiei din Republica Moldova
Solul. Bogăţiile subsolului. Materiale prelucrate
şcarea aerului. Măsurarea temperaturii aerului
Apa. Stările de agregare. Apele curgătoare. Apele stătătoare. Circuitul apei în natură.
Formele apei în natură. Starea vremii
Zonele naturale ale Păm
ntului: Deşerturile
reci -
Arctica şi Antarctica,
Pădurile,
Stepa, Deşerturile calde, Savana, Jungla
Omul. Unicitate şi diversitate
Organele interne. Etapele de viaţă ale omului
fiinţă raţională. Atenţia. Perceperea. Memorarea. G
ndirea. Imaginaţia
fiinţă socială. Familia. Prietenii.
Comunicarea. Personalitatea. Emotivitatea.
Caracterul. Hrana materială şi hrana spirituală
Lumea în care trăim.
Trăim aceeaşi viaţă cu natura.
competenţă
Definirea continutului no
iunilor istorice de baz
(12-15).
Descrierea celor mai importante evenimente istorice (5-7).
Descrierea a 3-4 caracteristici ale eveni
mentelor şi proceselor istorice.
Identificarea personalităţil
or istorice remarcabile (15-20).
Realizarea axelor cronologice, indicînd
cel puţin 3 evenimente istorice.
Descrierea personalităţil
or istorice (în 4-
Standard 9.
Utilizarea informaţiilor dob
ndite în situaţii noi (cu colegii din şcoală, membr
ii familiei
şi/sau comunităţii).
Interpretarea critică a cel puţ
Colectarea unor informaţii de la 1
-2 membri ai co
munităţii despre istoria locală.
Elaborarea arborelui familiei din care face parte.
Propunerea unei soluţii pentru una din problemele identificate în local
itate/comunitate.
Realizarea şi prezentarea unui portofoliu în care s
înt organizate materialele elaborate.
tandarde de conţinut
Timpul şi spaţiul în istorie.
Familia mea şi valorile ei.
Localitatea mea.
ersonalităţi istorice (Burebista, Decebal, Traian, Dragoş, Basarab I, Bogdan I, Mirceacel Bătr
în,
Alexandru cel Bun, Ştefan cel mare şi Sf
înt, Mihai Viteazul, Vasile Lupu, Matei Basarab,
Dimitrie Cantemir, Gdigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Gherorghe Asachi, Al. Ioan
Cuza, Ion Incule
ţ, Pan Halipa, Alexe Mateevici).
Republica Moldova –
stat independent şi suveran.
Europa – comunitate a popoarelor libere.
Monumente de cultură din spaţiul universal, naţional şi local.
Şcoala, ştiinţa şi literatura
n spaţiul naţional şi local.
Obiceiuri şi tradiţii populare.
ocuinţa, hrana şi vestimentaţia.
Copiii în istorie.
5.5.1. Disciplina de studiu
e de competenţă
Standard1
Învăţarea din surse biblice, artistice, folclorice independent şi împreună cu alţii regulile
elementare de comportament moral-spiritual.
Standard2
Identificarea valorilor centrale ale creştinismului şi practicarea unor abilităţi privind cultura
or interpersonale.
Standard3
Producerea, elaborarea de texte cu conţinut moral, în baza situaţi
ei reale / imaginare,
portret pozitive, soluţiilor de evitare a conflictelor, modelelor de analiză a unor fapte
Standard4
. Formularea, s
intetizarea, aprecierea regulilor de comportare în concordanţă cu înţelegerea
noţiunilor moral
spirituale, schiţarea proiectelor de dezvoltare a trăsăturilor pozitive şi de înlăturare
Standard5
. Elaborarea proiectelor la tema obiceiuril
or strămoşeşti, păstrate în localitatea natală,
soluţionarea unor probleme din domeniul mediului ambiant, culturii, sănătăţii.
Standard6.
Asumarea responsabilităţii proprii faţă de sănătatea sa şi obiectele personale.
Standard 7
Iniţierea ocurilor, activităţilor în grup cu privire la modelele adecvate ale culturii relaţiilor
elev-elev, elev-adult, elev-
Standard 8.
Interacţionarea constructivă cu oamenii din ur, în baza modelelor
de comportament demne
Standard 9
. Identificarea apar
tenenţei la comunitatea familiei, localităţii, ţării, în baza căreia să
definească unele reguli de convieţuire în societate.
. Utilizarea textelor biblice, artistice, folclorice pentru
autocunoaştere şi autoexprimare.
Standard 11
. Respectarea di
versităţii dorinţelor şi posibilităţii oamenilor, recunoaşterea drepturilor
reprezentate ale diferitor culturi.
Manifestarea atitudinii pozitive şi încrederii în forţele proprii
S1 –
Învăţarea din surse biblice, artistice, folclorice independent şi împreună cu alţii regulile
elementare de comportament moral-spiritual;
Sensul şi semnificaţia valorilor şi normelor morale care conduc viaţa oamenilor în comunitate;
Motive folclorice, biblice, artistice, specifice vieţii
moral-spirituale;
Prinicipalele fapte şi acţiuni în concordanţă cu normele morale cunoscute şi general acceptate;
Poveţele personaelor biblice;
valoare spirituală.
S2 –
Identificarea valorilor centrale ale creştinismului şi practicarea unor abilităţi privind cultura
relaţiilor interpersonale;
Valori principale ale creştinismului;
Valori creştine proprii neamului nostru;
Porunca iubirii creştine în relaţie cu ceilalţi oameni;
Raportul creştinilor ortodocşi faţă de oameni de alte credinţe;
creaştină ortodoxă
religia oficială a Republicii Moldova.
Producerea, elaborarea de texte cu conţinut moral, în baza situaţiei reale / imaginare, tabelelor
portret pozitive, soluţiilor de evitare a conflictelor, modelelor de analiză a unor fapte p
ersonale;
Fapte şi întîmplări din viaţă (reale sau posibile) pentru a aprecia corect conduita proprie şi a celorlalţi;
Interese şi abilităţi personale: caracteristici individuale;
Fapte şi întîmplări din viaţă (reale sau posibile);
Modele de analiză a uno
r fapte personale reale.
S4 -
Formularea, sintetizarea, aprecierea regulilor de comportare în concordanţă cu înţelegerea
noţiunilor moral
spirituale, schiţarea proiectelor de dezvoltare a trăsăturilor pozitive şi de
înlăturare a neaunsurilor;
comportare în concordanţă cu înţelegerea noţiunilor moral
-spirituale;
Proiecte de dezvoltare a trăsăturilor pozitive şi de înlăturare a neaunsurilor;
Modele de reacţie civilizată în diferite situaţii;
Programe de dezvoltarea a trăsăturilor pozitive şi înlăturare a neaunsurilor.
S5 -
Elaborarea proiectelor la tema obiceiurilor strămoşeşti, păstrate în localitatea natală,
soluţionarea unor probleme din domeniul mediului ambiant, culturii, sănătăţii;
Obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti;
ograme de soluţionare a unor probleme din domeniul mediului ambiant, culturii, sănătăţii.
S6 –
Iniţierea ocurilor, activităţilor în grup cu privire la modelele adecvate ale culturii relaţiilor
elev-elev, elev-adult, elev-
Tipuri de activităţi (învăţare, oc, relaxare);
Jocuri şi activităţi preferate acasă, la şcoală, în comunitate;
Explorarea activităţilor preferate.
S7 –
Interacţionarea constructivă cu oamenii din ur, în baza modelelor de comportament demne
Modele de comportament demne de urmat;
Diferiţi şi totuşi la fel. Solidaritatea cu persoanele cu nevoi educaţionale speciale.
Identificarea apartenenţei la comunitatea familiei, localităţii, ţării, în baza căreia să definească
unele reguli de convieţuire în societ
Date de identificare a propriei persoane: nume şi prenume, adresa, numele părinţilor, membrilor
Eu şi ceilalţi, locul meu în colectiv;
Sentimente de dragoste faţă de părinţi, profesori, şcoală, localitate, Patrie.
S9 – Utilizarea textelor bi
blice, artistice, folclorice pentru autocunoaştere şi autoexprimare;
Autocunoaşterea;
Încrederea. Respectul. Curaul. Bunătatea. Sinceritatea.
S10 –
Respectarea diversităţii dorinţelor şi posibilităţii oamenilor, recunoaşterea drepturilor
reprezentate ale diferitor culturi;
Calităţi ale copiilor;
Diversitatea culturală şi etnică;
Manifestarea atitudinii pozitive şi încrederii în forţele proprii;
Activitatea preferată;
Importanţa cunoştinţelor dobîndite pentru viaţa cotidiană;
Învăţarea eficientă.
5.5.2. Disciplina de studiu
Istoria, cultura, tradiţiile poporului rus
Образовательные стандарты
Осмысление понятия Родина».
Знание государственной символики страны.
Знание национального состава Республики Молдова.
Умение ориентироваться на карте в местонахождении Молдовы и ее соседей, чьи
представители живут в Республике Молдова.
Осмысление роли русского языка в развитии науки и культуры.
Знание наиболее известных образцов (примеров) русского устного народного
Знание своего происхождения, своей родословной.
Знание семейного уклада, семейных обычаев русского и других народов,
населяющих Республику Молдова.
Знание традиционных и народных праздников русского и молдавского народов.
Знание государственных праздников.
Умение различать праздники разных народов и находить в них общее.
Умение выявлять специфические особенности в истории, культуре, традициях
русского и молдавского народов.
Умение находить взаимосвязи в истории, культуре, традициях народов,
населяющих нашу страну.
Знание страниц героической истории русского и молдавского народов.
Осмысление своего места в семье, в обществе, понимание своей значимости в
гражданском сообществе народов Молдовы.
Принятие правил совместного проживания представителей разных
национальностей, проживающих в Молдове.
Воспитание в себе толерантности, уважения к истории, культуре, традициям
русского народа и других народов, проживающих рядом.
Осознание необходимости духовного развития личности и ее ценности для
Стандарты содержания по истории, культуре и традициям русского народа
Моя Родина
Молдова. Территория Молдовы. Государственные символы Молдовы и
России. Столица Республики Молдова. Многонациональный народ Республики Молдова. На каких
языках говорят народы Молдовы.
Календарь старого и нового стилей. Летоисчисление. Летописные предания о славянских
племенах. Древняя Киевская земля и ее роль в истории трех восточно
славянских народов
русского, украинского, белорусского. Крещение Руси и утверждение христианства на Русской
Печерский монастырь и его значение в русской истории.
Русские богатыри, былинные герои. Идея объединения всех земель, всех княжеств с целью
укрепления Руси и отстаивания ее независимости. Жизнь и деятельность Александра Невского.
Жизненный подвиг Сергия Радонежского. Собирание русских земель вокруг Москвы. Победа на
Куликовом поле. Князь Дмитрий Донской. Древнерусские города и их роль в истории народа.
Великий русский ученый М.В
Ломоносов. Российское государство при Петре Первом. Открытие
новых школ, издание первой газеты. Великие русские полководцы
А.В. Суворов и М.И. Кутузов.
Защита страны в Отечественных войнах 1812 и 191
195 годов. Исторические места,
памятники в жизни русского народа. История памятников, архитектурных сооружений, живописи.
История русского костюма. Памятные страницы в истории русского и молдавского народов.
Устное народное творчество русского народа. Русские народные песни, частушки.
Пословицы. Загадки. Словесные забавы
скороговорки, перевертыши, дразнилки, переклички,
считалки. Сказки. Поэзия пестования: колыбельные песни, пестушки, потешки, прибаутки.
Свадебные песни. Древнерусская литература. Эпос, былины, легенды.
Русские умельцы. Резьба по дереву. Деревянные игрушки. Матрешки. Народные
инструменты. Дудочка, свирель, рожок. Гусли. Балалайка. Барабан. Музыкальные ложки и др.
Осень в устном народном творчестве. Зима в устном народном творчестве. Образ Святого
Николая в русских народных легендах, былинах. Весна в устном народном творчестве. Образ
Святого Георгия
Победоносца в духовных стихах, в русской художественной культуре. Береза в
русских народных песнях и стихотворениях русских поэтов. Лето в устном народном творчестве.
Русское деревянное зодчество
Обряды и обычаи, связанные со строительством дома и
новосельем. Убранство крестьянского жилища. Украшение интерьера: резьба по дереву на мебели,
роспись белой горницы, печи, потолка, дверей. Печь
центр всей семейной жизни человека.
Убранство красного угла. Праздничное и повседневное убранство дома. Домашняя утварь,
выполненная из разных материалов: дерева, глины, соломы, металла. Хохломская роспись.
Палехская лаковая живопись. Жостово. Гжель. Вологодские кружева. Вышивка. Русский костюм.
Женская и мужская повседневная и праздничная одежда. Свадебная одежда невесты и жениха.
Игровая культура. Народная детская игрушка. Каргопольская и дымковская игрушки.
Древнерусская живопись, памятники, архитектурные сооружения.
Русская семья в давние времена и ее внутренний строй. Термины родства (свекор,
свекровь, тесть, теща, зять, деверь, невестка, золовка и т.д.). Русские фамилии и их
происхождение. Семейные традиции и взаимоотношения в семье. Распределение обязанностей
между членами семьи. Роль в семье отца и матери. Роль старшего поколения в семье. Воспитание
девочки в семье. Воспитание мальчика в семье. Обрядовая деятельность и участие в ней девушек и
юношей: знакомство, дружба, любовь. Семейно
Семейные праздники и традиции: дни рождения, свадьбы, крестины. Драматургия свадебного
действа: сватовство, смотрины и др. Персонажи свадебной драмы: жених, невеста, дружки,
подружки, сваха, сват и др. Венчание. Народные представления о жизни в старости. Поминальные
обряды и обычаи русского народа (Страстная суббота, Радуница и др.).
Работа в доме. Осенние, зимние работы женщин, мужчин, детей, стариков. Застольный
этикет крестьянской семьи. Нормы поведения за столом.
Сезонный труд и развлечения. Обряды и обычаи жатвы. Капустник. Праздник Покрова
Пресвятой Богородицы. Храм родного города, села. Синичкин праздник
день памяти Святых
Зиновия и Зиновии. Кузьминки
первый зимний праздник. Праздник Святого Николая Зимнего.
Главные зимние праздники: Новый год, Рождество. Народные обряды и обычаи зимних святок в
Молдове и России. Рождественский сочельник. Обрядовые действа: хождение со звездой,
оформление праздничного стола, кутья и взвар. Праздничные поздравления и подарки.
Праздничная трапеза и игры.
Главные зимние праздники: Новый год, Рождество. Народные обряды и обычаи зимних
святок в Молдове и России. Рождественский сочельник. Обрядовые действа: хождение со звездой,
оформление праздничного стола, кутья и взвар. Праздничные поздравления и подарки.
Праздничная трапеза и игры.
Праздник Крещения Господня. Праздник Сретение. Праздник проводов зимы
Весенние обряды и обычаи. Вербное воскресенье. Праздник Пасхи. Пасхальная неделя.
Пасхальные хороводы, игры. Конец посевных работ. Праздник Святого Николая теплого.
Праздник Святого Георгия
Победоносца. Праздник Вознесения Господня. Зеленые святки.
Праздник Святой Троицы. Береза
символ праздника и символ русского народа.
Праздник Ивана Купалы. Ильин день. Жатва. Праздник Спаса: медового; яблочного;
хлебного (орехового). Обряд последнего снопа
5.5.3. Disciplina de studiu
a şi tradiţiile
Cojuhari Ecaterina
Державні стандарти з історії, культури і традицій
українського народу
го класу учень:
Розуміє Батьківщину як країну, де людина народилася, усвідомлює себе часткою народу
Республіки Молдова.
Усвідомлює свою громадянську та етнічну ідентичність. Самоідентифікує себе як
громадянина Республіки Молдова українця за етнічним походженням.
Усвідомлює, що українська мова є мовою українського народу незалежно від того, де
Розуміє, що українська мова є не тільки засобом пізнання навколишнього світу, а й
збереження культурних цінностей українського народу.
Розмовляє по
українськи виразно і правильно, дотримується вивчених правил українського
мовленнєвого етикету.
Вживає правильно українські власні назви (імена, прізвища, географічні назви тощо) у
власному мовленні.
Розрізняє українську, російську і державну мови.
Усвідомлює особливості історії, культури, традицій, звичаїв українського народу і
насамперед українців Республіки Молдова.
Слухає уважно і розуміє тексти етнокультурної спрямованості, відповідає на питання, бере
участь у обговоренні
Читає усвідомлено народознавчі тексти, відповідає на питання за їх змістом, переказує,
висловлює власне ставлення до прочитаного.
Знаходить у тексті вивчені етнокультурні поняття, розповідає про них на підставі
прочитаного та власних спостережень (фольклор, звичай, обряд, традиція, побут, народні
Співвідносить поняття сімя (родина), рід, члени родини, родичі, родовід; Батьківщина,
прабатьківщина; народний календар, свято, обряд, звичай; народний побут, елементи
традиційного народного побуту українців.
Усвідомлює Україну як прабатьківщину українців, предки деяких із них переселилися на
географічне положення, столиця, найбільші міста і ріки, основні історичні віхи, культурні
Розповідає про свою родину, село (місто), рідний край.
Бере участь в офіційних святах Республіки Молдова та традиційних святах українців.
Має загальну уяву про народний календар українців. Співвідносить вивчені обряди і звичаї
з відповідними календарними святами чи народними традиціями (колядування,
щедрування, посівання, випікання жайворонків, фарбування і розписування яєць тощо).
Розуміє сутність народних звичаїв, в котрих беруть учать діти.
Має уяву про традиційний побут українців: помешкання, господарство, ремесла та ін.,
різноманітність і варіативність елементів традиційної культури українців.
Складає самостійно (усно і письмово) в межах вивчених тем тексти етнокультурного
8 речень). Висловлює власне ставлення до фольклору, родинних, традиційних
і державних свят, до народний звичаїв і обрядів.
Розуміє і приймає культурну та етнічну своєрідність інших народів, толерантно і з
інтересом сприймає їх та їхні культурні здобутки.
го класу учень знає:
. Назву країни, столиці, найбільших міст і рік Республіки Молдова, рідного села (міста),
2.2. Свою етнічну приналежність, етнічну приналежність батьків.
2.3. Які етноси (основні) проживають в Республіці Молдова:
молдовани, румуни, українці, росіяни,
2.. Державні символи Республіки Молдова і України.
2.5. Українські і молдавські національні символи
обереги (рослинні і тваринні):
калина, виноград,
верба, дуб, соловей, пара голубів, орел, лелека, зозуля; віночок, рушник.
Основні правила українського мовленнєвого етикету: форми вітання, подяки, вибачення,
2.7. Українські назви спорідненості і свояцтва.
2.8. Морально
етичні норми ставлення до старших, молодших членів родини, незнайомих людей,
людей з вадами розвитку тощо і дотримується цих норм.
2.9. Офіційні свята Республіки Молдова та традиційні свята українців: назви вивчених
обрядових і сімейних свят, їх основні особливості, звичаї і обряди, повязані з
Святий вечір, Різдво Христове, Щедрий вечір, Маланка,Водохрещі, Масляна,
Міжнародний жіночий день 8 Березня, Великдень, День Матері, Івана Купала, Жнива, День
Святого Миколая, Новий рік, день народження, іменини
2.10. Тексти колядок (2), щедрівок (2), засівалок (1), українських пісень, у тому числі веснянок ();
прислівя приказки (8), скоромовки (), примовлянки (2), загадки ().
2.11. Назви українських народних інструментів ().
2.12. Дитячі українські народні ігри ().
2.13. Основні особливості зовнішнього вигляду і внутрішнього убранства (інтерєру) української
2.15. Назви і особливості українського національного одягу і взуття.
2.16. Назви основних традиційних українських страв.
5.5.4. Disciplina de studiu
Istoria, cultura şi obiceiurile poporului bulgar
Стандарти за компетентности по
История, култура и традиции на българския народ в края
на началното образование
В края на началното образование ученикът трябва да:
като държавата, в която човек се ражда, и съответно, осъзнава своята
принадлежност към народа на Молдова. Оразличава значенията на термините
и
и се самоидентифицира като българин по народност и гражданин на Република
Осъзнава, че родният език е средство за опознаване на околния свят, културата и ценностите
на българския народ. Използва родния български език за обогатяване на знания, за
разширяване на своя мироглед и култура.
Владее общи сведения за българите в Молдова и за историята на диаспората. Назовава
имената на най
известните сънародници
българи от Молдова: поети, художници,
народните певци, герои на българското опълчение, на труда.
Осъзнава България като прародината, откъдето са дошли предците. Владее общи сведения за
прародината България: географско положение; основни етапи от историческо развитие.
Назовава основните български градове и културни забележителности. Разказва за ярки
личности и събития в българската история.
Разбира значението на семейството и рода и познава роднински връзки. Осъзнава като
ценност семейните празници и традиции. Изброява членове на семейството, рода; изброява
основните семейни празници. Изработва по схема родословно дърво
Описва родното селище и родния край. Познава и назовава забележителностите.
Познава официални праздници в Република Молдова и традиционно
битови празници на
Има представа за народния календар на българите. Свързва изучаваните обреди и обичаи с
конкретен календарен празник или народна традиция. Разбира същността на традиционните
празници и обичаи като народната магия и благословение за здраве и плодородие. Изказва
благопожелания по случай традиционни празници според народни обичаи.
Знае, разбира и коментира обредно
обичайната същност на най
популярните български
коледуване, лазаруване, сурвакане.
Познава народните обичаи, в които участват деца. Знае наизуст и изпълнява народни песни,
свързани с изучаваните обичаи. Познава същността, предназначението, характерни елементи
и символиката на обичаите, характерно облекло, варианти текстов и музикален съпровод.
Изразява емоционално отношение към фолклора, към семейните празници и традиции, към
български народни обичаи, към държавните празници.
Познава елементи на традиционния начин на живота на българите. Назовава предмети от
покъщнина, названия на българските ястия; ориентира се в българските традиционни
занаяти; знае и описва традиционно облекло на българите от своето селище, има представа за
многообразие и вариативност на българските носии.
Открива основни белези на своята етнокултурна идентичност в изучавани литературни
Открива в изучаваните литературни и фолклорни произведения изобразени обредни действия
във връзка с даден обичай на българина; ориентира се в характерното за даден празник,
изобразено в конкретно литературно произведение
Разбира и приема своеобразието на културата на различните етнически общности,
толерантно и с интерес възприема културата на другите етнически общности.
5.5.5. Disciplina de studiu
Istoria, cultura şi obiceiurile poporuluigăgăuz
5.5.6.Disciplina de studiu
Standarde de competenţă
Competenţele de bază:
Competenţa achiziţii intelectuale şi pragmatice
Competenţa abilităţi de investigaţie ştiinţifică
III. Compe
tenţa aptitudini de comunicare ştiinţifică
Competenţa abilităţi de protecţie a mediului ambiant şi de menţinere a sănătăţii personale
Standarde de competenţă
Standardul 1
Achiziţionarea conceptelor ştiinţifice de bază: viaţă, lume, natură, ştiinţă, corp, mişcare,
timp, spaţiu, mediu, poluare, protecţie.
Standardul 2
Colectarea informaţiei ştiinţifice specifice disciplinei din diverse surse informaţionale
I. Natura. Studierea naturii
Frumuseţea şi varietatea naturii
Corpurile în spaţiu şi timp.
Fenomene naturale.
Ştiinţele naturii. Oamenii de ştiinţă
II. Cunoaşterea naturii
CONCLUZII FINALE
Învăţămîntul preuniversitar deţine o poziţie strategică specifică, de el beneficiază întreaga populaţie
şcolară şi el influenţează în mod
performanţele nivelurilor ulterioare de învăţămînt. De calitatea
instruirii şi
învăţării depinde măsura angaării în învăţarea permanentă, în receptarea şi prelucrarea
Rezultatele reformei
învăţămîntului realizate în ultimii 15 ani au început să devină vizibile, dar
totodată ne demonstrează necesitatea dezvoltării diferitelor aspecte ale curriculumului şcolar
Constatările şi recomandările propuse de noi
întru modernizarea curriculumu
lui se bazează pe o
amplă analiză a tuturor componentelor standardelor educaţionale
Evaluarea standardelor s-
a realizat în baza principiilor de politică educaţională (descentralizării,
flexibilizării, eficienţei, compatibilizării cu standardele internaţionale) şi
a principiilor de generare a
cadru (selecţiei şi ierarhizării culturale, funcţionalităţii, coerenţei, egalităţii şanselor,
parcursului individual, racordării la social).
O deosebită atenţie în procesul cercetării a fost acordat analizei practicilor internaţionale de
proiectare a standardelor în educaţie. În lucrare sînt prezentate materiale
vizînd
originea standardelor şi
conceptul general de standarde în viaţa cotidiană. Multi
aspectual sînt analizate ideile de standarde
educaţionale pe plan internaţional, avînd drept exemplu realizarea acestei activităţi în SUA, Germania,
Spania, Federaţia Rusă.
Analiza practicilor de elaborare a standardelor ne-
Pentru toţi cei care contribuie la dezvoltarea personalităţii copiilor, pregătirea lor pentru viaţă,
standardele reprezintă o resursă importantă ce orientează acţiunile educative în scopul spriinirii
şi stimulării învăţării, dezvoltării normale şi depline. În cel mai larg sens, standardele reprezintă
un set de afirmaţii care reflectă aşteptările privind ceea ce ar trebui elevii să ştie şi să poată să
facă în fiecare domeniu de învăţare ş
dezvoltare la o anumită treaptă şcolară.
Statele definesc standardele pentru a spriini creşterea şi dezvoltarea copiilor de la naştere pînă
intrarea în şcoală, apoi pînă la finisarea studiilor, atît în mediul familial,
şi în cadrul
instituţiilor de învăţămînt. Ele reprezintă o resursă, un document ce informează educatorii,
părinţii şi societatea civilă, toţi acei care participă la creşterea, dezvoltarea şi educaţia copiilor,
asupra aşteptărilor pe care le pot avea în privinţa dezvoltării copiilor prin educaţie. Ele reflectă
finalităţile educatiţionale, care, la rîndul său, conţin implicit cele mai importante valori ale
naţiunii sau statului, orientează şi îmbunătăţesc practicile în acord cu specificul dezvoltării
copilului într-
o anumită perioadă a vieţii, av
înd în vedere în mod holistic toate domeniile
Scopul urmărit în diferite ţări/sisteme de învăţămînt prin elaborarea standardelor educaţionale
vizează
calităţii în educaţie, asigurarea aceluiaşi nivel de educaţie de bază pentru toţi,
standardele contribuind la apropierea nivelului de performanţe al şcolilor din cadrul unui sistem şi
al sistemelor de învăţămînt din diferite regiuni/zone/ţări de standardele educaţiei de calitate.
Există o controversă în legatură cu necesitatea standardelor în educaţie. Mulţi specialişti văd în
standardizare o politică de uniformizare a educaţiei. Polemica în urul acestei probleme se atestă
atît în SUA –
ţara cu cel mai standardizat învăţămînt din lume, cît şi în Europa.
Pentru cadrele didactice, formularea standardelor de dezvoltare şi învăţare reprezintă un punct de
referinţă în organizarea şi proiectarea activităţilor din unităţile de educaţie. Ele s
înt relevante
nivel de grup de copii, şi nu la nivel individual în sensul diagnosticării profilului de
dezvoltare a copilului.
Observarea copiilor în baza standardelor şi a indicatorilor are
drept scop
fil al grupului de elevi pentru a cunoaşte care s
înt domeniile de dezvoltare mai
puţin apelate prin activităţile desfăşurate în grădiniţă şi, în acest mod, a interveni în proiectarea
Rolul principal al standardelor este cel de a c
ontribui prin multiplele utilizări pe care le presupun,
la o educaţie, îngriire şi dezvoltare cît mai sănătoasă a copilului în acord cu finalităţile educaţiei.
Ele se adresează tuturor părinţilor, instituţiilor care oferă programe de îngriire şi educaţie
a
copiilor, instituţiilor care formează resursele umane în educaţie, precum şi factorilor de decizie
din sectoarele de educaţie, îngriire şi sănătate.
Majoritatea standardelor sînt
structurate pentru fiecare nivel sau treaptă de învăţămînt şi pe arii
rriculare, de cele mai dese ori comunicarea (arta limbaului), matematica, ştiinţele, ştiinţele
sociale. Cu o frecvenţă puţin mai mică
sînt
evidenţiate domeniile artelor fine, dezvoltarea fizică,
sănătatea şi securitatea. Indiferent de felul cum
sînt struc
turate, standardele educaţionale tind să
acopere toate aspectele dezvoltării personalităţii în educaţie.
În majoritatea cazurilor standardele sînt elaborat
e pe discipline de învăţămînt, vizează domeniul
cognitiv al instruirii, stabilesc nivelul performanţelor/rezultatelor aşteptate din partea elevilor, de
obicei, nivelul mediu de performanţă (
deci sînt accesibile tuturor elevilor
) (în Federaţia Rusă
rezultatele necesare şi suficiente) şi au
un caracter obligatoriu.
Cu referire la structura standardelor p
ot fi evidenţiate următoarele elemente: indicaţii la domeniul
de dezvoltare, propriu standardul, indicatori de performanţă, exemple de activităţi sau
comportamente, care permit constatări referitor la realizarea standardului în procesul de educaţie.
ica de elaborare a standardelor atestată în Spania, Federaţia Rusă prezintă interes prin
caracterul multiaspectual al standardelor elaborate, or, prin cele trei tipuri de standarde (de
conţinut, de realizare şi pedagogice)
sînt
vizate elementele de bază ale procesului educaţional
predarea, învăţarea şi evaluarea
toate contribuind la asigurarea unei educaţii de calitate.
În unele sisteme de învăţămînt (Germania, Republica Moldova.) standardele nu acoperă tot
curriculumul, ci doar elementele esenţiale ale acestuia şi au în vedere competenţele
capacităţile
necesare de format-
evaluat prin fiecare disciplină şcolară.
Implementînd o metodologie complexă de evaluare a standardelor folosind metodele analizei de
context, de conţinut, comparată s
a stabilit că în
standardele existente se
acordă puţină atenţie gestionării
înţelepte a vieţii personale.
Un şir de constatări generale vizînd rezultatele expertizei standardelor educaţionale
educaţionale sînt absolut necesare pentru realizarea unui învăţămînt de calitate.
Corelarea obiectivelor curriculare cu standardele educaţionale este absolut necesară.
Concretizarea prin standarde a valorilor educaţionale în societatea democratică.
tarea prin standarde a principiilor educaţiei centrate pe elev.
Elaborarea unor standarde care ar acoperi domeniile
educaţie privind mediul înconurător,
Reflectarea în standarde a necesităţii formării la elevi
la fiecare treaptă de învăţămînt
, a
competenţelor de integrare activă în viaţă.
Racordarea standardelor la nevoile societăţii în conformitate cu aşteptările elevilor, părinţilor şi
societăţii în ansamblu.
Reformularea unor standarde în vederea sporirii accesibilităţii lor.
borarea standardelor pe trepte de învăţămînt.
Excluderea discontinuităţilor în sistemul de standarde elaborat.
Elaborarea unor termeni/indicatori de performanţă măsurabili în cadrul standardului.pe domenii
Includerea în standardele educaţionale naţionale a competenţelor
-cheie recomandate de Consiliul
Stabilirea nivelurilor la care ar trebui
însuşite competenţele
Validarea obiectivelor educaţionale proiectate prin experiment didactic.
Axarea elaborării standardelor educaţionale
în mai mare măsură
, pe nivelul
decît pe
Aplicare.
Elaborarea standardelor educaţionale în termeni de competenţă.
de bază ale standardizării, principiile etc. Se argumentează necesitatea proiectării standardelor din
perspectiva competenţelor prezentînd structura standardului de competenţă, profilul de formare,
tenţe şi elemente de competenţe
formarea cărora se urmăreşte în gimnaziu şi liceu.
În lucrare este prezentat algoritmul
elaborării standardelor de competenţă
, prezentate proiecte de
ardelor educaţionale pentru învăţămîntul secundar general
Referinţe bibliografice
Achiri I., Bolboceanu A., Guţu V., Hadîrcă M.
Evaluarea standardelor educaţionale. Ghid

Приложенные файлы

  • pdf 7782140
    Размер файла: 2 MB Загрузок: 0

Добавить комментарий